12,966 matches
-
sînt deja niște totalități, scopul este acela de a face apel la niveluri specifice de legătură, pentru domenii particulare. Aceste concepții influențează politicul pe care îl penetrează. Astfel, am putea înțelege cum comunicarea socială, în toate constituțiile democratice din Grecia antică pînă în zilele noastre, ia rînd pe rînd forma unei viziuni reprezentative și a unei viziuni expresive, care își conjugă efectele într-o viziune politică numită, în L'enfer et le paradis 6, "politică simbolică". O politică simbolică Se vede
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
asociate. Dualismul lui Simon este foarte fidel dualismului cartezian: există ready-made structures în spirit, gata să atragă semne deja asociate în realitate. Structuri asociative ale spiritului, care corespund asociativității lucrurilor în lume. Nimic nou, decît o foarte cunoscută banalitate; este antica teorie a unei corespondențe, termen cu termen, între senzațiile venite din jur și reprezentarea lor "internă". Rezultate indiscutabile: sistemele-expert Trebuie să mărturisim că aceste simplificări, care par abuzive, au produs totuși rezultate. Totalitatea sistemelor-expert se bazează pe piața actuală pe
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
și diversitatea difuză, când minoritățile sunt răspândite pe întregul teritoriu al statelor-națiune. În primul caz, eterogenitatea este orizontală (regională), iar în cel de-al doilea caz, este verticală în termeni de stratificare socială. Dimensiunea socială și vulnerabilitatea Literatura cu privire la imperiile antice și moderne subliniază dominația politică, economică și militară a marilor puteri față de vecinii lor adiacenți. Țările mici gravitează în jurul marilor țări, într-un mod asemănător cu cel al legii gravitației newtoniene. Astronomia ne spune că doi factori sunt importanți în
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
exilul literar românesc postbelic, cu excepția celor trei mari nume - Eliade, Ionescu, Cioran -, nu foarte bogat În valori de prim rang. La mijloc, evident, se află și confuzia În jurul acestei noțiuni, interpretată strict sub zodie politică. Sigur, amintindu-ne de exilul antic, grecesc, În primul rând, el prinde această rigidă coloratură, e suficient să cităm nume ca cel al „bunului” Aristide sau cel al „zvăpăiatului” ucenic al lui Socrate, aventurierul politic Alcibiade. Apoi, nu-i așa, exilul „florentin” al eternului „vagabond” ce
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prin cuceriri progresive, aglutinante. Cartea, deși puțin cunoscută, a făcut o adevărată revoluție În studierea istoriei filozofiei, mutând accentul major de la socratici și platonicieni către presocratici, care, din punct de vedere nietzschenian au reprezentat cu adevărat nucleul important al gândirii antice, prin școlile lor numeroase și cu adevărat originale (eleații, heraclitienii, stoicii, cinicii, pitagoreicii etc.Ă, În timp ce, spune Nietzsche, prin Socrate și Platon nu asistăm decât la un fenomen de „eclectism” filozofic, decadent la urma urmei! Cum pasajul și Întreaga operă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
colegi universitari, Nașterea tragediei din spiritul muzicii, face o descoperire revoluționară, arătând că optica atâtor cercetători asupra artei și lumii grecești era falsă, unilaterală, limitând geniul grec doar la cel „apolinic”, clasic, „echilibrat, armonic”. Lumea artei și a omului grec antic, spune Nietzsche, este infinit mai bogată, mai complexă, și a o reduce doar la viziunea apolinică, „măsurată”, „calmă, clasică”, Înseamnă nu numai a o sărăci catastrofal, dar și a o Întuneca pur și simplu, a o „calomnia”, a o trăda
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
te aperi ca de o insectă supărătoare vara, ți-a apărut brusc În față. „Neînțelegerea”, care adesea nu e decât semnalul unui „alt Zeu”, ce te asistă În momentele de derută, ce apare și prinde brusc „corp”, ca În vremurile antice și care, dacă Îl „recunoști” sau cel puțin dacă ai acel minim calm, acea minimă putere de a nu intra prea iute În panică - redutabila panică, „furie” a „logicii contrazise” -, Îți va dărui, cu grația și generozitatea uriașă a zeilor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
știința la vârf, În toate timpurile și mai ales „azi”, odată cu fizica cuantică, ilustrată de spirite majore precum Schrödinger și Heisenberg sau Feynman, Își asumă la rându-i, pare-mi-se, și „cunoașterea intuitivă, irațională”. Avid și „gelos” de intuițiile anticilor, ale Grecilor În primul rând, Profeția a fost, mai ales În scrierile mele din ultimii ani, o noțiune pe care am citat-o adesea, ridiculizând formele caricaturale sub care omul face azi apel la ea - jocul de cărți tarot, globul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu puțini oameni mai puțin pregătiți de a Înțelege un paradox, puțin apți de a transgresa o cutumă sau spiritul tiranic al tradiției; sau legile esențiale ale ființei vii și sociale, precum cea a conservării - egoismul! - și cea a iubirii „antice” - cea familială sau carnală, căreia Iisus Îi adaugă o a treia - iubirea de aproapele. Propunând un nou adverb, absolut revoluționar, cel de „aproape”, noțiunea cea mai radicală, mai revoluționară a acestor „ultime” două milenii, noțiune neacceptată, adică nepusă În practică
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
două libertăți” - cea socială și cea individuală - este simplă: pentru cea „privată”, „singulară”, trebuie să lupți „zi de zi”, cum conchide Goethe În finalul celui de al doilea Faust, Biblie a psihologiei omului modern, În polemică cu „spiritul” artei grecești antice, unde soarta Îți era aruncată „În leagăn”, ca un zar, lege de fier În fața căreia erau neputincioși chiar și zeii. Cea comunitară, socială, Îți este „dată” odată cu cei În mijlocul cărora te-ai născut și format și are cumva „față antică
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
antice, unde soarta Îți era aruncată „În leagăn”, ca un zar, lege de fier În fața căreia erau neputincioși chiar și zeii. Cea comunitară, socială, Îți este „dată” odată cu cei În mijlocul cărora te-ai născut și format și are cumva „față antică”, Îți apare și ți se impune ca un blestem sau ca un privilegiu, precum „vremea”, capricioasă și disprețuitoare la nevoile stringente umane. În ce mă privește, m-am „legănat” Între cele două și, prin aceasta, nu m-am depărtat prea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
rolul comod, autoritar, de judecător și de bufon În același timp. Aspru când „mă’ntrec cu gluma” și chițcăind, bătându-se pe burtă, râzând la nesfârșit și cumva jignitor când „mă dau mare”, când vreau să-i imit pe „eroii antici”... Iată, deci, câteva (discutabile, tout compte fait!Ă atuuri: „prieten” al singurătății noastre, dar, În același timp, Împiedicându-ne de a fi realmente singuri, dăruindu-ne, e drept, o anume „invizibilitate”, calitate râvnită de toți copiii lumii, ca și de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
singurul puternic! Ce curat, ce Îndrăzneț, complice perfect cu propria mea existență, viteaz și rectiliniu ca un zeu sau ca o săgeată! Debarasat, În sfârșit, de Întreg și greoiul „teatru melodramatic” al ezitărilor și reproșurilor nesfârșite, nedemne de un „bărbat antic”, „teatru” În care, cum o spuneam, Hamlet este primul și probabil cel mai convingător actor. Dar, nu cumva, a visa la „un psihic fără eul său” este la fel de „pueril”, de „fantastic”, de „poetic” ca și a visa la o cauză
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
aceștia vor face revoluție, ea se va Îneca Într-o baie de sânge!”. Intușabilii Europei care, după autorul lui Zarathustra, „vor strica buna ordine a lumii”, răvășind straturile sociale vechi, acel patos al distanței, principiu care a făcut din Roma antică stăpâna lumii (cunoscuteă; vreun mileniu, cel mai amplu, mai stabil, mai redutabil imperiu pe care l-a cunoscut omul civilizat. Toate aceste generalități ne vin În minte când Încercăm să ne apropiem de (dacă nu să circumscriemă enormul și nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-i temenele, cu o copilărească viclenie, să-l cercetăm puțin de-aproape. Oare cusăturile hainelor, ale mantiei sale, sunt la fel de trainice ca și altădată, privirea furioasă pe care ne-o aruncă pe sub sprâncenele-i groase și sclipitoare are Încă vigoarea antică a acelei zeițe, Fortuna, prezentă la toate intersecțiile destinelor umane și, mai ales, gura sa mai poartă acel sigiliu al misterului desăvârșit, indiferent că se crispează, zâmbește sau râde În hohote, scuturând micile noastre destine cum sunt scuturate corpurile copiilor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
este teamă că m-ar putea trăda: pe fața mea s-a Înscris, de la o vreme, odată cu cutele clare ale bătrâneții, și „aroganța de a fi!”, semn zeiesc la rândul său; or, pe zei, pe cei vechi, croiți din bronzul antic și dezgropat de atâtea ori de generații servile, pe acești zei ce Îi irită mai tare este propria imagine, aroganța altor zei, prezența unui „alt orgoliu” când se așteaptă la ofrandeă Da, l-aș fi privit În ochi, i-aș
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a apărat de Învinuirea de a fi ca atare! Și, prin această frază, ca și prin altele care sunt În consonanță, În profundă armonie muzicală și ideatică cu ea, Nietzsche nu ne Împacă oare cu această hidră, cu acest monstru antic, cum apare el uneori și multora, monstru hibrid ce ne așteaptă la intrarea În cetatea Tebei, adică a vieții lucide și demne - cu Destinul... cu Soarta?! La care avem dreptul fiecare om născut dintr-o mamă vie, Soarta, care, mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care avem dreptul fiecare om născut dintr-o mamă vie, Soarta, care, mai ales În de curând trecutul secol XX - ce, prin bolile și reflexele sale raționale și iraționale, continuă să „respire, să ne urmărească, să ne apese”, precum heriniile antice pe sărmanul Oreste -, Soarta noastră, care a părut poate mai mult ca niciodată absurdă, brutală, neumană. Iar ca să-i găsim o pereche, una la fel de dușmană și absurd-capricioasă față de indivizii care o populează un timp, un secol, va trebui poate să
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dacă nu are, deoarece atunci se arată cu adevărat semnul profesionalismului autentic. Numai soldatul și ciobanul singuratic, sălbăticit de natură și de stricta apropiere a animalelor cântă când le este dor, născând folclorul oral și muzical; noi, scribii, spre deosebire de cei antici, babilonieni sau egipteni, consemnăm nu recoltele, birurile sau amenzile, ci „pictăm societatea și moravurile”, „purtăm o oglindă de-a lungul unui drum”, cum spunea postromanticul Stendhal sau, mai nou, Încercăm să plonjăm - pe riscul nostru, se’nțelege - În străfundurile Eului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mele, bucuria de a Întâlni oameni, ființe asemănătoare mie, care, aidoma mie, fac nu puține eforturi, uneori eroice pur și simplu, de a-și Înăbuși răni adânci care-i macină; ne amintim, nu-i așa, de la primele lecții de istorie antică, de acel tânăr soldat spartan care nu a mișcat În front, deși o vulpe Îi rodea vintrele!... Bucuria (mai mult emoția Întâlnirii cuiva asemănător - de altfel, orice om viu ne este asemănător -; Îmi este scumpă această emoție specială pe care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
indiferent ce formă, și o supunere - o supunere nu față de forțele vizibile, convenționale, fizice, ci față de istoria, de capriciul ei grosolan - și, În astfel de momente, istoria - Istoria! - Îți arată teribila-i față, ieșind din cețurile prezentului ca o zeiță antică, dezarmându-ne și bulucindu-ne În cortegii uriașe, oarbe, pur instinctuale, robi ai unei fatalități ce nu poate fi contrazisă. Tipică acestei apatii este nu numai abandonarea oricărei Împotriviri, dar și renunțarea la orice speranță. La acea speranță, care amintește
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
romanul meu Pândă și seducție, scris la Stockholm În vara lui ’76 și care a zăcut ascuns În sertarele mele vreo cincisprezece ani, am subliniat clara, sensibila diferență Între cele două prototipuri: informatorul, o specie veche, cunoscută și de imperiile antice și provocatorul, o invenție, spuneam, a dlui Goebbels, prietenul și complicele lui Hitler - romancier, În orele sale libere! -, cel care nu se satisface doar „de a asculta și a raporta”, ci, „nemulțumit de slaba recoltă pe care o adună, sau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
despre Eminescu. Aici nu mai există cronologie în sensul idilic tradiționalist, nu mai există ordine prestabilită în maniera didacticistă, totul se împletește, totul se corelează oricât de paradoxale pot părea unele asocieri. Conexiunile se fac pe toată axa timpului de la antic la modern și contemporan. Platon stă lângă Edgar Papu, Călinescu lângă Einstein. Cartea este un discurs continuu neezitant întemeiat pe o permanentă hărțuire bibliografică; simțim o continuă vibrație ideatică, un sisific efort exegetic, pentru a-l prinde pe Eminescu în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fi singurul creator al universului. "Narcis fără Echo nu are sens. Rațiunea umană nu găsește îndreptățire să se întemeieze preponderent pe un spațiu absolut (în sens kantian și deci narcisic), dar și temporal (tot în sens kantian, însă dinspre Echo). Anticii au știut-o prea bine și în alte mituri protagonistul nu mai este Narcis, ci o altă ipostază a reflexiei sonore Orfeu. Și orfismul a dominat nu numai arta celor vechi, ci a dimensionat diverse estetici până la Maurice Blanchot" (Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acestui termen), gânditorul român găsind cutezanța de a reformula, pe cont propriu, întreaga problematică privitoare la ființă. Gândul lui Eminescu izbândește de minune în această "gigantomachia perí tes usias" (cum numea Heidegger metafizica), întrucât se adapă la izvoarele filosofiei occidentale (antice și moderne) și orientale deopotrivă, și mai ales la cele ale mitologiei proprii spațiului spiritual românesc (descifrând pe îndelete simbolistica din Tinerețe fără bătrânețe și viața fără de moarte, de exemplu). "Peste toate însă, sinteza eminesciană poartă pecetea ei inconfundabilă". Teoria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]