7,971 matches
-
zi când, la un cutremur, își întretăie fuga cu a lui Dedal, care de-astă dată se luă după el prin tenebrele galeriilor din subteran. Îl găsi opintindu-se cu cornițele-i juvenile într-o piatră de temelie pe cale să alunece afară din rosturile ei, ceea ce-i aduse din partea arhitectului un scărpinat de răsfăț pe greabănul acoperit cu păr. Abia pe urmă, întrebându-se de ce tocmai acolo, meșterul descoperi prin calcule că piatra respectivă era punctul slab al întregii clădiri. Luă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
iar dacă fericirea deplină e un factor de retardare evoluționară, atunci evoluția n-are decât s-aștepte! La urma urmei, fiecare din noi ne găsim în conflict major de interese cu ea. Fraților, în final câștigă lupta cine știe să alunece șiret pe lângă ea: asta ar fi lecția tăcutului coelacant, dat la fund ca un dizident al evoluției absorbit complet de număratul luptelor pentru supraviețuire de la care neamul său venerabil a chiulit. − Ei, dacă-i pe-așa, și societățile umane au
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în definitiv, surprizele neplăcute sunt doar mediul ascunzător al celor plăcute, și cu atât mai plăcute cu cât se lasă căutate mai îndelung. Prieteni, în condițiile astea nu văd ce nevoie ar mai fi de ziduri între dorit și nedorit. Alunecând îndeajuns de răbdător de-a lungul unui zid ajungi inevitabil de cealaltă parte a lui, ca pe banda lui Moebius. Realitatea are volum, câtă vreme suprafețele sunt o doar o abstracțiune exsanguă. − Și cu nomazii noștri cum rămâne? readuse Rudi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
delfini de la stomac acum, când țărmul se pierdea degrabă din priviri. Lighioana abisală contorsionată în jurul lui îi evoca adâncul ieșit la suprafață, lumea întoarsă pe dos: mâini și guri conectate înșelător se căscau, se întindeau, căutau, apucau, strângeau, se degajau, alunecau mai departe, se insinuau iarăși în desime, abandonau și reveneau, încropind o dantelă de umbră deasă în jurul ferfenițitelor limite umane. Ce șerpărie! Mare îi trebuise, mare găsise! Noroc cu femeia blondă ce-și înfășurase salvator în jurul lui pulpele a centură
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
funia se dezleagă și că o altă investiție de curaj - mai nebunesc, de data asta - e chemată s-o prelungească pe prima, și-apoi încă o alta, și mereu alta. Funia s-a transformat acum în pantă, pe care se alunecă de la sine înspre o formă de curaj sacrilegiu, de hubris nebunesc, în aplauze din ce în ce mai puternice. Înțeleg reacția Strasbourgului, dar în același timp nu mă pot împiedica să nu deplâng lipsa lor de perseverență. Un act caritabil singular, neîncadrat de o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de mazăre recalcitrant, care se lăsă în final ridicat de furculiță către un destin ce, după observația lui Ian, ar fi putut fi încă și mai vitreg. E de crezut că resemnarea ar fi permis episodului est-european al afacerii să alunece benefic și definitiv în uitare dacă firul povestirii s-ar fi desfășurat, într-adevăr, până la capăt. Dar povestirile nici nu încep și nici nu contenesc la soroacele hotărâte de oameni; în mâna lor predispusă prestidigitației, ghemul își disimulează stângace sporul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lui circulație prin lume conform așa-ziselor legi de fier ale economiei formează un liman statornic al previzibilului în raport cu anarhicele frământări pasionale ale cărnii. Ferecată în auru-i circulant, existența încearcă să se împotrivească unui drenaj altfel irezistibil; la rându-i, alunecând continuu printre degete într-o cursă acerbă, aurul caută să se curețe de ea ca de-o cocleală de rând. Cu cât fug mai tare una de alta, cu atât între statica și dinamica în cauză se creează o priză
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
implicare nu reținu, din descrierile succinte ale secretarei, decât că la ceasurile 15:00 primăria din Naaldwijk îl aștepta pentru un proiect de renovare. Nu era ultima carte de joc din teancul zilei respective, însă putea fi ușor făcută să alunece în acea poziție - aproape de la sine, printr-o manevră de prestidigitație mai naturală poate chiar și decât simpla prehensiune. De ce tocmai ea? Scepticii în ce privește autocontrolul uman ar argumenta că în Naaldwijk locuia Ondine, problema amânată pe termen nedefinit a vieții
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
psihică și cea socială, găsesc o destructurare a raporturilor individ/societate În situații concrete. Interacțiunea umană Își pierde conotația constructivă, fie că vorbim de structuri sociale (instituții, organizații) sau de relațiile cotidiene, procesele sociale de stabilizare și de schimbare socială alunecă În uzură, se ruinează. Omul relațional, individul care progresează prin socializare, Învățând norme și practici sociale inovative, de comunicare și nego ciere, coboară Într-un sincretism care-l face manipulabil. Ce pot face psihosociologii În situații de criză? Cum pot
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
pe malul lacului. Într-o seară, invită pe un coleg din apropiere, un istoric. Era interesat să știe cum a fost percepută În România intrarea În UE, ce mai e nou, care sunt rezultatele cercetării noastre asupra identității romilor. Discuția alunecă spre conceptul de identitate, spre percepția identității În diferite țări. Și aud acum o istorie absolut insolită și o interpretare care mă năucește. Istoricul povestește cum l-a Însoțit pe rectorul de la Fribourg Într-o vizită protocolară la Moscova. În timpul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
lor. Pentru a scăpa de Iad, sau pentru a scurta perioada de Purgatoriu, creștinii se adresează intermediarilor (Fecioara sau Sfinții), își înmulțesc operele de caritate (donații, rugăciuni pentru săraci, pelerinaje), poartă talismane sau încearcă să adune "indulgențe"48. Practica religioasă alunecă în felul acesta spre superstiție fără să micșoreze frămîntarea creștinilor. Acestei neliniști de care suferă majoritatea se adaugă cea a elitei intelectuale. În acest mediu, dorința de a consolida credința prin experiența trăită și prin gîndirea luminată, o însoțește pe
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
aici, nu caut? doar s? dea seama de fenomenul s?r?ciei �n multiplele lui dimensiuni. Ea se vrea (spiritul socialului( atunci c�nd pretinde s? explice cum indivizii � mai ales cei de joas? spe?? � sf�r?esc prin a alunecă �n mizerie din cauza viciilor (alcoolismul de?în�nd un loc de frunte �ntre fantasmele burgheziei victoriene despre �cei de jos�). Ce s? mai spunem de voin?a ei afi?at? de a regla problemele sociale cu ajutorul solu?iilor morale (Abrams
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
atunci con?tiin?a clar?, c? dou? g�ndiri au dominat secolul al�XIX-lea �n ?tiin?ele sociale: cea a lui Auguste Comte ?i aceea a lui Herbert Spencer. �ntre ele n-a fost o adev?raț? confruntare, din cauza alunec?rîi primeia �n misticism ?i religiozitate, fapt care i-a eclipsat, pentru un timp, importan?a epistemologic?. Pozitivismul r?m�ne �ns? viu �n versiunea spencerian? care cunoa?te dezvolt?rile cele mai importante. De altfel, Spencer a fost adesea
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
bune. În mod evident n-are nimic împotriva intervenției statului. (Presa de dreapta pare să fie pe picior de război.) Rosén și B.-A. pornesc experimental primul nostru abator provizoriu de cam-panie. Calea de urcare nu-i bună, animalele pot aluneca și se pot lovi. Să vorbesc cu Kling, poate montăm un elevator ca acelea de la autobuzele pentru invalizi.) Lind impresionat, fericit că nu mai trebuie să taie el animalele. Ca vechi fermier zice totuși că-i păcat să incinerăm carnea
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Îi dau drumul pe podea, e jucăuș, fidel. Aleargă și răscolește cu râtul prin grilajul altarului, o fi crezând că acolo se ține mâncare? Își bagă râtul. Catifeaua de pe masa altarului e de bună calitate, nu lasă urme cu copitele. Alunecă pe podeaua de piatră și se strecoară în jos pe scări spre presbiteriu. Nu se lasă prins. În cele din urmă îl prind în dreptul unui jilț și închid ușa. Se face timpul pentru observațiile meteorologice de dimineață. Urc scara abruptă
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Acestuia din urmă, Buñuel i-a fost un dușman constant. Atât de înverșunat, încât regizorul a fost acuzat că, spre a dramatiza ceea ce era și așa mai mult decât dramatic, ar fi falsificat una dintre scenele filmului: o capră care alunecă și cade de pe un vârf de munte a fost de fapt împușcată de unul din membrii echipei de filmare. Proba ar constitui-o fumul datorat unui foc de armă, vizibil în partea dreaptă a ecranului. Directorul de fotografie al documentarului
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
fi avut prilejul, după decembrie 1989, să-mi „ofer serviciile” mai fiecăreia dintre administrațiile care au pustiit România de atunci încoace. Spre deosebire de dl Pleșu, care și le-a oferit cu mare șarm („Monșer, mă știi că sunt slab. Mi-a alunecat piciorul din nou..”.), nu am făcut-o. Pe un disc aniversar primit de la Johny Răducanu, dl Pleșu cântă senzațional trei șotii - în franceză, italiană și română. Petrecăreții povestesc că totul a început când l-au vizitat la Tescani pe surghiunitul
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Jeanne aude un foșnet de haine aruncate, zgomotul ghetelor azvârlite pe podea, înainte de a-l vedea reapărând pe Julien, în indispensabili și ciorapi. Jeanne "zvâcni, ca și cum ar fi vrut să sară din pat, când un picior rece și păros îi alunecă de-a lungul piciorului. Și, cu fața în mâini, înnebunită, gata să țipe de spaimă, se ghemui tocmai în fundul patului". Julien o prinde îndată în brațe, cu toate că ea îi întoarce spatele, o sărută cu lăcomie, încercând să-i apuce sânul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
propune un bizar concurs de frumusețe. Ca toți "bon-viveurii din la Belle Époque, așezată sub semnul veșmintelor foșnitoare și al ciorapilor negri, jubilează când vede piciorul unei doamne, își pierde capul zărind o gleznă și cere îndurare când privirea îi alunecă pe o gambă"40. Așadar, Paul de Cassagnac le așează în fața lui pe cele cinci doamne mascate și le cere să-și descopere picioarele. Le admiră, le compară și acordă premiul întâi, cum era de așteptat, piciorușelor delicate ale Mariei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a rândul s-a tot repetat că femeile sunt adesea atinse de meteahna de a se arăta "cochete". Acestea manifestă "vanitatea de a plăcea". La rândul lor, bărbații, chiar dacă nu țin neapărat să cucerească inima unei femei, se surprind uneori alunecând în "galanterie", "șoptind dulci nimicuri". În perioada Belle Époque, acest străvechi joc amoros începe dintr-odată să fie desemnat în mediile burgheze printr-un cuvânt nou, flirt. Acesta se află pe buzele tuturor, se răspândește în saloanele mondene. Este considerat
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
virtuții triumfă asupra oricărui alt considerent. Fidelitatea față de celălalt este în acest caz absolută. Visul este unicul spațiu al transgresiunii. La polul opus, balanța sentimentelor poate înclina clar de partea plăcerii, a dorinței. Astfel, persoanele căsătorite, bărbați și femei deopotrivă, alunecă spre aventură, spre adulter. Aceștia au îndrăzneala să-și transforme visele în realitate, asumându-și totodată riscurile inerente. Le este dat să cunoască fiorul pasiunii, patima, dar și strigătele, lacrimile, scenele, reproșurile, scrupulele morale, mustrările de cuget. Dar ce se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
râsete, o apropiere neobservată a trupurilor, a răsuflărilor... baronul și tovarășa sa nu părăsesc această zonă nedefinită, nebuloasă, ambiguă a flirtului. Însă încet-încet, dorința devine palpabilă, tangibilă. Se degajă din cuvintele lor ca un abur de senzualitate. Pe nesimțite, femeia alunecă de la reținere la cochetărie, de la pudoare la necuviință, de la virtute la păcat. Fără s-o știe măcar, se lasă în voia lucrurilor, se abandonează lor, pierde simțul realității, al timpului, al uzanțelor, cade pe de-a-ntregul pradă vertijului seducției. Însă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
departe. Desigur, se mai jucase cu focul și în alte rânduri, însă acum intuiția trezită din amorțeală îi spunea cât de primejdios devenise deja acest joc. Descoperi tremurând că nu era cu totul stăpână pe sine, că ceva începuse să alunece în ea, făcând-o să perceapă totul în jur în lumina simțurilor, ca și cum ar fi fost atinsă de fierbințeală". "Noapte bună, noapte bună, pe mâine dimineață", rosti ea grăbit, încercând să fugă. Vrea să scape, dar baronul n-o lasă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
subțire al degetelor până la încheietură". Astfel, prefăcându-se că se supune conveniențelor, baronul încalcă o altă interdicție. Îi cuprinde mâna ca și cum i-ar strânge în brațe propriul trup, punând cu totul stăpânire pe ea, sugerând și alte atingeri, mai intime. Alunecă spre partea interioară a mâinii cum ar aluneca pe pielea, pe carnea ei... Femeia înțelege gestul, și este pe loc cuprinsă "de un val de căldură care o paralizează". Tâmplele încep să-i pulseze "îngrozitor". Își simte capul "înfierbântat" și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
că se supune conveniențelor, baronul încalcă o altă interdicție. Îi cuprinde mâna ca și cum i-ar strânge în brațe propriul trup, punând cu totul stăpânire pe ea, sugerând și alte atingeri, mai intime. Alunecă spre partea interioară a mâinii cum ar aluneca pe pielea, pe carnea ei... Femeia înțelege gestul, și este pe loc cuprinsă "de un val de căldură care o paralizează". Tâmplele încep să-i pulseze "îngrozitor". Își simte capul "înfierbântat" și "o neliniște, o neliniște năucitoare vibrează acum de-
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]