8,708 matches
-
Tabloul de format orizontal o reprezintă pe Juliette Récamier într-o poziție semi-alungită pe o sofa în stil Empire îmbrăcată ca o modernă vestală virgină, cu corpul întors pentru a sugera castitate. Portretul Juliettei Récamier ne trimite cu gândul la antichitate. Puritatea liniilor desenului și economia elementelor decorative, rochia cu talie ridicată și coafura înaltă, liberă, naturală și nepudrată nasc impresia că doamna de la sfârșitul secolului al XVIII-lea reprezintă idealul frumuseții antice. David a portretizat-o ca pe o eroină
Portretul doamnei Récamier () [Corola-website/Science/300192_a_301521]
-
traversarea unei vai adânci de către un drum sau o cale ferată. ul este construit din piatră, cărămidă, beton, metal sau lemn. Deși construcția de viaducte începe mai pronunțat în 1830 cu originea căii ferate, însemnătatea viaductului era cunoscută deja din antichitate, în special la români. Cel mai înalt viaduct de cale ferată din Germania este Podul de la Müngsten, construit din metal, între anii 1894 - 1897. Viaductul Millau, oficial deschis la 14 decembrie 2004, de către președintele Jacques Chirac, reprezintă unul din cele
Viaduct () [Corola-website/Science/300182_a_301511]
-
Ordinul și aducând omagiu lui Sigismund. În alte probleme ale politicii, Sigismund a căutat o coexistență pașnică cu Hanatul Crimeei, însă nu a reușit să pună capăt complet disputelor de frontieră. Sigismund era interesat de umanismul renascentist și de renașterea antichității clasice. El și a doua consoartă, Bona Sforza, fiica lui Gian Galeazzo Sfoza de Milano, au fost patronii culturii renascentiste, care, sub domnia lor, a început să înflorească în Polonia și în Marele Ducat al Lituaniei. La moartea lui Sigismund
Sigismund I al Poloniei () [Corola-website/Science/300219_a_301548]
-
sudul Italiei, mai ales în Puglia, datând din secolul al IV-lea î.Hr. Acestea înfățișează cu predilecție coborârea eroului în imperiul lui Hades, alături de alte scene plasate în infern, probabil datorită răspândirii imnurilor orfice și a orfismului în regiune. În antichitatea târzie devin mai frecvente scenele în care cântărețul apare în port frigian (cu pantaloni și tichie), în brațe ținând lira, înconjurat de animalele sălbatice țintuite de vraja melodiilor sale, de exemplu în pictura murală din Casa d'Orfeo, Pompei. Și
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
copie a unui gravor italian. Acea alegorie a conflictului dintre sexe și a pierzaniei datorată poftelor carnale i-a servit probabil ca inspirație lui Albrecht Dürer (Fig. 6). Istoricul artei Aby Warburg a consacrat în studiul său despre „Dürer și antichitatea italiană” termenul de „formulă a patosului” („Pathosformel”) pentru poziția acestui Orfeu, care corespunde poziției rezervate în antichitate celor care mor în luptă, ridicându-se pentru ultima oară ca să-și înfrunte dușmanii (v. ilustrație comparativă). Pictura flamandă preferă în schimb, începând
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
i-a servit probabil ca inspirație lui Albrecht Dürer (Fig. 6). Istoricul artei Aby Warburg a consacrat în studiul său despre „Dürer și antichitatea italiană” termenul de „formulă a patosului” („Pathosformel”) pentru poziția acestui Orfeu, care corespunde poziției rezervate în antichitate celor care mor în luptă, ridicându-se pentru ultima oară ca să-și înfrunte dușmanii (v. ilustrație comparativă). Pictura flamandă preferă în schimb, începând cu sfârșitul sec. al XVI-lea, reprezentările în postura cântărețului, de exemplu în mai multele versiuni ale
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
greutatea a două monede mici de argint și dizolvată într-o băutură, vindecă febra și accesele ei ; ea a dat rezultate miraculoase în Lima" . Opiul, un produs rășinos obținut din capsulele macului, era folosit din cele mai vechi timpuri.În antichitate Teofrast, și Nicandros fac referințe la otrăvirea cu opiu, Nicandros fiind primul care ne lasă o descriere sumară a intoxicației: "cel care bea o băutură în care intră și suc de mac, cade într-un somn profund; membrele i se
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
Printre scopurile de atunci ale Societății consemnăm cercetarea trecutului istoric, înființarea unui muzeu de istorie și arheologie și inițierea unor săpături arheologice. Primele obiecte muzeale provin din donații, descoperiri arheologice întâmplătoare și achiziții. Se cuvine să amintim marea donație de antichități din 1873 a generalului Anton Scudier constând în mai multe monumente epigrafice și sculpturale romane și feudale, provenind de la Titel (astăzi Iugoslavia). Monumente romane au fost aduse și din Banat (Caransebeș, Orșova etc.). De-a lungul timpului, în patrimoniul muzeului
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
mai multe limbi europene (”Ingwer” în germană, ”gingembre” în franceză, ”ghimbir” în română, ”zenzero” în italiană, ”ginger” în engleză etc.) din latinescul ”zingiber”, împrumutat și el din greaca veche (”zingiberis”). Cum India a fost sursa de ghimbir a Europei în antichitate, denumirea greacă este, de fapt, o preluare din limbile vorbite pe teritoriul Indiei în acea perioadă: ”singivera” în pali și ”shringavera” în sanscrită. Aceste denumiri înseamnă ”în formă de corn de cerb”. Cu toate că denumirile în majoritatea limbilor europene provin din
Ghimbir () [Corola-website/Science/301561_a_302890]
-
flotei Pergamului. A fost apoi trădat fiind predat romanilor și s-a sinucis prin otrăvire. Adesea considerat ca fiind unul dintre cei mai mari strategi militari din istorie, Hannibal a fost ulterior considerat unul dintre cei mai mari generali din antichitate, împreună cu Alexandru cel Mare, Iulius Cezar, Scipio Africanul și Pyrrhus din Epirus. Plutarh afirmă că, atunci când a fost interogat de Scipio cu privire la cine a fost cel mai mare general, Hannibal ar fi răspuns fie Alexandru, fie Pyrrhus, apoi el însuși
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
azi de bălți, mlaștini sau cu vegetație halofită, prezente în sărăturile de la Coștiui certifică exploatarea antică, la suprafață, a sării în excavații cu diametre cuprinse între 4-15 m, respectiv cu adâncimi de până la 10 m. Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Coștiui . Sarea miocenă a fost în trecut exploatată între Coștiui și Rona de Sus prin mai multe ocne. Salina, deschisă încă din secolele XIV-XV, a fost definitiv închisă în anul 1933, din cauza nerentabilității. Cu excepția "ocnei Apaffi
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Etimologia numelui localității: Din Ocna (< subst. ocnă „mină; salină" < sl. okno „fereastră" < sl. oko „ochi") + Șugatag (< magh. sóvágó „tăietor de sare”). Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Ocna Șugatag. Localitatea Ocna Sugatag a fost atestată documentar în anul 1355 (fodinae salium). , iar celelalte localități (Breb, Hoteni, Sat-Șugatag) în 1360, istoria lor fiind strâns legată de exploatarea sării. În documentul din 1355 se pomenește
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
de postă care s-a mai pastrat în zona prahoveană și chiar în Muntenia. Ridicat pe vechiul drum comercial care lega Transilvania și țările occidentale de zona dunăreană și de aici cu Orientul, calea văii Teleajenului a fost utilizată din antichitate, fiind singurul drum de care și de postă până la începutul secolului al XIX-lea. Hanul împarțea distanța dintre Ploiești și Vălenii de Munte în doua tronsoane egale; la Văleni, spre ieșirea din localitate, se aflau alte două hanuri tot atât de vechi
Comuna Gura Vitioarei, Prahova () [Corola-website/Science/301681_a_303010]
-
Curciu, mai demult "Criș" (în dialectul săsesc "Kiertš", în , în ) este un sat în comuna Dârlos din județul Sibiu, Transilvania, România. Curciu era în antichitate o așezare dacică, un simplu sat, care ocupa un hectar din locul numit astăzi "La Fântâni". Ea se suprapunea unor așezări din epoca bronzului și din cea a fierului timpuriu. În 1337, un sas pe nume "Petro de Keuruz" este
Curciu, Sibiu () [Corola-website/Science/301705_a_303034]
-
unor texte. Denumirea derivă de la numele zeului grec Hermes, mesagerul zeilor și interpretul ordinelor lui Zeus. Obiectul hermeneuticii, apărută în secolele al XV-lea și al XVI-lea în perioada dezvoltării Umanismului, au fost la început scrierile autorilor clasici ai antichității greco-romane, apoi - în special - interpretarea conținutului Bibliei. Teologii creștini s-au străduit să stabilească o metodă, prin care să se pătrundă sensul adevărat al Scripturii și - în același timp - să ușureze înțelegerea textelor clasice. În decursul timpului, hermeneutica devine mai
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
pe mănușă. Nejurând pe mănușă, a rămas în pagubă, deoarece după înnăbușirea revoluției acestuia i-a fost distrus castelul de la Zam. Pe la 1866 castelul era în ruină, dar se începuseră unele lucrări de refacere. A fost un mare colecționar de antichități romane descoperite mai ales în zona Hațegului, la Grădiștea de Munte. În 1866 a fost vizitat la Fărcădin de Aron Densușianu. La intrarea în conacul său din Fărcădin și în salon erau amplasate multe statui, busturi și inscripții din perioada
General Berthelot, Hunedoara () [Corola-website/Science/300548_a_301877]
-
pe mânușa. Nejurând pe mânușa, a rămas în pagubă, deoarece după înnăbușirea revoluției acestuia i-a fost distrus castelul de la Zam. Pe la 1866 castelul era în ruină, dar se începuseră unele lucrări de refacere. A fost un mare colecționar de antichități române descoperite mai ales în zona Hațegului, la Grădiștea de Munte. La intrarea în conacul sau din Fărcădin și în salon erau amplasate multe statui, busturi și inscripții din perioada română. Printre persoanele importante care i-au vizitat colecția se
Fărcădin, Hunedoara () [Corola-website/Science/300547_a_301876]
-
iveală urmele unor străvechi așezări miniere, descoperindu-se elemente de ceramică română, cărămizi, opaițe, râșnite sau chiar bucăți de lemn folosite la construirea galeriilor. În împrejurimi s-au găsit urme de locuire și de practicare a unor îndeletniciri datate din antichitate, materiale aparținând culturii “Coțofeni” și chiar un vechi sistem de alimentare cu apă de pe vremea românilor. De asemenea se vorbește despre un “drum al aurului” care pornea de la Roșia Montană spre cetățile dacice din Munții Orăștiei, legendele fiind mereu atrăgătoare
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
1.200 m, Sarmizegetusa Romană era amplasată pe un teren aproape șes, în bazinul Hațegului, la cota 531 m. Orașul se afla la aproximativ 8 km depărtare de trecătoarea care face legătura între Banat și Transilvania și care purta în antichitate numele de "Tapae", astăzi "Porțile de Fier ale Transilvaniei". Alegerea amplasamentului pentru întemeierea orașului s-a făcut în baza avantajelor strategice și economice, cu Munții Retezat la sud și Munții Poiana Ruscă la nord, constituiau bariere naturale greu de străbătut
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
subterană, din care a fost recuperată o tablă de marmură, dedicată zeiței Nemesis de către C. Valerius Maximus pecurarius, furnizor de animale. Templul zeiței Nemesis. În apropierea amfiteatrului a fost construit și un templu dedicat zeiței Nemesis, care era venerată în antichitate de către gladiatori. În cadrul muzeului de arheologie s-au păstrat capiteluri de coloane din templu, precum și câteva table reliefate. Pe una este reprezentată zeița, cu atributele ei, balanța, grifonul și roata. Palatul Augustalilor (în latină Aedes Augustalium) se află în apropierea
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
peste tot în lume și orice civilizație umană care a cunoscut procesul de fermentație alcoolică pentru a produce bere sau vin a descoperit inevitabil și oțetul, ca rezultat al expunerii acestora la aer. Utilizarea acidului acetic în alchimie coboară până în antichitate. În secolul al III-lea d.Hr., filozoful grec Teofrast a descris acțiunea oțetului asupra metalelor, producând pigmenți utili în artă, incluzând "plumbul alb" (carbonat de plumb, ceruzita) și "verdele de Grecia" (carbonat de cupru II, cocleala), o mixtură verde
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
În baza unor vestigii arheologice, se presupune că la în zona Apahida s-a aflat o curte regală gepidă. Prezența lor relativ îndelungată în Transilvania, Oltenia, Banat și Câmpia Tisei le conferă o importanță în descifrarea istoriei României în perioada antichității târzii și a evului mediu timpuriu. Patria originară li s-a aflat inițial în regiunea Mării Baltice, aproape de estuarul Vistulei, de unde, în migrația lor spre sud, gepizii au ajuns în nord-estul Panoniei după ce traversaseră Carpații Nordici. i s-au așezat, în
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
i (numiți în trecut "cománi", și Polovți) au fost un popor originar din Asia, din grupul turcilor-kîpceak ("kιpçak"). Prin tradiție ei și-au avut la origine tribul primordial Kîmek (Kιmek). Numele tribal "kιpçak" a fost interpretat ca fiind, în antichitate, identic cu cel al "sciților roșii" ("Sakalar Iskitler"). Tribul "mamă" al cumanilor medievali erau turcii oghuzi Bozok sau Bozokler, a cărui ramură Günhan (de la "Gün Han") îi includea specific pe cumani (alături de clanurile sau triburile adiacente Kayı, Bayat, Alka Evli
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
provin din cauze naturale. În jurul anului 437 î.Hr., pe când se afla în exil, Anaxagora a scris o lucrare despre cuadratura cercului, dar care nu a supraviețuit timpului. A mai scris o lucrare despre filozofia naturală, de mare importanță în istoria antichității. Învățătura sa, care îmbină filosofia ioniană cu ontologia lui Parmenide, a fost expusă în lucrarea "Despre natură" ("Peri physeos"). Scrierile lui Anaxagora, din care s-au păstrat câteva fragmente, au cunoscut o largă circulație în sec. 5-4 î.Hr., influențând filosofia
Anaxagora () [Corola-website/Science/300785_a_302114]
-
pensula aproape uscată, pe hârtia uscată. Metoda este folosită pentru evidențierea detaliilor. Se cunosc picturi pe bază de pigmenți dizolvați în apă realizate în peșteri, a căror vechime este de c. 30 000 de ani, adică din paleoliticul superior. În antichitate s-au folosit diferite suporturi, papirus, pergament, piele, pânză sau lemn, în diverse locuri, cum ar fi Egiptul și Etiopia. În China acuarela a fost practicată odată cu inventarea hârtiei, acum 2000 de ani, tehnica devenind foarte comună și în Japonia
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]