7,673 matches
-
se încheie ca o luptă politică între Franța și Casa de Austria. Originile acestui război sunt complexe, chiar dacă cea dintâi o constituie opoziția religioasă și politică între catolici și protestanții luterani sau calvini. Tentativele hegemonice sau de independență, rivalitățile comerciale, ambițiile personale, rivalitățile familiale constituie alte cauze ale conflictului 206. Tendințele hegemonice ale Habsburgilor și rivalitățile statelor europene însumează cauzele Războiului de 30 de Ani, în ceea ce înseamnă resurse materiale, expansiunea și extinderea coloniilor și încercările de limitare a absolutismului monarhic
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
fără menajamente. Habsburgii erau destul de toleranți, ceea ce a favorizat expansiunea noilor religii și contribuind în acest fel la înmulțirea cauzelor neînțelegerilor. Suedia și Danemarca, regate care doreau să controleze Germania de nord, se situau în tabăra luteranilor. Toate aceste interese, ambiții și credințe divergente ale puterilor europene au degenerat în violență deschisă în anul 1606, în micul oraș german Donauwörth207: majoritatea luterană a împiedicat comunitatea catolică să organizeze o procesiune, determinând declanșarea unui scandal violent. La cererea catolicilor a intervenit ducele
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
catolicii s-au divizat între "partidul Ligii", în fruntea căruia se afla Maximilian de Bavaria, preocupat să păstreze teritoriile catolice și "partidul Imperial", condus de Ferdinand de Wallenstein, al cărui scop era readucerea Sfântului Imperiu roman sub stăpânirea austriacă 209. Ambițiile teritoriale și religioase erau amestecate în ambele tabere. Germania de la începutul secolului al XVII-lea era în continuare fărâmițată, dezbinările religioase adăugându-se fărâmițării politice care făcea neputincios Sfântul Imperiu de naționalitate germanică. Dacă ar fi avut un împărat energic
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
făcea neputincios Sfântul Imperiu de naționalitate germanică. Dacă ar fi avut un împărat energic, care să redea forță posibilităților pe care le presupunea titlul imperial, Sfântul Imperiu ar fi putut pretinde conducerea Europei din care ar fi extirpat erezia: erau ambițiile lui Ferdinand al II-lea. În statele aflate sub dominația Habsburgilor, iezuiții se aflau în fruntea Contrareformei. Ei nu îl simpatizau pe Mathias (împărat în perioada 1612-1619), care încerca fără succes să desființeze cele doua ligi rivale: Uniunea Evanghelică și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
poate fi considerat doar un război religios. El ține de tentativa făcută de Ferdinand al II-lea și de iezuiți de a reface Sfântul Imperiu Germanic. Noul plan expansionist al Habsburgilor, în care Ferdinand al II-lea dorea să reia ambițiile lui Carol Quintul cu metodele lui Filip al II-lea, a neliniștit națiunile Europei, care se vor ridica împotriva Casei de Austria 212. Dacă Boemia, motivul direct al conflictului, se afla în centrul Europei, războiul apare ca un nou episod
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Imperiului. Acest moment a marcat sfârșitul regatului ca mare putere europeană. Forțele catolice dominau Germania de Nord, în ciuda eșecului suferit de Wallerstein în fața orașului hanseatic Stralsund. Principii catolici au început să fie îngrijorați de creșterea puterii lui Wallerstein, condus de ambiții personale. Împăratul l-a recompensat cu mărinimie pe Wallerstein, adăugând posesiunilor sale din Boemia noi teritorii în Silezia și în Mecklemburg și numindu-l apoi amiral al Mării Baltice, adevărat stăpân al Germaniei de Nord. În acest fel, Wallerstein devenea "aproape
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Jos. O dată cu numirea cardinalului Richelieu în funcția de ministru al lui Ludovic al XIII-lea, în 1624, Franța ieșea dintr-o lunga letargie diplomatică. Fără să acționeze în mod direct împotriva Habsburgilor, el se străduiește să ridice obstacole în calea ambițiilor lor. Regele Danemarcei este cel căruia îi revine acest rol. Dar Ferdinand intenționa să le dea o lovitura grea pe plan politic. Puternic datorită victoriilor sale, el intenționa să elimine Electorii și să refacă o monarhie ereditară în favoarea Habsburgilor. La
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
să îl aleagă pe fiul său ca "rege romano-german". Trimisul lui Richelieu, părintele Joseph, a stârnit neîncrederea Electorilor, care au refuzat, în consecință, să îl aleagă pe fiul lui Ferdinand. După încheierea "războiului danez" (1625-1629), Prusia se va confrunta cu ambițiile suveranului suedez Gustav al II-lea Adolf (1611-1632) de a promova propria politică pe teritoriul german (compensații teritoriale pentru restabilirea finanțelor, deschiderea unor noi drumuri pentru comerț fierul și arama suedeză și salvarea protestantismului)231. Rezultatul a fost declanșarea războiului
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
beligerant din 1635238. Aliatul său, Bavaria, aflată la început în fruntea catolicismului conservator în Germania, a fost forțată, în urma invaziei suedeze, să se alieze cu împăratul în aceeași cauză, dar pacea din Westfalia o va găsi din nou alături de Franța. Ambițiile Franței au transformat Războiul de 30 de ani dintr-un conflict religios și teritorial, într-un război dinastic. Pentru Richelieu și ministrul spaniol Olivares, timpurile abilităților diplomatice au trecut. Europa statelor naționale, între care pe primul loc se afla Franța
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de 30 de ani dintr-un conflict religios și teritorial, într-un război dinastic. Pentru Richelieu și ministrul spaniol Olivares, timpurile abilităților diplomatice au trecut. Europa statelor naționale, între care pe primul loc se afla Franța, trebuia să pună capăt ambițiilor imperialiste ale Habsburgilor. Se anunța o nouă înfruntare, care va dura mai mult de douăzeci de ani. Etimologic universală, religia catolică a fost integrată în acțiunile imperialiste ale Habsburgilor. În consecință, pare limpede de ce apărătorii cei mai înverșunați ai independenței
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
care va dura mai mult de douăzeci de ani. Etimologic universală, religia catolică a fost integrată în acțiunile imperialiste ale Habsburgilor. În consecință, pare limpede de ce apărătorii cei mai înverșunați ai independenței statelor au fost reformații. Pentru a pune capăt ambițiilor Habsburgilor, Richelieu a fost obligat să încheie cu reformații o alianță la care nu se gândise niciodată decât cu aversiune. De la începerea războiului, Franța a acționat în special pe cale diplomatică și prin acordarea unor subsidii. Singurele implicații franceze au avut
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
satisfactio și assecuratio. Învingătorii puteau cere dușmanilor să plătească despăgubiri de război. Consecințele teritoriale nu sunt mari în cazul Tratatelor din Westfalia: Habsburgii cedau Franței un ansamblu destul de confuz de drepturi feudale și de proprietăți asupra Alsaciei; Suedia își realiza ambițiile, primind Pomerania orientală și episcopatele de Boemia și de Verden, asigurându-și controlul estuarelor fluviilor germane Oder, Elba și Weser. Spre deosebire de Alsacia, pe care negociatorii din Westfalia au avut grijă să o separe de Imperiu, aceste posesiuni dădeau regelui Suediei
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cel general. Neînțelegerile dinastice (războaiele de succesiune ale Spaniei și Austriei), conflictele coloniale vor genera un nou sistem politic european: Westfalia va rămâne "umbra unei idei constructive"254. După un secol de războaie, Habsburgii au fost nevoiți să constate eșecul ambițiilor lor. Tentativele lor hegemonice bazate pe cucerirea catolică au sfârșit printr-un eșec în Europa statelor naționale. Rând pe rând, Filip al II-lea al Spaniei, apoi Habsburgii din Viena au fost înfrânți în încercarea de a realiza aceste proiecte
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
bătălie, sunt criticați sau idolatrizați. "Războiul sancționează luxul și fastul; el învață sobrietatea și abstinența; el dezrădăcinează tot ceea ce este efeminat", spunea Frederic al II-lea (1740-1786). Tratatele încheiate în urma numeroaselor războaie din această perioadă au dezechilibrat Europa au suprimat ambițiile europene ale Spaniei, care pierdea Țările de Jos. Neapole, Sardinia și Toscana reveneau Austriei. Prusia și Savoia deveneau regate, aceasta din urmă obținând și Sicilia. Prusia se afla în mijlocul "dezordinii germane": trebuie să devină puternică sau să moară. Franța păstra
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
nu poate deține o poziție dominantă. Revoluția franceză, cu efectele ei, a determinat țările europene să se recunoască în sistemul "Europei lui Metternich"323. O Mitteleuropa care evidenția o idee despre Europa Centrală de influență germanică, pentru că Metternich era ostil ambițiilor de expansiune teritorială spre est, care ar fi pus în pericol un principiu sfânt de echilibru 324. De-a lungul întregului secol al XIX-lea, revendicările naționale vor încerca să răstoarne Europa Congresului de la Viena. Ca urmare, principala preocupare a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de la linia stabilită în noul "concert european"332, astfel că războiul va fi cel mai bun mijloc de a menține această balanță. Țarul Alexandru I, Metternich, Talleyrand, Castlereagh și reprezentatntul Prusiei (probabil Stein) au creat un sistem care să supravegheze ambițiile statelor. Cu toate acestea, secolul al XIX-lea, care a condus la creșterea mișcărilor naționale, de democratizare a societăților și la declinul imperiilor, a impus reconsiderarea fundamentală a principiilor politice pe care se baza Europa. Balanța de putere creată în
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
special au determinat apariția băncilor. De aceea ele au fost situate, la început, în marile porturi ale lumii, între care și Hamburg (1613). Sfârșitul secolului al XVIII-lea marchează debutul Revoluției industriale în Anglia (1780)345, țară care va dejuca ambițiile napoleoniene de hegemonie europeană prin dezvoltarea economică și prin creșterea imperiului colonial. În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, industrializarea s-a extins și în alte regiuni modificând echilibrul puterilor, care se va deplasa de la vechile
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
1882, Bismarck constituia, cu Austria și Italia, "Tripla Alianță", sistem defensiv îndreptat împotriva Rusiei și Franței. În același timp, el a semnat un tratat cu Rusia și a determinat Italia, Spania și Anglia să încheie "Înțelegerea mediteraneeană" (1887), îndreptată contra ambițiilor hegemonice ale Rusiei și Franței. Mai mult chiar, a reușit să determine puterile europene să se lanseze în expediții coloniale care le vor întoarce unele împotriva celorlalte. Germania, deși se alăturase mai târziu împărțirii lumii, poseda al treilea domeniu colonial
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
consecințe neprevăzute 514. Ședințele au avut caracter protocolar, întrucât "cei 4" au decis totul: Georges Clemenceau, președintele Conferinței, Th. W. Wilson, Sir George David Lloyd și Vittorio-Emmanuele Orlando. La masa tratativelor s-au așezat nu atât țări, cât dezacorduri, rivalități, ambiții politice și hegemonice. Niciodată în istoria lumii trei țări și trei oameni Woodrow Wilson, Georges Clemenceau și David Lloyd George -, nu au avut o putere atât de mare în luarea unor decizii care vor configura viitorul lumii 515. Tratatele din
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
creeze o zonă de securitate regională ("Balcanii, balcanicilor"), în care România a avut un rol deosebit de activ, la 10 februarie 1934 se semna la Atena Înțelegerea Balcanică, între România, Iugoslavia, Grecia și Turcia. Bulgaria a refuzat să adere, mânată de ambiții asemănătoare Ungariei și susținând că, de fapt, Antanta Balcanică era îndreptată împotriva ei. Prin prezența Iugoslaviei și României în Antantă, se considera că aceasta este o prelungire a Micii Înțelegeri în Balcani. Ca și Mica Înțelegere, Antanta Balcanică nu a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Electorul palatin deposedat, dar războiul între Polonia și Suedia nu i-a permis să se amestece în lupta germană înainte de 1629. După sfârșitul Armistițiului de 12 ani (1621) dintre Spania și Provinciile Unite, olandezii pot fi considerați parte în conflict. Ambițiile naționaliste ale Ungariei au determinat-o să intre în conflict: în timpul lui Gabor Bethlen și Gh. Rakoczy, ungurii au amenințat Habsburgii dinspre est. D. Ogg, op. cit., p. 130. 214 Ibidem, p. 131. 215 D. Ogg, op. cit., p. 133-134. 216 Ibidem
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
imperiale pentru aproape un secol. Domnia lui Carol al IV-lea (1347-1378) va conferi o dimensiune aparte raporturilor cu stările privilegiate și Adunărilor reprezentative ale acestora. El a dat instituțiilor imperiale forma definitivă, printr-o operă legislativă care satisfăcea atât ambițiile sale personale, cât și cele ale principilor teritoriali. Numelui său îi este asociată Bula de Aur promulgată în două Diete imperiale, întrunite la Nürnberg (10 ianuarie 1356) și Metz (25 decembrie 1356). Fără a inova în domeniul vieții publice, Bula
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
apuseană). Așa ajung pe rînd la Nipru, la Bug, iar acum, în 1792, la Nistru. Ei ar fi vrut ca pasul următor să fie anexarea ambelor "Principate dunărene", cum ni se zice de-acum în cancelariile europene. Pînă atunci, din cauza ambițiilor rivale ale Austriei, rușii nu se încumetau să rîvnească și la Țara Românească. Dar iată că, o dată cu războaiele Revoluției Franceze și ale lui Napoleon, Austria e reținută mai mult de evenimentele care au loc în Apus. Rusia profită de ocazie
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
iubirii de argint... A opta vamă este a cămătăriei... A noua vamă este aceea a înșelătoriei: judecăți false, măsuri false și alte înșelătorii... A zecea vamă este aceea a geloziei, a zavistiei... A unsprezecea vamă este aceea a mîndriei: a ambiției, prea marii opinii de sine, lipsă de respect către părinți, cler și superiori, mîndrie, îngîmfare, trufie și alte neascultări... A douăsprezecea vamă este aceea a mîniei... A treisprezecea vamă este a ceea a răzbunării... A patrusprezecea vama este aceea a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
se dezleagă de reflecție, și verbalismul crește în proporții enorme. O soluție în combaterea și stoparea verbalismului pe care o propune Paul Zarifopol este ca și consumatorii și debitanții verbali să practice arta înceată a cetitului - a cetitului liber de ambiția exploatărilor excluziv ornamentale a textelor. Marea problemă este capacitatea cititorului de a înțelege cele lecturate, sau măcar de a realiza că n-a înțeles și să încerce să se lămurească. Asta ar însemna să cerem prea mult bietului cititor, mulțumit
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]