13,186 matches
-
cînd era consilier la Viena. Acesta refuza zgomotos să semneze tratatul de la Versailles, și astfel am văzut personaje din planul secund sosind la Marele Trianon pentru semnarea solemnă a Tratatului care consacra victoria aliaților, personaje de rangul doi. Contrastul dintre aleile geometrice mărginite de carpeni, straturile de flori sclipitoare, sala cu nobile arcade, tot acest decor de o ordine regească, și viziunea, care nu se risipea din minte, a tranșeelor noroioase, a satelor rase de pe fața pămîntului și a osuarelor ce
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
toate dejecțiile... Nu respectă canalizarea comunei. E mai ușor să arunce totul în lac. — Nu se poate! — Ba se poate! Vino cu noi să vezi ce n-ai mai văzut în lumea întreagă pe unde ai umblat. Vino să vezi aleile care duc de la șosea spre vilele lor. — Ce e de văzut? Niște alei... Prefer să mă uit la campionatul mondial de fotbal. — Niște alei, de acord, dar îngrădite, zidite... — Cum adică? — Uite așa... Au ridicat ziduri pe margine. Se feresc
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
vezi ce n-ai mai văzut în lumea întreagă pe unde ai umblat. Vino să vezi aleile care duc de la șosea spre vilele lor. — Ce e de văzut? Niște alei... Prefer să mă uit la campionatul mondial de fotbal. — Niște alei, de acord, dar îngrădite, zidite... — Cum adică? — Uite așa... Au ridicat ziduri pe margine. Se feresc de privirile indiscrete. — Nu știm de ce se feresc și ce fac în vilele pe care și le-au construit. Totul e zidit, împrejmuit. Triumful
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Să mergem, doar nu am ceva mai bun de făcut, răspunde îmbufnată fetița. Parcul e ca un furnicar. Tineri, bătrâni și copii au ieșit ca gâzele la soare, să se bucure de frumusețea zilei însorite. Primăvara grijulie e prezentă pe aleile parcului.Presară, printre bătrânii arbori, iarbă nouă. Sărută gingaș mugurașii, ca aceștia să-și deschidă primele frunzulițe spre lumină.Pregătește ramurile golașe să-și anine în curând ciorchini de flori. Împrăștie, peste tot, zămbete și bucurie. - Cu- cu! Cu- cu
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
-o eu. - Sunt regina cărților și acesta e regatul meu. Haide, pășește fără teamă! Dacă ai venit, sunt gata să-ți arăt țara mea. Am intrat. Cartea cea mare m-a luat de mână și-am pornit împreună pe o alee lungă. De o parte și de alta a aleii, erau zeci și zeci de cărți vii, care mă salutau cu prietenie. - Ce fac aici toate aceste cărți? am întrebat-o eu pe marea regină . - Ce fac? E simplu. Te așteaptă
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
meu. Haide, pășește fără teamă! Dacă ai venit, sunt gata să-ți arăt țara mea. Am intrat. Cartea cea mare m-a luat de mână și-am pornit împreună pe o alee lungă. De o parte și de alta a aleii, erau zeci și zeci de cărți vii, care mă salutau cu prietenie. - Ce fac aici toate aceste cărți? am întrebat-o eu pe marea regină . - Ce fac? E simplu. Te așteaptă să-ți descâlcească tainele literelor în ABECEDAR, să-ți
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
credința că în spatele apropierii corporale conștientizate își cască prăpastia acest terifiant crepuscul, precum un hău de abis și vârtej, crepuscul pe care îl preconizam inițial ca fiind o distanța firească și ușor abordabilă între două suflete ce se întâlnesc pe aleile sorții. Intervalul ce desparte așadar sufletele noastre este perceput de mine acum drept o distanță mai întinsă decât o prevăzusem anterior. Deși, alăturați corporal, părem a fi, totuși, două spirite între care se interpun, precum între doi nori galactici, gigantice
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
scoate un fel de euforie a delirului blajin, lăsîndu-se extaziat de viziuni procesionale, de ceremonia anticipată a morții: Și poate că, voind să mă așeze în capelă, mă vor purta descoperit prin grădină, și cum mă vor plimba tăcut pe alei, în dimineața vibrând ca o coardă de violină, se va pleca o creangă de copac, umbrindu-mi fața cu tăcere și sărutîndu-mă blajin cu floare albă ca o târzie și cuminte mângâiere... Cum mă vor fi lăsat să hodinesc puțin
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pornit. 54.Compune după modelul: drumurile-s troienite drumurile sunt troienite 55.Transforma după modelul. 56.Găsește sinonime pentru cuvintele. 57.Scrie o convorbire telefonică ! 58.Formează după modelul. 59.Desparte în silabe cuvintele: prinț, accelerat, fiica, accident, licee, știință, alee. 60.Transforma în scriere cu cratima. Pentru a vizualiza conținutul unei dischete se execută un clic pe numele acesteia în fereastră stânga a utilitarului Windows Explorer. Pentru a reveni la situația anterioară vizualizării se execută dublu clic pe pictograma cu
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]
-
față de literaturile străine, de concepția lui asupra originalității literare, de gradul în care s-a emancipat el de tirania modelelor, de faptul dacă mai admite el, pentru el, posibilitatea de a broda pe o temă străină. Mai târziu, literatura adevărată - aleea principală a literaturii noastre - se eliberează și mai mult. La Vlahuță, la Delavrancea, la Caragiale, trebuie să fii grand clerc în literatura mondială ca să găsești ce influențe s-au exercitat asupra lor. Și, dacă la Delavrancea se poate spune în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
panouri cu eroii din povești. Aș vrea să o văd din nou pe bunica cum vine după mine la ora șaisprezece, ridicând ușor capul să mă zărească printre copiii ce ieșeau pe poarta grădiniței. Mi-e dor să merg pe aleea școlii, visând să ajung și eu în clasa întâi. Mi-e dor de înfățișarea mea și de privirea nevinovată de atunci: un copil micuț, cu părul blond. Mi-e dor de amicii mei cu care mă jucam până târziu în
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
ei nu era mai înalt decât un castravete, și nici acela prea mare. Însă orașul lor era tare frumos. Pe lângă fiecare casă creșteau sumedenie de flori: margarete, romanițe, păpădii. Până și străzile la ei aveau nume de flori: strada Campanulelor, aleea Romanițelor, bulevardul Albăstrelelor. Iar orașul se numea chiar Orașul Florilor. Și era așezat pe malul unui pârâu. Piticii îi ziceau apei acesteia Pârâul Castraveților, pentru că pe malul lui creșteau foarte mulți castraveți.” (N. Nosov, Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
puteau citi, turnate în bronz, versurile: „Reverse dulci scântei / Atotștiutoarea, / Deasupra-mi crengi de tei / Să-și scuture floarea. Ne mai fiind pribeag / De-atunci înainte / Aduceri aminte / M-or troieni cu drag.” Pelerinii sosind aici au luat loc pe aleile din jurul mormântului și episcopul Comșa al Ardealului a oficiat parastasul. ASISTENȚA. În asistență am remarcat pe d-nii: Vasile Goldiș, ministrul cultelor, cu d-na, I. Lupaș. ministrul sănătății publice, general Moșoiu, fost ministru, A.C. Cuza, deputat, Nichifor Crainic, secretar general
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
persoană pe care am mai văzut-o: "Spuneți-mi, nu v-am văzut oare la ultima ședință a fundației? Mă cheamă Allan. Cum ați ajuns membru al acestei fundații?" Dacă trecem pe lângă cineva care se plimbă în timp ce noi alergăm pe alee sau de-a lungul țărmului. "Ne luăm la întrecere?" (Cealaltă persoană, de obicei, va râde. Putem râde și noi, apoi să ne oprim și să continuăm cu o remarcă. Chiar dacă nu obținem nici un răspuns, aceasta este singura formulă de început
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
le scoată, să le mute Într-un loc cu cruce, marcat, dar nu i s-a dat voie. Totuși, cred că din anumite sentimente, edilii Miercurii Ciuc au dat un loc pentru troița asta de pomenire În mijlocul cimitirului, chiar pe aleea principală. Ne-am mirat și noi că s-au purtat, mă rog, destul de frumos. Când am fost acum, cu crucea, tot drumul am fost Însoțite de bărbați cu banderola albă, ca să nu ne deranjeze pe traseu mașini sau pietoni... Am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mâncat calupii și, la un moment dat, i s-o umflat burta și i-o venit rău și-o zis că moare... Ș-atuncea, cum aveam o curte mare, În mijloc era pomi și pe margine așa, un fel de alee pe care ne plimbam... L-o luat doi de subsuori și fuga cu el ca să poată elimina... Era ca un cal care a mâncat prea mult... Și de-abia l-am scăpat..., da’ curgea apă pe el... Parcă-l văd
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
jos, cu scânduri, nu era ciment, era curățenie... Pe-ormă curtea... Curtea era Împărțită În trei părți: la intrarea pe poartă, În față, erau birourile, cum veneai sus... Era ca un rai acolo... Mănăstirea era pe-un deal și o alee urca pe deal, și era mărginită de plopi, iar În fața birourilor erau lilieci... Când am ajuns noi, chiar erau Înfloriți liliecii. Pe-ormă, când intrai pe poartă, era curtea unde erau bucătăriile, spălătoriile, dușurile, magaziile cu alimente, iar În partea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
noi? I-a Împrăștiat pe toți de acolo, și am stat vreo douășpe ore În gara Tecuci. Și de aici ne-a dus În Delta Brăilei... Cum a fost primirea În Balta Brăilei? Acolo a pus doi dulapi cât Îi aleea mea de Îngustă, de ciment, și treceai de aicea dincolo, că era un pârâu, o apă. Și era un golan... cu păru’ creț. Cum se cheamă ăștia? Nu contabil... de-ăla care țâne evidența... Bă, și dacă fugeai pe dulapu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cuvintele de despărțire ținute de Vasile Sporici (din partea Teatrului Dramatic Bacovia) și Corneliu Sturzu (din partea Asociației Scriitorilor din Iași), gesturile de regret ale multora din cei care l-au însoțit pe ultimul său drum. A fost îngropat la margine de alee, între doi tei... *Printre altele, în monologul pe care-l murmura lîngă trupul lui Mișu, Ghizela spunea: „Așteptai Festivalul, Gala...” Fostul meu coleg de redacție avea, carevasăzică, planuri și nu premoniții rele. Într-adevăr, Mișu, ins cu vocația sociabilității, îndrăgea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mă lăsa cuprins total de veselie sau fără a pune semnul egalității între portretele in aqua forte și modelele lor. *O „Notă de plată” (zic și eu ca Octavian Voicu) pentru istoria literară: „I.C.S.A.P. /Restaurant/Parc/Bacău/Parcul Libertății/Aleea Parcului 12/Telefon 1 25 42/ Notă de plată nr 13651/ Data: 20 XII 1979/ Ospătar: Hordilă Ioan/Masă servită cu ocazia aniversării Revistei «Ateneu» 15 ani de la înființare (pentru) un număr de 62 persoane, în valoare de lei 1500
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unei uzuri penibile, unor frămîntări greu avuabile. Încerc să obțin din contactul cu natura semnele și înțelesurile care să mă stabilizeze și să mă fortifice interior. Lumina dimineții sau cea a nopții cu lună, măreția unui arbore ori liniștea unei alei devin, din această perspectivă, alinătoare. Încep să cred că „pedeapsa” mea ia sfîrșit. Redescopăr nevoia de puritate, de tandrețe, obnubilez impulsurile nedorite, sîcîitoare. Trecerea, de-a lungul ultimilor ani, printre contrarii m-a marcat. O fi vinovat și „domnul Inconștient
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în comportarea țăranului. Mîrlănia lor e o formă de egoism: cred că nici nu le pasă de prezența celorlalți. Ceea ce contează pentru ei e „să se simtă bine”. Ce fac pentru asta? Unul cîntă popește, altul fluieră după motanii de pe alee, al treilea rîde și pîrțîie. Tustrei se culcă devreme și se scoală cu noaptea în cap. Dupăie, tropăie, trîntesc ușile. La cantină alte vecinătăți indezirabile. Ieri seară, între „feluri” (varză și budincă), am fost nevoit să ascult conversația unor țoape
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pentru care făcusem numeroase eforturi și sacrificii. Crescusem în umbra cazărmilor, fără libertate, apăsat și în vacanțe de ideea comportamentului militar; mîncasem la cantină pîine neagră, marmeladă, untură, carne de oaie, mazăre, varză; executasem tot felul de corvezi de la măturatul aleilor la spălatul holurilor și veceurilor; învățasem materii pentru care nu aveam aptitudini (calculul logaritmic, de exemplu); participasem la aplicații dure, alergînd, într-o noapte geroasă de ianuarie, din Brașov pînă la Bod (12 km) „pentru a respinge un atac al
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de dimineață: „M-am săturat de traiul ăsta: rupe ața, înnoadă ața”! Cu această stare de spirit se duce în niște clase și mai dezolante decît casa în care locuim. *Lucru mai puțin obișnuit, m-am întreținut îndelung, pe o alee de lîngă stadion, cu profesorul Gheorghe Chiper, fostul meu coleg de catedră de la Institut, care-și continuă activitatea acolo, predînd româna la „cetățeni străini”. Pur și simplu, a ținut să-și descarce sufletul. Mi-a spus multe, recente și din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de pe teren, acasă, seara, plin de noroi, mă feream de unul sau de altul, ca nu cumva să observe că am plecat din «campanie». Acum nu mă mai ascund de nimeni. Sînt propriul meu stăpîn”. Ne-am întîlnit pe o alee a parcului, în dreptul „Cariatidelor” lui Vasile Aciobăniței Mera. Avea chef de vorbă. Deoarece nu mă grăbeam, l-am ascultat. Era într-o viguroasă dispoziție critică și aproape exaltat de amintirea propriilor acte curajoase din trecut. N-am reținut totul, deși
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]