12,537 matches
-
reducerii funcțiilor și puterii guvernului, în special cel federal, în condițiile în care era nevoie de o autoritate politică puternică pentru a combate pericolul comunist extern? Pe plan intern, era de dorit ca guvernul să restrângă libertățile civile ale susținătorilor adversarilor Americii (cetățenii americani de orientare comunistă, de exemplu)? Avea America dreptul de a interveni militar și politic pentru evitarea extinderii comunismului în lume? Buckley, Meyer, Burnham și publicația National Review sunt asociați cu ceea ce se numește în America postbelică prima
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Chiar și studiourile Disney s-au implicat, devenind în timpul războiului și după aceea una din forțele majore ale fabricii de vise americane. Walt Disney s-a declarat un american tipic, iar producțiile companiei sale au fost văzute de prieteni și adversari ca reflectând ideologia mainstream americană. Criticii cei mai acerbi (Jane Darcy) văd potențialul conservator al versiunii Walt Disney a basmelor clasice europene (vezi DISNEYFICATION). În perioada mccarthy-ismului de la începutul Războiului Rece, Hollywood-ul a fost perceput ca vulnerabilitate națională de către HUAC
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Eminem să folosească anumite cuvinte în single-ul său "Just Lose It". Probabil că albul Eminem a luat foarte în serios pe acest disc ideea de confruntare rap, tipică pentru cultura hip hop, ce implică un concurs de insulte la adresa adversarului. Pentru anumite motive, Michael Jackson s-a simțit jignit de fragmente precum: I don't mean rap as in a new case of child molestation accusation / (HA-HA-HA-HA-HA) / No worries, papa's got a brand new bag of toys/What else
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
verii, candidații fac ultimele demersuri pentru obținerea nominalizării la convenția națională. Toamna, până la alegerile prezidențiale propriu-zise, urmează perioada decisivă, dar și ceea ce urmează după election day este important pentru fiecare candidat care se respectă: să îl felicite pe contracandidat dacă adversarul, și nu el, câștigă cursa. PRESLEY, ELVIS (1935 1977) Ascensiunea rapidă a lui Elvis Presley în anii cincizeci a schimbat radical fața culturii populare americane, care, deși populară și foarte democratică, a devenit monarhie, cu Elvis ca rege încoronat al
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
să le ajute în cursa lor spre vârf, culme care oricum este deja acolo sus. REAGAN, RONALD (1911 2004) Nu, Reagan nu a fost doar un actor important, ci și al 40-lea președinte al SUA, cel creditat cu forțarea adversarului în Războiul Rece să cheltuiască atât de mult în cursa înarmărilor, încât să declare perestroika sau să dea faliment. URSS a ales perestroika, iar așa- zisul complex militar-industrial american a prosperat, săvârșind în același timp și o misiune patriotică, containment
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
arăta colții, cât și în perioada de deschidere inaugurată de Mihail Gorbaciov. Programul său de apărare a teritoriului american printr-un sofisticat și scump sistem de rachete (SDI, Strategic Defense Initiative), a arătat că americanii pot avea inițiative pe care adversarii deja nu mai puteau să le contracareze, povara unui buget militar comparabil cu cel al SUA fiind deja mult prea mult pentru URSS. Programul a ajuns să fie numit Star Wars, datorită succesului serialului cu același nume care rula în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
finanțate, mai mult de un deceniu. Îndrăznețul, provocatorul, și futuristicul program a fost poreclit de criticii săi Star Wars și nu a fost pornit niciodată în parametrii săi globali. Era posibil ca o astfel de inițiativă globală americană să determine adversarul să facă un gest disperat before it is too late, demontând astfel cadrul de securitate mondială bazat pe M.A.D. (mutually assured destruction, descurajarea oricărei prime lovituri nucleare, ambele părți fiind conștiente de consecințele apocaliptice asupra tuturor). Proiectul a fost
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
substanțială, cu trupe în timpul administrației Kennedy, cu participare militară directă și operațiuni americane, începând din 1965 și până în 1973. Această lungă introducere este o încercare de a descrie terenul mlăștinos, nisipurile mișcătoare ale unui conflict în care și aliații, și adversarii se aflau în relații extrem de complicate. Dacă principiul îngrădirii și efectul dominoului par să fie foarte simple, aplicarea lor și implicarea SUA în Vietnam urmau să fie afaceri din start păguboase, foarte costisitoare prin pierderea de vieți omenești, cheltuieli militare
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
adreseze zecilor de mii de gură-cască și să îi impresioneze cu mesajul său electoral. Ultimul, și unul dintre cei mai de succes beneficiari ai sistemului whistle stop a fost Harry Truman, candidând la al doilea mandat în 1948, având un adversar redutabil, cotat la fel de bine ca și el, distinsul și moderatul republican Thomas Dewey, guvernatorul statului New York (în plus, candidatul la vice- președinție al lui Dewey era redutabilul Earl Warren, viitor președinte al Curții Supreme). O fotografie celebră îl arată pe
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Care Înțelege, compătimește, ajută De la bun Început subliniem faptul că mesajul hristic În ceea ce privește suferința, nu este acela de a ne Îndemna să ne complacem În ea. Suferința a reprezentat, pe parcur‑ sul scurtei peregrinări pământești a Mântuitorului, un rău, un adversar pe care l‑a combătut necontenit. I‑a Întrebat de multe ori pe apostoli : „De ce sunteți triști ?” (Luca 24, 17 ; Matei 6, 5 ; Luca 24, 28) și le‑a lansat adesea ferme Îndem‑ nuri la bucurie (Matei 5, 12 ; 28
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
o analizează deosebit de subtil scriitorul bisericesc Tertulian care consemnează : „Să luăm În considerare așadar și nerăbdarea, și vom vedea că, așa precum răbdarea se naște și se află la Dumnezeu, la fel adversara ei se naște și se află la adversarul nostru (diavolul - n.n.), apărând cu claritate de aici cât de catego‑ ric se opune ea credinței”200. Și după cum „cel ce simte În el pe Hristos se dovedește răbdător, tot așa, nerăbdător se arată omul În mintea căruia sălășluiește diavolul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
nu i se Întunecă bucuria din pricina suferinței : „La concursurile atletice, celor ce s‑au obișnuit cu ostenelile În locurile de exerciții, nu le pasă de durerea pricinuită de răni, ci, disprețuind oboselile de o clipă, se pornesc cu furie asupra adversarilor lor, cu dorința de a fi proclamați Învingători. Tot așa și cel râvnitor ; chiar dacă ar veni peste el un necaz din cele mai mari, bucuria nu i se Întunecă, pentru că «suferința aduce răbdare ; răbdarea Încercare ; Încercarea nădejde ; iar nădejdea Răbdarea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
competitorilor este ridicat. Deși poate părea paradoxal, cercetările arată că, pe anumite piețe, numărul concurenților a crescut prin intensificarea alianțelor. Astfel, pe piața semiconductorilor, prezentată anterior, SUN și MIPS nu existau practic, în timp ce IBM era lider de piață, deasupra principalilor adversari care erau Intel, Motorola, Hewlett-Packard. Valul alianțelor a schimbat structura competiției, MIPS devenind lider de piață, urmat de SUN și abia apoi IBM, Intel, Hewlett-Packard, chiar și acestea din urmă cu cote de piață mai mari decât cele deținute anterior
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
motu, omul concret este o incarnare a nimicului. Nemaifiind nimic dincolo de lume, omul concret dobândește o autarhie postulată de filosofiile materialist-ateiste. Paradoxal, postmodernismul, în pofida tuturor așteptărilor, este o ducere la bun sfârșit a materialismului marxist-leninist, dar cu iluzia că este adversarul acestuia. Sugestiv că mulți dintre filosofii postmoderniști se trag din stirpea marxismului reformat în postmodernism. Există, însă, și o diferență esențială față de materialismul dialectic și istoric. Acesta nu făcuse decât să înlocuiască pe Dumnezeu cu materia. Se înscria, altfel zis
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
prețul falsificării cântarului, recăzând în sofistică. Iată de ce postmoderniștii au continuat să și-l revendice pe Lyotard de principal precursor, încurajați și de echivocul exprimării: "Structural și fără-ncetare, modernitatea e grea de propria-i postmodernitate"122. În consecință, adevăratul adversar al modernității este clasicitatea: "Mai mult decât postmodernitatea, ceea ce s-ar opune propriu-zis modernității ar fi aici epoca clasică"123. Cu această afirmație, postmodernitatea poate căpăta un ascendent neașteptat deoarece pretinde că rescrie nu numai modernitatea, dar și tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și neopozitivistă, a discreditat, fără drept de apel, conținutul cuvântului reacționar. El a devenit o etichetă rușinoasă, încât nimeni nu putea fi încântat nici pe vremea lui Eminescu și nici în a noastră, să fie numit reacționar. Ba, știm că adversarii de ieri și de azi ai lui Eminescu și-au făcut un titlu de glorie în a-l discredita pe poet cu această etichetă descalificantă. De la Ștefan Zeletin până la Ioan Petru Culianu și Alexandru George, în general, cultura critică din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
are un efect negentropic, putând întârzia dezastrul. Aceasta ar fi cea mai înaltă menire a artei, încât epitetul depreciativ reacționar se încarcă brusc cu sensuri pozitive. Dar este exact încărcătura pe care o dădea Eminescu termenului, când răspundea la acuzațiile adversarilor din presă: "Maniera noastră de-a vedea e pe deplin modernă: pentru noi statul e un obiect al naturii care trebuie studiat în mod individual, cu istoria, cu obiceiurile, cu rasa, cu natura teritoriului său, toate acestea deosebite și neatârnând
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
său, toate acestea deosebite și neatârnând câtuși de puțin de la liberul arbitru al indivizilor din cari, într-un moment dat, se compune societatea. De aceea, dacă tendențele și ideile noastre se pot numi reacționare (s. n.), epitet cu care ne gratifică adversarii noștri, această reacțiune noi n-o admitem decât în înțelesul pe care i-l dă fiziologia, reacțiunea unui corp capabil de a redeveni sănătos contra influențelor stricăcioase a elementelor străine introduse înlăuntrul său"137. Pe o poziție similară se posta
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și ideologic, doar pentru una dintre părți. Rorty se iluzionează, astfel, că părăsește postmodernismul politic al corecturilor, când, în realitate, îl confirmă, dat fiind că acesta nu este un neutralism nici ontologic, nici dialogic. Rorty îl vede pe Heidegger ca adversar al romanului, al povestirii, deci al democrației, deși avea un mare talent dramatic, precum Nietzsche. Dar a încercat să-l discrediteze pe autorul lui Zarathustra ca pe ultimul dintre metafizicieni. Iluzia lui ar fi constat în credința că poate salva
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fostul bloc sovietic, de îndată ce acesta s-a prăbușit. Probabil, singura excepție a survenit în România, unde revoluția a fost înfăptuită de către moștenitorii direcți ai comunismului. Postmodernismul optzecist, dimpotrivă, s-a asociat cu tendințele neointernaționaliste și împotriva conștiinței naționale, având ca adversar intern tocmai licărul "naționalist" ivit din teoria protocronismului elaborată de Edgar Papu. Protocronismul voia să scoată în relief anumite "priorități" culturale izvorâte din inițiative autohtone, fără a aștepta modernizarea pe calea simplei imitații pe care ar fi promovat-o sincronismul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dinamică, altfel ar fi condamnată dispariției; ea trebuie să fie judecată "din perspectiva transmodernismului și înțeleasă cu propriile concepte și categorii". Pe de altă parte, fundamentaliștii islamici dovedesc, în mod paradoxal, că sunt nu mai puțin dușmani ai tradiției decât adversarii lor postmoderniști, căci constrâng tradiția la ideologie exclusivistă, sufocând-o. Sardar deplânge faptul că țările islamice sunt guvernate, în majoritatea lor, fie de ultramoderniști, fie de ultratradiționaliști, "nici unii, nici alții neavând înțelegere pentru transmodernism". În aceste țări sunt și mulți
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
simptom de hipermodernism, neconstituindu-se într-o veritabilă nouă paradigmă culturală, și cum Nichita Stănescu n-a fost revendicat decât nesemnificativ, de precursor al postmodernismului, ne rămâne să conchidem că poetul necuvintelor e mai mult decât au vrut admiratorii sau adversarii săi. Pentru transmodernismul său avant la lettre, prima piatră de încercare este raportarea la Eminescu și la alți scriitori ai tradiției. Nichita Stănescu nu se raportează la Eminescu al formelor poetice la modul parodic și intertextual, ca Mircea Cărtărescu, bunăoară
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
muzeu de antichități sau a-l transforma într-un mod de a petrece timpul liber, prin plasarea lui într-un hățiș de trăiri pseudo-religioase, vagi și extrem de contradictorii. Este, de asemenea, adevărat, că un Occident, bogat și puternic, pare un adversar disproporționat pentru popoarele islamice care se străduiesc să i se împotrivească. Dar să nu uităm de David și Goliat și de faptul că o piatră bine țintită de felul celei din 11 septembrie ar putea induce, la nivel global, o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
balenele vrobind...) Trebuie, pur și simplu, s] compar]m cazurile. Cât de adecvate par aceste tr]s]turi la alte creaturi sociale pentru a ne furniza material ce s-ar putea transforma în ceva asem]n]tor moralei umane? Unii adversari le exclud în totalitate deoarece se manifest] neregulat, iar incidența lor manifest] o predispoziție accentuat] spre rudele apropiate. Ins] aceeași neregularitate și aceeași parțialitate în favoarea familiei predomin] - adesea foarte puternic - în morală uman]. Acestea se manifest] puternic în rândul micilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de o dinastie, maximă pare lipsit] de sens. Ironia ascuns] ține de umorul poporului Tswana. Au existat întotdeauna mai mulți prinți gata s] preia tronul; cel care reușea s] îl câștige o f]cea cu ajutorul poporului, ce îl sprijinea împotriva adversarilor egali, care nu se uneau niciodat] pentru a-l învinge. Cei ce ajutau la obținerea tronului puteau contribui și la pierderea lui; proverbul le reamintea c] regele domnea prin voința lor și c] o domnie proast] era vina lor la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]