10,371 matches
-
Având înfățișarea modestă dar armonioasă a unei cuminți ctitorii de țară, biserica din Ribița este alcătuită dintr-o navă dreptunghiulară, încheiată spre răsărit de absida altarului de plan pătrat. O mică nișă adâncită în peretele nordic ține loc de proscomidiar. Altarul este boltit în semicilindru (ușor frânt) dispus axial. Nava a fost inițial tăvănită, ulterior (probabil în secolul XIX) a fost acoperită cu trei bolți de tipul cu dublă curbură („a vela”) separate cu arce dublou care se descarcă pe pile
Ribița, Hunedoara () [Corola-website/Science/300557_a_301886]
-
pile plate de cărămidă adosate pereților. Odată cu construirea bolților de cărămidă au fost lărgite și ferestrele care la origine au avut ancadramente de piatră profilată. În prezent singurul ancadrament original este păstrat de mica fereastră circulară de pe latura sudică a altarului. Având o profilatură tipic gotică, el este prevăzut cu o cruce centrală alcătuită din două baghete de piatră care se intersectează lăsând la mijloc o deschidere circulară. Tîmpla de zid, cu trei deschideri s fost construită mai târziu, de presupus
Ribița, Hunedoara () [Corola-website/Science/300557_a_301886]
-
XVIII înfățișează pe latura vestică a turnului-clopotniță un mic pridvor cu cosoroabe și stâlpi de lemn, la vremea respectivă întregul edificiu fiind acoperit cu șindrilă. În secolul XIX pridvorul de lemn a fost înlocuit cu o tindă de zid. În altar pe peretele de răsărit, de-o parte și de alta a ferestrei axiale, se află doi îngeri diaconi (figuri parțial acoperite cu var) lăsând să se presupună că deasupra ferestrei sau poate în glaful acesteia a fost reprezentat Iisus prunc
Ribița, Hunedoara () [Corola-website/Science/300557_a_301886]
-
pagus"), așezarea prezenta un înalt grad de urbanizare, cu rețea stradală ortogonala, edificii publice monumentale (terme, amfiteatru etc) și un port la Mureș (amenajat cu cheiuri din zidărie de piatră). Prin anul 1840, în ruinele Miciei a fost descoperit un altar votiv datând din sec. II-III e.n., care contribuie la punerea în lumina a modalităților de administrare ale salinelor în Dacia română. Inscripția gravata pe altar se transcrie după cum urmează: Silvano Do-/mestico/ P(ublius Ael (ius) Euph(o-)/rus pro
Vețel, Hunedoara () [Corola-website/Science/300564_a_301893]
-
cheiuri din zidărie de piatră). Prin anul 1840, în ruinele Miciei a fost descoperit un altar votiv datând din sec. II-III e.n., care contribuie la punerea în lumina a modalităților de administrare ale salinelor în Dacia română. Inscripția gravata pe altar se transcrie după cum urmează: Silvano Do-/mestico/ P(ublius Ael (ius) Euph(o-)/rus pro/5/ salute P(ubli)Ael(i)/ Mari con-ductoris / păscui et să-/linar(um) l(ibens) v(otum) v(ovit) ["Zeului Silvanus Domesticus, Publius Aeulius Euphorus
Vețel, Hunedoara () [Corola-website/Science/300564_a_301893]
-
valoare inestimabilă bisericii, este însă celebra sa pictură interioară realizată între anii 1823-1824 de către binecunoscutul pictor Nicolae din Lupșa Mare. Pictura cuprinde numeroase scene realizate pe lemn și pânză de o profunzime teologică și o valoare artistică deosebită. Pe bolta altarului este pictată sub formă de medalion “Sfânta Treime.” La picioarele Sfintei Treimi este prezentată Maica Domnului ca “Împărăteasă a cerurilor” cu pruncul Iisus în brațe înconjurată de cetele îngerești. În stânga Maicii Domnului se află Arhanghelul Gavriil cu o floare în
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
ca “Împărăteasă a cerurilor” cu pruncul Iisus în brațe înconjurată de cetele îngerești. În stânga Maicii Domnului se află Arhanghelul Gavriil cu o floare în mână, simbol al Buneivestiri iar în dreapta un alt înger cu o cădelniță în mână. Pe pereții altarului este prezentată “Liturgia cerească”, Mântuitorul îmbrăcat în veșminte arhierești stând în jilț înconjurat de un “sobor” de sfinți ierarhi. În dreapta sa se află reprezentați: Sf. Ioan Zlataust (Gură de Aur), Sf. Grigorie Bogoslovul (Teologul), Sf. Spiridon, Sf. Nicolae, Sf. Atanasie
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
icoana Pantocratorului ci toate cele trei scene. În partea de jos a boltei sunt prezentate cinsprezece scene cuprinzând Patimile Domnului de la ” Cina cea de Taină”și până la “Punerea în mormânt”, în următoarea dispunere: șapte deasupra peretelui din dreapta începând de la Sf. Altar, două pe peretele din spate și cinci deasupra peretelui din stânga. Pe peretele din dreapta naosului sunt pictați șase sfinți militari: Gheorghe, Dimitrie, Pantelimon, Teodor Tiron, Ermolae și Hristofor. În partea stângă a naosului este pictat Sf. Mucenic Procopie (prăznuit la 8
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
arhitectura sa, prin trecutul istoric multisecular și mai ales prin pictura sa, Biserica Sf. Ierarh Nicolae din Șteia este și va rămâne peste timp o nestemată din salba bisericilor de lemn din Transilvania. Printre preoții care au slujit la Sfântul Altar al bisericii din Șteia sunt cunoscuți următorii: Petru Popovici, menționat în conscripțiile Episcopiei Aradului din 1755 și 1767 ca fiind „bătrân, fără școală”. Este preotul care a păstorit cu cinste pe credincioșii săi în cumplitele încercări dintre anii 1749-1754. Pavel
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
raport de gol și plin una nu domină pe celălat. La fel si geamurile biserici păstrează formă originală al arcului gotic. Interiorul bisericii urmează stilul bisericilor protestante decorația fiind minimă. Din anul 1731 datează câteva bănci donate de către Bánfi Eva. Altarul era construită din cărămidă și datează din anul 1837, ea este dărâmată și schimbată în 1951, vechea pătură decorativă de pe altar datează din 1889 ea fiind donata de către Korondi Mária, însă ea este schimbată în anul 1935 de către Asociația Femeilor
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
Interiorul bisericii urmează stilul bisericilor protestante decorația fiind minimă. Din anul 1731 datează câteva bănci donate de către Bánfi Eva. Altarul era construită din cărămidă și datează din anul 1837, ea este dărâmată și schimbată în 1951, vechea pătură decorativă de pe altar datează din 1889 ea fiind donata de către Korondi Mária, însă ea este schimbată în anul 1935 de către Asociația Femeilor Reformați din Periș. Masă Domnului datează din anul 1806 fiind donata de către Imreh Therézia însă și ea este schimbată în anul
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
până în zilele noastre în foarma să originală. În anii 1931, 1391 și 1998 ea suferă renovații fără modificații sau adăugiri. ► Biserică Ortodoxă Periș Biserică construită în perioada interbelică 1937, este construit în stil baroc cu o navă centrală și un altar are o fundație de beton, cu pereți din cărămidă, acoperișul din țigla și turnul acoperit cu tablă, decorațiunea este făcută în stil bizantin ortodox clasic. ► Biserică Româno - Catolică Periș Biserică Româno - Catolică din Periș este în prezent filia Iară de
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
în Dumnezeu a urmașilor chinuiților ardeleni de altădată. După doi ani, la 31 august 1980, biserica nouă a fost târnosită de arhiereul vicar Gherasim al Râmnicului și Argeșului. Părintele Theodor a slujit merituos timp de 44 de ani (1939-1983) atât Altarul cât și Corul mixt țărănesc, căruia i-a dat ființă din ființa sa. Școala din Galeș a fost construită în timpul învățătorului Florea State (1911-1995). Tot el a pus bazele Muzeului Etnografic din Galeș, așezat într-un local propriu, din piatră
Galeșu, Argeș () [Corola-website/Science/300623_a_301952]
-
a înființat în 1932, la Tescani, Cercul Cultural Gheorghe Asachi care număra 14 membri între care Pr. Ioan Goagă - redactor, Pr. Procopie, Pr. Cojan - membri și o serie de învățători și directori de școală. Până în 1948 Biserica și slujitorii sfintelor altare au dat învățământului românesc un sens profund moral și spiritual - preotul era în școală, se preda disciplina Religie în cadrul grupei Educația moral-religioasă, vacanțele coincideau cu marile sărbători și întotdeauna, înainte de a intra în vacanță se făcea spovedania tuturor copiilor/elevilor
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
interior până în anul 2000, pereții și catapetesmele fiind acoperite cu icoane pe lemn sau pe sticlă (provenite din donații). În anii 2001-2002 biserica din Livadia de Câmp a fost renovată și repictată la exterior, fiind pictată și la interior, inclusiv altarul, iar la intrare s-a construit un pridvor de lemn și un lumânărar Școala din sat ca instituție a luat ființă în anii 1850-1852, școală greco-catolică în limba română, cu o donație de început de 50 de forinți, crescând la
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
etc.; reptile: șarpele de casă ("Natrix natrix"), șarpele de aluniș ("Coronella austriaca"), șopârla cenușie ("Lacerta agilis"), gușterul ("Lacerta viridis") etc.. Prima biserică a fost din lemn, fiind menționată în anii 1840 și 1860. Aceata a fost dezafectată, pe locul mesei altarului fiind actual o mică construcție de piatră. Biserica de piatră a fost ridicată prin efortul finaciar al sătenilor, lângă biserica de lemn. La exterior, lângă altarul bisericii se află o cruce de piatră cu inscripție chirilică, Polcovnicul (echivalent gradului de
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
fiind menționată în anii 1840 și 1860. Aceata a fost dezafectată, pe locul mesei altarului fiind actual o mică construcție de piatră. Biserica de piatră a fost ridicată prin efortul finaciar al sătenilor, lângă biserica de lemn. La exterior, lângă altarul bisericii se află o cruce de piatră cu inscripție chirilică, Polcovnicul (echivalent gradului de colonel, în armata rusă țaristă) Trofor, mort în 1848); În 1875 ete amintit preotul Alexandru (Grigore) Iscu din Valea Șoșii și dascălul Luca Mareș, absolvent al
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
împăratului aflat la putere. Edificiul impunător și de proporții mari și „închide la mijloc o curte centrală (despărțită în două printr-un zid), înconjurată dinspre apus și răsărit de cîte o bazilică”. În mijlocul curții se afla pe un soclu impunător altarul împăratului. Obiectele valoroase ale corporației erau păstrate într-o încăpere subterană, cu pardoseală de piatră, pereți tencuiți și o ușă de siguranță. Printre obiectele descoperite odată cu palatul sunt fusul unei coloane cu o inscripție privitoare la donația făcută de consilierul
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
romanelor scriitorului este unul puternic pozitiv fiind presărat cu idei optimiste și îndreptate înspre speranță. O dovadă în acest sens sunt chiar cuvintele autorului: Când pierzi dragostea, pierzi totul. Pierzi visele, speranțele, încrederea, demnitatea, respectul de sine, dorința de viață... Altarele din suflet se prăbușesc cu zgomot, iar icoanele la care te-ai închinat cu credință și venerație se scufundă în mocirlă. Lumea moare sub ochii tăi și nimic nu pare s-o mai poată salva. Totuși, în adâncul sufletului, rămâne
Pavel Coruț () [Corola-website/Science/300783_a_302112]
-
sa Irina - învățătoarea, începând cu anul 1920, au fost singurii intelectuali în localitate, răspânditori de lumină și cultură religioasă în mijlocul locuitorilor bălăieni. In toamna anului 1940, această familie dotată cu valori morale și spirituale, a fost înlăturată de la catedră și altarul bisericesc de către armata de ocupație hortistă și expulzați în România. Câte ceva despre învățământ In localitatea Bălaia a funcționat cu limbă de predare română începând cu anul 1892, învățătorii fiind plătiți de către săteni până în anul 1920/1921 când s-a introdus
Bălaia, Bihor () [Corola-website/Science/300843_a_302172]
-
ridicată noua mănăstire și s-a confecționat o raclă frumos ornamentată pentru sfânta relicvă, regele Ladislau însoțit de un alai fastuos format din mărimile regatului maghiar de la acea vreme și de episcopi, a așezat personal racla cu moaștele sfinte pe altarul bisericii pentru ca împreună cu poporul maghiar, să aducă în mod deschis omagii ilustrului său predecesor. Mănăstirea a trecut sub oblăduirea călugărului Mercurius și a ordinului benedictin. Veniturile unor ținuturi au fost direcționate spre aceasta mănăstire. Regele a trimis un personal numeros
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
o biserica de piatră pentru sfânta relicvă. Biserica de piatră a fost ridicată în anul 1098. Până în sec. al XVI-lea această mănăstire a fost unul dintre centrele de cultură a creștinismului. Principala ocupație a călugărilor benedictini a fost slujirea altarului. Pe lângă asta aveau de îndeplinit și unele îndatoriri mai degrabă laice cum ar fi : ofereau ospitalitate călătorilor, îngrijeau bolnavii și schilozii, învățau copiii din zonă carte în școala din mănăstire. Alții au scris, copiat sau pictat Kodexe. Au rămas fideli
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
care a fost și primul învățător din sat titularizat, din anul 1893. Pitorească era fosta bisericuță din bârne de pe Vale. Din descrierile contemporanilor, aceasta era construită într-un pâlc de stejari retezați și care au ținut loc de furci, masa altarului fiind construită dintr-un stejar foarte gros, retezat la înălțimea de un metru, iar podeala făcută din scândură cioplită cu barda, era la distanță de o jumătate de metru de pământ, astfel că dedesubt era gol, copiii din sat căutând
Bajura, Botoșani () [Corola-website/Science/300889_a_302218]
-
semnată de donator în anul 1857, care a fost apoi mutată în noua biserică de cărămidă, ctitorită în mijlocul satului. Legenda păstrată în sat spune că înainte de construcția bisericii noi, a fost măsurată umbra unui om bătrân pentru a fi amplasat altarul, persoană care la scurt timp a și murit, dar biserica a dăinuit. Până la construcția acestei biserici unde slujesc eu astăzi, în biserica veche a satului Voicăuți-Bajura au slujit mai mulți preoți și dascăli, amintind aici pe preotul Mihalachi cu dascălul
Bajura, Botoșani () [Corola-website/Science/300889_a_302218]
-
latura de 6 m, iluminat de trei ferestre, două spre sud și una spre nord, de formă dreptunghiulară cu dimensiunile de 60/30cm. Bolta naosului are forma de sabie întoarsă și căptușită cu scânduri ca și pereții interiori ai bisericii. Altarul are forma semicirculară cu raza de 5m despărțit de naos prin catapeteasmă și înălțat cu o treaptă, iar în partea de răsărit prevăzut cu o fereastră de aceeași formă și dimensiuni ca și cea din naos. Biserica este în general
Corjăuți, Botoșani () [Corola-website/Science/300904_a_302233]