19,920 matches
-
se zâmbi drăgăstos și a primi niscai scuze și explicații. Da’ de unde! Plasat sub un reflector, am fost interogat brutal - nu Întrebat, interogat! - despre modul În care Îmi petrecusem noaptea, iar În final, ca să n-o mai lungesc, am fost acuzat de asasinarea doctorului Wagner. El era acela care dormea cu capul pe birou. Cel puțin așa crezusem eu. Ora morții coincidea cu perioada În care Îmi părăsisem camera, iar eu am recunoscut că pătrunsesem În Încăperea cu numărul 3. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
avion și să faci conversație inocentă cu cineva ,pentru a constata ulterior că persoana În cauză nu se afla acolo În calitate de pasager, de Însoțitor ocazional, ci de supraveghetor În misiune, iar apoi să fii răpit și sechestrat Într-o subterană, acuzat de crimă, amenințat cu moartea... Ajunge? - Cam neplăcut, Într-adevăr... - Îmi place la nebunie acest „cam” perifrastic și relativizant, dar nu asta e problema. Doamnă Eveline... sau Elvira, cum e mai corect?... - Indiferent... - Doamnă Indiferent, cine sunteți de fapt? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
W.W. Tarn să vadă În regele macedonean - citez din memorie, dar destul de exact - „pionierul uneia dintre cele mai profunde revoluții din istoria lumii”: afirmarea fraternității dintre oameni și unitatea umanității. Au existat, vă dați seama, voci care l-au acuzat pe Tarn de exagerare, de idealizare și, dacă pot spune așa, de contemporaneizare forțată a gestului și vorbelor lui Alexandru cel Mare. S-a spus că, totuși, regele a Împărțit vinul ritualului de reconciliere În primul rând cu soldații macedoneni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
făgaș pozitiv și generos al evoluției despre care vorbeam la Început. Și tocmai acum, ca și când, pe neașteptate, ceva sau cineva s-ar fi speriat de binele ce va să vină, se produce nenorocirea: În timpul unui banchet, Alexandru se simte rău, acuză dureri violente de spate și, după 10-12 zile de suferință, moare. Boală misterioasă? Malarie? Otravă? Moarte naturală? Crimă politică sau pasională? Răzbunarea postumă a lui Parmenion, bătrânul general al lui Filip, ucis, ca și fiul său Philotas, din rațiuni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu-i interesează câtuși de puțin, le este perfect indiferentă. Vor doar să știe, atât și nimic mai mult. Modalitatea de a afla ceea ce Îi interesează este condiționată de poziția total non-intervenționistă pe care au adoptat-o. Puteți să mă acuzați de blasfemie, dar atitudinea lor nu diferă cu nimic de aceea postgeneză a Dumnezeului creștin. Ba chiar are o finalitate mai neutră decât a Lui. Cel de Sus l-a azvârlit pe om În lume la supărare, la nervi, blestemându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Eva știa ce știa când mi-a spus că În subterană multe lucruri nu sunt ce par a fi. S-ar fi cuvenit s-o cred din clipa În care aflasem că domnul doctor Wagner, de a cărui asasinare fusesem acuzat, trăia bine mersi. Doctorul Wagner... Da, da, putea fi o soluție. Sau poate că nu - rămânea de văzut. L-am lăsat, fără remușcări, de izbeliște pe Zoran și biografia lui lipsă la apel și am plecat decis către biroul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ani În care, mai sincer sau mai ipocrit, Îmi tot reproșasem că nu sunt În stare să mă las de fumat, deși am Încercat În mai multe rânduri, În seara aceea a fost prima oară când nu m-am mai acuzat de slăbiciune, ba chiar m-am felicitat pentru repetatele eșecuri. „Trăiască viciul!”, am exclamat cu satisfacție copilărească: uite că iarba dracului ne mai poate ajuta și altfel decât să ne ofere perspectiva unui cancer de bună calitate! Decizia de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vexat. - Stai puțin, tu vorbești serios? Vrei să spui că... - Deocamdată, eu nu vreau să spun absolut nimic, vreau doar să te Întreb câteva lucruri. Ești liber să răspunzi sau ba, nu suntem la o secție de poliție, nu te acuză nimeni de nimic, care e problema ta? - Nici una, scuză-mă. Am avut impresia că insinuezi... adică nu, că sugerezi vag că aș putea avea o legătură cu asasinarea lui Fujimori. Sunt destul de lucidă ca să-mi dau seama că acum trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a văzut, nici chiar sub amenințare... În altă ordine de idei: Adam, caută, te rog, să nu te mai gândești tot timpul că lumea din jurul tău n-are altceva mai bun de făcut decât să caute motive pentru a te acuza. Îți cer să judeci, nu să te dezvinovățești, mai ales că n-ai pentru ce, nu-i așa? - Vezi, vezi? Iar pui Întrebări cu substrat, și pe urmă, tot tu Îmi reproșezi că devin din senin suspicios. - O să vezi imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vesel, dar lui nu-i ieșea din minte calul. Episodul 57 FOARTE CALD în vreme ce Broanteș răsfoia albumul cu amintiri al Cosettei, iar țigăncușa fierbea cafeaua, arcuindu-se ca o șerpoaică peste ibric, turcii intrau în Camenița. Dar cine-i poate acuza pe eroii noștri? De multe ori, în vâltoarea și-n inconștiența tinereții, oamenii nu iau seama la importante evenimente istorice care mai târziu toată le vor strica toată maturitatea. Cunoștea oare tânărul Hegel, la 19 ani, pe vremea când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mă tem că pentru a lua o hotărâre va fi nevoie de cel puțin o săptămână. — O săptămână? întrebă nomadul, cu un amestec de ironie și neîncredere. Aveți de gând să țineți acești oameni fără apă o săptămână, și mă acuzați pe mine că sunt sălbatic? - ridică din umeri, dând de înțeles că pentru el acest fapt nu avea nici o importanță. Dumneavoastră faceți ce credeți, dar vă asigur că familia mea nu va împărți puțina apă de care dispunem cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ca mine vor fi constrânși să trăiască aici, fără altă apă decât cea pe care ne-o dă acest biet puț și fără alte alimente decât cele care cresc în grădina asta prăpădită, nu cred că ar trebui să fiu acuzat de conservatorism. — Ai dreptate. Mă bucur că recunoști. — Nu sunt tâmpit și singurul lucru pe care încerc să-l fac e să ajut pe măsura puterilor mele, răspunse pilotul. Știu că n-ar trebui să mă bag unde nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cele două cazuri. Întotdeauna te-am ajutat, dar dacă de data asta nu-mi dai o mână de ajutor, te asigur că am să te urmăresc; și dacă printr-o întâmplare ciudată vreuna din mașinile alea pățește ceva, te voi acuza în mod public de complicitate la un delict. Nu încerca să-mi faci o porcărie, Hans! Nu încerca să-mi faci tu mie una; spune-mi tot ce știi și te asigur că numele tău nu va apărea. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mine care omoară sau mutilează în fiecare an mii de copii, nu numai în Africa, ci în toată lumea... Înțelegi la ce mă refer? — Încerc să-mi fac o idee. — Atunci, o să-ți mai dau niște amănunte. În timp ce noi, austriecii, suntem acuzați de rasism, amintindu-se că am fost leagănul nazismului și prima țară din Europa modernă care a permis ca extrema dreaptă să ajungă la putere, există alte țări europene, chipurile liberale, ce dovedesc că sunt mult mai rasiste decât noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
au executat în felul ăsta în plină zi. — Crezi că era grav rănit? — Nu părea. Vorbea normal când, dintr-o dată, ăla care pare a fi șeful i-a tras un glonț în ceafă... Poate că a făcut-o ca să ne acuze pe noi... - spuse Suleiman. — M-am gândit și eu, dar nu asta mă îngrijorează... - observă Gacel. Mă îngrijorează faptul că această execuție este o dovadă că sunt dispuși să meargă până la capăt și că vin cu intenții rele. La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
întorsese împotriva lui. De ceea ce se plângea însă cu adevărat era că acest cuțit se întorsese împotrivă-i din pricina unei morți absurde, pentru care nu se simțea deloc vinovat. Poate că un judecător excesiv de meticulos ar fi putut să-l acuze pentru unele întâmplări petrecute cu ani în urmă în Bosnia, dar era convins că nici celui mai intransigent judecător nu i-ar trece prin minte să-l implice în mod direct în tragicul sfârșit al lui Maurizio Belli. El n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
devenit prea „intelectual“, poate excitat de dorința dumneavoastră, doamnă, de a atinge o formă de „intelectualism pur“ și, nefiind dedat acestui joc rafinat, calc În băltoace stropind cu noroi propria mea decență și aspirația dumneavoastră totodată. Nimeni nu poate fi acuzat Însă că ia o sperietoare de ciori drept arhanghel, atunci cînd vede cu un singur ochi, pentru că și Domnul Dumnezeul nostru trimite năpăstuitului său fiu - omul - pe Belzebut Înveșmîntat În fecioară. Am avut un prieten care spunea că supremul omagiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lasă să fii singur, „vrea să te vindece“. Desigur că mobilul exilului Dumneavoastră nu a fost fuga de comunicarea socială, vulgară și zilnică - dacă aș crede asta, ar Însemna să mă jignesc pe mine În primul rînd și să mă acuz că nu sînt capabil să intuiesc „marile mistere“. Dar și aici, Doamnă, ați frînt zborul la jumătate, pentru simplul motiv că nu ați aruncat la trecerea Dunării toate creioanele și alte instrumente moderne de scris. Doar În această situație, pedeapsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai aproape de lup dar el Își păstrează distanța Încă nu cutează și ei acolo la servici Înscenarea aceea odioasă atunci la ședință că l-aș fi turnat pe Neagu cînd eu aflam pentru prima oară Întîmplarea ridicolă pentru care mă acuzau ca să-l acopere pe altul și boicotul lor și senzația penibilă cînd se țineau departe de mine Îmi miroseam subțiorile picioarele aveam impresia că duhoarea mea Îi face să mă ocolească așa se repetă totul mereu crezi că ai scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-o eu și ea Îmi oferă cele mai pregnante exemple, dar am să Încerc să evit problema evreiască ca să nu mă suspectezi de lipsă de obiectivitate. — Nu Înțeleg de ce simți mereu nevoia să te justifici, ca nu cumva să te acuz de o mentalitate de ghettou? Doar ne cunoaștem de atîta timp. Știi că nu te suspectez de nimic. Sau te-a speriat Întîmplarea aceea oribilă cu Albu. Să știi că, evreu sau nu, fiecare din noi poate deveni mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trebuie ce să fac „sînt doar un om În epopeea acestui veac cît orhideea“ textele de muzică ușoară sînt un sfătuitor bun cu puțină abilitate ai ce Învăța din ele parcă și cu profesorul știu foarte bine că ei mă acuză că i-am exploatat sentimentele cînd am ieșit de la pîrnaie și m-a primit În casa lui el avea nevoie de mine că era singur cuc și eu Îi aducem lumea În casă și ce l-am compromis cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în atelier. Arăta la fel de neatrăgător ca toate celelalte din jur, dar nu am probleme cu locul de parcare noaptea. Câteva trepte știrbite ajungeau până la ușa de la intrare, care își păstra vopseaua căcănie de când m-am mutat. Nu voiam să fiu acuzată că înfrumusețez zona, așa că nu m-am atins de ea. Trântite pe scări păreau a fi niște zdrențe albastre fără contur. Pe măsură ce înaintam, cârpele s-au rearanjat, devenind mai întâi o formă umană și apoi, când mă apropiasem îndeajuns, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a aruncat pe geam, a spus cu grijă. M-a sunat să vin să-l văd. Nu am apucat să ajung. Eram în stradă. — Și domnișoara Jones unde era? Amândoi s-au uitat la mine. Clifford, ca un avocat care acuză; Catherine cu nedumerire. —Eram și eu tot pe stradă, am spus, și nu pot să spun că am văzut-o pe doamna Hammond. —Asta pentru că probabil nu ai fost deloc acolo, a pronunțat apăsat Clifford Hammond ca și cum aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o femeie ofițer să-mi ia declarația. Mi-a spus că Nat mai avusese două condamnări pentru violare de domiciliu. Nu a stricat poveștii mele. Era o întorsătură ironică - de obicei bărbatul scapă din treburi din astea și femeia e acuzată de violență domestică. Am fost norocoasă că ai vrut să dai cu mașina peste mine noaptea trecută, nu-i așa, Clifford? i-am spus pe bancheta din spate a mașinii care ne ducea la secția de poliție, cu vocea joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mișcare fină în creier. După asta, totul devine clar precum ziua. Visul mă duce mulți ani înapoi. Dar totul e ca și cum s-ar fi petrecut ieri. Părinții mei m-au vizitat pe neașteptate în cămăruța mea cu chirie - să mă acuze că am ales un drum greșit în viață. Mama regretă că m-a născut, ar fi putut să mă avorteze. Avea lacrimi în glas. Căutam în servietă caietul meu de elev să i-l pun sub ochi. L-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]