7,668 matches
-
greu de elucidat, atribuindu-le o anumit] rigoare formal]. Nici Buddha însuși nu s-a declarat a fi de partea tradiționaliștilor sau a metafizicienilor raționaliști, care considerau c] logică poate da un r]spuns tuturor problemelor; dimpotriv] a fost un adept al experimentalismului, percepând faptele așa cum acestea ap]reau în lumea real]. Dar în opinia sa, faptele reale prezint] o semnificație aparte în virtutea doctrinei budiste, semnificație ce reiese din ins]și natura lucrurilor, nefiind impus] din exterior. v. Budismul că etic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
numite arahant. Tradiția Mah³y³na susținea ideea c], în loc s] ating] iluminarea în calitate de discipol al lui Buddha, fiecare om ar trebui s] aspire a deveni chiar Buddha, pentru a-i putea ajuta și pe alții. La fel ca urmașii tradiției Tantray³na, adepții Mah³y³nei credeau într-un ideal superior, acela de Bodhisatva, care indică un angajament nelimitat fâț] de ceilalți, fiind expresia cea mai cuprinz]toare a altruismului. Buddha este cel iluminat, iar Bodhisatva este cel care aspir] s] devin] Buddha. Viața unui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moralei deschide calea spre Zen. Tradițiile budiste timpurii, ca și cele de mai tarziu, conținu] s] se mențin] în anumite zone din Orient, iar influența lor s-a r]spândit și în Occident. Cu toate c] etică budist] influențeaz] viața adepților s]i, exist] un amestec consistent de ritualuri și practici aparținând fiec]rei culturi, care pe de o parte contribuie la îmbun]ț]țirea înv]ț]turilor lui Buddha, iar pe de alt] parte împiedic] propagarea acestora. Astfel, budismul conținu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
urmeaz] un singur fir”. Zengzi a r]spuns: „Înțeleg”. Dup] plecarea lui Confucius, cineva a întrebat: „Ce a vrut s] spun] maestrul?”. R]spunsul lui Zengzi a fost acesta: „Pentru maestru, tao înseamn] credinț] și reciprocitate”. (Analecte, 4:15) Toți adepții confucianismului sunt de acord cu supoziția f]cut] de Zengzi. Pe de alt] parte, Confucius formuleaz] clar o versiune negativ] a regulii de aur: „Ceea ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Aceasta are la bâz] principiul reciprocit]ții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
autoritatea modelelor taoiste ancestrale. Uneori obiceiurile pot fi cât se poate de greșite. În acest sens, Mo Tzi d] exemplul membrilor unui trib care, în virtutea tradiției, isi sacrificau cei dintâi n]scuti (fapt care ar trebui s] uimeasc] pe orice adept al confucianismului). De aceea ar trebui s] existe criterii de selecție a conținuturilor taoiste. Pentru aceasta, Mo Tzi a propus utilitatea că standard de evaluare, normă fiind aplicabil] și asupra conceptelor shi (corect) și fei (greșit); astfel ea a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Mo Tzi este fondat] pe conceptul de „iubire universal]”, diferit] de „iubirea p]rtinitoare” care se reg]sește în gândirea lui Confucius. O cale sau conduit] dao bazat] pe o iubire p]rtinitoare nu este consecvent] întrucât va naște în adeptul s]u preferință că ceilalți s] adopte o atitudine universal], măi general] (Mo Tzi, secțiunea 16). În etică chinez] problemă se pune cu privire la acel tao care trebuie inoculat în mintea oamenilor pentru a le c]l]uzi propriul te. Doctrinele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
format] de c]tre Mo Tzi a devenit un curent filosofic larg r]spândit și o important] fort] politic], fiind în opoziție cu confucianismul. Ins] Mencius nu a agreat nici extinderea gândirii lui Mo Tzi și nici ideile lui Yangzhu, adept al consecvențialismului. De la acesta, Mencius a p]strat doar ideea potrivit c]reia limbajul este o form] de materializare a egoismului. În viziunea lui Yangzhu, divinitatea-natur] constituie temelia de orientare a conduitei; mai mult decât atât, porunca divin] are un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
toas], normal]; factorii economici și sociali pot interveni în procesul de conturare a tr]s]turilor morale. Oamenii ajunși în pragul disper]rii din cauza r]zboaielor sau a lipsurilor materiale nu vor dezvolta un caracter moral corespunz]tor. De asemenea, adepții teoriilor lui Mo Tzi, respectiv Yangzhu se afl] în acceași situație, deoarece încearc] s] forțeze procesul de maturizare prin utilizarea cuvintelor și a limbajului, argumentându-și disocierile pe baza unor considerente de ordin natural. Cei doi folosesc un criteriu distinctiv
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Lao Tzi nu face altceva decât s] propun] conduită negativ] ca fiind una constant]. Recomand]rile sale constituie un ghid solid și în sfera legalit]ții, dar mai ales în situațiile care vizeaz] loviturile de stat (r]sturn]rile politice). Adepții legalismului extrag pasaje din text care demasc] „metodele mașiniste” machiavelice aplicate în guvernare: menținerea ignorantei în rândul oamenilor, caracterizarea toleranței ca fiind nefireasc] etc. Eu aș propune o abordare diferit] a gândirii lui Lao Tzi. Acesta ne îndeamn], la fel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
metafizic; rabinul Maimonide insist] că aceast] imitare s] aib] un impact practic asupra vieții desf]surate în cadrul comunit]ții. Poate că r]spuns la scrierile etice ale filosofilor evrei din perioada medieval] (vezi „Introducere”, în Kellner, 1978), scriitorii care erau adepți ai tradiției rabinice au început s] scrie tratate etice bazate în întregime pe texte ale Mișnei și ale Talmudului, în încercarea de a dovedi c] aceste texte ofer] tot ceea ce este necesar pentru crearea unui sistem etic complet. Prețuind îndemnul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Rosner, F. și J. D. B.: Jewish Bioethics (New York: Hebrew Publishing Company, 1979) Schwarzschild, S. S.: „Moral radicalism and „middlingness” în Maimonides’ ethics”, Studies în Medieval Culture ÎI (1977), 65-64. 8 Etică creștin] RONALD PRESTON Etică creștin] definește modul de viat] a adepților religiei creștine. În decursul a dou] mii de ani, creștinismul a devenit un fenomen mondial cu caracter proteic. Drept urmare, etică creștin] poate fi privit] din mai multe perspective, iar istoria să poate fi consemnat] în diverse moduri. Se poate spune
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în cinci mari ramuri confesionale, fiecare atingând un anumit grad de stabilitate și având un sistem de doctrine și un stil etic proprii. 1) Religia ortodox], în principal în Europa de Est și în Rusia; 2) religia romano-catolic], cu cei mai numeroși adepți; 3) luteranismul; 4) calvinismul sau Biserică reformat], numit] în ț]rile anglo-saxone prezbiterian], congregațional] și baptist]; 5) Biserică Anglican], la care trebuie ad]ugat metodismul, o ramificație a acesteia cu o amploare mai mare. De asemenea, exist] sute de alte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dac] exist] un sens în cadrul acestei etici radicale, pe care il ignor]m cu des]vârșire. Nu ar fi mai potrivit] o etic] mai puțin drastic] și mai practic] ? Aceast] întrebare este pus] frecvent în vremurile noastre de c]re adepții altor credințe, cum ar fi evreii și musulmanii. Unul dintre primii scriitori evrei care au f]cut eforturi constante pentru a dep]și polemicile și persecuțiile de-a lungul secolelor și pentru a adopta o nou] perspectiv] cu privire la Iisus a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Unul dintre primii scriitori evrei care au f]cut eforturi constante pentru a dep]și polemicile și persecuțiile de-a lungul secolelor și pentru a adopta o nou] perspectiv] cu privire la Iisus a fost Joseph Klausner (1925). El a avut câțiva adepți. Acest lucru a constituit o schimbare remarcabil]. În același timp, creștinismul a conșientizat originea evreiasc] a lui Iisus. Klausner consider] c] întreaga înv]ț]tur] etic] a lui Iisus are izvoare evreiești, f]r] a fi exprimate ca atare. Oricum
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
într] în conflict cu „individualismul posesiv”, care a avut o influent] major] asupra cercurilor occidentale în ultima parte a secolului XX. În unele cercuri, acesta a generat o versiune proprie a eticii creștine, care, ins], nu este acceptat] de majoritatea adepților contemporani ai eticii creștine, num]rându-se printre ei, în mod sigur, și cei aflați sub influența mișc]rii ecumenice. Acordarea de prioritate nevoilor celor s]rmani a c]p]țâț o important] din ce in ce mai mare. Aceste dou] aspecte, preocuparea pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ființele umane sunt raționale, virtuțile și calit]țile pe care le acceptau și le practicau erau considerate drept modalit]ți de atingere a scopului indivizilor și al comunit]ții. Acest scop era fericirea. v. Etică în tradiția Shi’a Printre adepții Shi’a, care difer] de grupul sunnit prin faptul c] atribuie autoritatea legitim], dup] moartea profetului Mohamed, v]rului și ginerelui s]u, Ali, si descendenților s]i desemnați, cunoscuți sub numele de imami, a ap]rut noțiunea de raționalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
modelului lor de organizare statal] musulman]. Printre grupurile Ismaili care recunosc un imam în viat], prezența acestuia este considerat] necesar] pentru a contextualiza Islamul în vremuri și circumstanțe schimb]toare, iar înv]ț]turile și interpretarea acestuia conținu] s] conduc] adepții s]i în viață material] și spiritual]. Un exemplu îl constituie rolul actualului imam din Ismailii Nizari, Aga Khan, care conduce o comunitate global]. Deci, continuitatea Shi’a cu tradițiile și valorile musulmane r]mane legat] de autoritatea spiritual] conținu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rui control legal; ins] propriile noastre dorințe sunt cele care ne îndeamn] înspre rezolvarea acestei probleme. Teoria contractului social recunoaște omul și nu pe Dumnezeu că f]uritor al puterilor laice care îl guverneaz]. În secolul al XVII-lea mulți adepți ai dreptului natural împ]rt]șeau aceast] idee. Deși Hobbes și-a atras un val de critici pentru afirmația conform c]reia morală servește egoismul uman, adepții dreptului natural au acceptat c] oamenii sunt ființe care simt nevoia s] fie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
uritor al puterilor laice care îl guverneaz]. În secolul al XVII-lea mulți adepți ai dreptului natural împ]rt]șeau aceast] idee. Deși Hobbes și-a atras un val de critici pentru afirmația conform c]reia morală servește egoismul uman, adepții dreptului natural au acceptat c] oamenii sunt ființe care simt nevoia s] fie guvernați. John Locke (1632-1704) nu s-a ar]țâț de acord cu ideile lui Grotius și ale lui Hobbes, susținând c] oamenii au unele drepturi inalienabile și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
al XVIII-lea a fost martorul a numeroase dezbateri asupra rolului bun]voinței și al egoismului în psihologia uman]: poate explica vreunul dintre aceste concepte comportamentul moral? Convingerile morale sunt rezultatul sentimentului, așa cum sugera Shaftesbury sau al rațiunii, așa cum susțineau adepții dreptului natural? În ambele dezbateri majore era inclus] problemă autonomiei ființei umane. Toate p]rțile implicate în dezbateri erau de acord cu faptul c] virtutea cere că oamenii s] lucreze în slujba binelui celorlalți. Unii suțineau c] acest lucru este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Cealalt] abordare subliniaz] egalitatea statutului moral datorit] c]reia interesele fiec]rui individ devin o preocupare comun] sau imparțial]. Acest tratament imparțial este exprimat în convenții care recunosc interesele și statutul moral al fiec]rui individ. Îi voi numi pe adepții teoriei avantajului reciproc „contractualiști hobbesieni”, iar pe cei ai teoriei imparțialit]ții „contractualiști kantieni”, Hobbes și Kant fiind p]rinții celor dou] forme ale teoriei contractualiste. 1. Contractualismul hobbesian: morală că avantaj reciproc Din punctul de vedere al contractualiștilor hobbesieni
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
normele etice sunt „artificiale”, Buchanan sugereaz] c] teoreticienii kantieni au eșuat în a g]și o motivație „real]” pentru acțiunea moral]. Dar de ce ar trebui ca motivația pentru a acționa moral s] fie neap]rât una moral]? Pentru Kant și adepții s]i contemporani, c]utarea unei motivații ne-morale pentru acțiunea moral] nu este necesar] - oamenii pot fi motivați s] acționeze moral doar prin înțelegerea motivelor morale de a face astfel. Acest proces poate p]rea „artificial” pentru cei care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
toți indivizii sunt egoiști în sensul c] acțiunile lor sunt motivate întotdeauna de interesul și binele proprii. Cea de-a doua abordare, care va fi discutat] în urm]toarele secțiuni, consider] egoismul ca fiind un ideal care dicteaz] comportamentul egoist. Adepții egoismului psihologic sunt de acord cu faptul c] oamenii nu acționeaz] întotdeauna în scopul promov]rii sau al protej]rii celui mai de preț bun al lor, iar aceasta pentru c] ar putea s] se însele asupra bunului respectiv, asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care se simt legați într-un fel sau altul; s] ne imagin]m situația în care cineva își doneaz] un rinichi surorii sale cu care nu mai vorbește de câțiva ani sau simplul gest de a dona sânge unui necunoscut. Adepții egoismului psihologic nu ar trebui s] condamne la prima vedere aceste cazuri de comportament altruist, susținând c] ele ar trebui în mod obligatoriu s] conțin] un substrat egoist. E posibil ca un egoist de acest gen s] inventeze adesea o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reia motivul real al comportamentului uman nu poate fi aflat pan] ce nu se descoper] substratul egoist al acțiunii. Utilizarea acestei explicații „realiste” pentru a susține o afirmație general] duce la formarea unui cerc vicios al argumentației. La acest punct, adepții egoismului psihologic ar putea obiectă c] orice comportament presupus altruist este în realitate unul egoist deoarece, la urma urmei, în exemplele anterioare individul a f]cut exact ceea ce a dorit s] fac] (și-a urmat voința proprie). Aceast] obiecție afecteaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]