8,321 matches
-
de mâneca dreaptă, să-l tragem acum violent de mâneca stângă, în interes partizan, ar fi la fel de greșit". Avem aici denunțat în chip tranșant, programul de abordare epică (e fără îndoială, epică) a subiectului. Iar subiectul nu este, în ciuda tuturor aparențelor, viața personală a lui Mihai Eminescu, ci mitul creat în jurul lui, pe care diversele orientări politice, de-a lungul istoriei noastre contemporane, până în actualitatea imediată, de altfel, au căutat să-l confiște în beneficiul imaginii pe care voiau s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
începând cu simpla inversare stânga-dreapta a imaginii și terminând cu proprietățile sale telescopice reflectorizante, o poartă spre lumea fantastică a visului și interiorității. Este, în același timp, poarta pe care calitățile acestei interiorități răbufnesc în afară, se obiectuali zează, capătă aparența perceptibilă senzorial. Iată o cale prin care catopticul (simpla oglindire fizică) devine catoptronie. Suprafața speculară se transformă atunci într-o "oglindă de aur". Un eidolon seducător, imaginea reflectată în oglindă este utilizată de romantici pentru a exprima ceea ce, cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dar a reușit să facă o caricatură care a stârnit râsul tuturor. Cerșetorul nu mai era cerșetor nici chiar om, ci se prefăcuse sub mâna lui meșteră într-o arătare hâdă, țapănă, un fel de idol de lemn fără nici o aparență de ființă viețuitoare. Față cu această probă nerecuzabilă a inferiorității lui, recunoscută de el însuși, dânsul nemaiputând face bună figură în atelier s-a retras imediat și de atunci pănă în ziua de azi nu știu să mai fi pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ori involuntar. De fapt, orice ființă face aceasta, pentru simplul motiv că evoluția, presupunând adaptarea la un mediu aflat el Însuși În evoluție, necesită tatonarea, cercetarea mediului. Dar pentru unii oameni, aparent favorizați, cercetarea e În același timp o meserie. Aparența e datorată multelor servituți, pe care puțini le acceptă, și pe care cercetarea le impune. Una, poate cea mai importantă, e rigurozitatea, singurul mod În care cel ce pășește În permanență În necunoscut Își asigură o oarecare siguranță sau pasul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
aproximativ vorbind, funcționarea organismelor, vă rog să nu mi-o luați În nume de rău. Asta, pentru că nu poți iubi natura dacă n’o cunoști cât de cât. Subiectul de astăzi? Evident tot copacul, dar mai ales suferința lui. Deși aparența e poezia frunzelor arămii ce ne foșnesc sub tălpi. Dacă cineva va avea curiozitatea de a umbla prin Copou, va vedea că arborii de pe marginea străzii sunt arămii, față de cei din adâncul parcurilor, Încă verzi. Poate, În momentul difuzării emisiunii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
câștigare a existenței era simplu: păstorul Își păștea turma Într’o zonă a stepei până la epuizare, după care se muta mai departe; În urma sa, În zeci de ani, stepa se refăcea. Acest mod de viață a durat până la tătari. Contrar aparenței, această depoluare era lentă, comparabilă cu cea a agricultorului care proceda cam la fel: defrișa și ardea o bucată de pădure, cultiva acel sol virgin câțiva ani, aruncând pur și simplu sămânța În stratul de cenușă,după care relua procedeul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
e datorată tot acestor plante: mămăliga, adică meiul și porumbul, ori orezul care asigură viața unui continent, adică a mai bine de o treime din omenire. Ele ne asezonează hrana, protejându-ne și sănătatea - ceapa și usturoiul. Ele dau, contrar aparenței specifice Europei, zahărul, de altfel descoperit de om În trestia de zahăr, plantă perenă ce-l acumulează În tulpina sa. Tot ele, mai precis palmierii, oferă uleiuri, fructe, fibre și hârtie, iar bambusul chiar lemn deosebit de rezistent și cu un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
existe, iar asta reflectă o mai redusă presiune asupra mediului decât o relație impusă anume. Pentru că trebuie păstrată cu orice preț diversitatea În general, nu doar biodiversitatea; negentropică fiind, diversitatea certifică Viața. “Radiosfera”, 19 august 1996, ora 9,16 95. Aparențele Înșeală Prin detașare de cotidian, vacanța predispune la cele mai neașteptate atitudini și ocupații căci, așa cum am mai spus și altă dată, omul nu stă niciodată degeaba; nu-l lasă Viața, care Înseamnă o perpetuă mișcare. Ce-i mai poate
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
că omul a determinat inversarea acestei tendințe. Adică, de când cu omul, au dispărut mai multe specii decât au apărut. În consens cu oscilațiile ce caracterizează, cum spuneam nu demult, derularea În timp a demersului găzduit de rubrică, astăzi voi da aparența unui ecologist - nici nu sunt, căci mă preocupă ecologia, iar nu exponentul ori consecința ei pe plan politic ce este ecologismul, cimi pun Întrebări asupra devenirii, a sensurilor procesului În discuție, a inversării raportului apariție-dispariție de specii. Omul este totuși
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
indivizilor, iar una de dreapta Îmbogățește aceeași infrastructură În dauna indivizilor. Nici În natură și nici În societate, stânga - animalul -, respectiv dreapta - planta -, nu dețin hegemonia simultan, ci alternativ, pentru conservarea stării mediului, respectiv a infrastructurii sociale, cel puțin În aparență. Oare așa să fie și În realitate? Și așa, vă relatez istoria unui experiment din iazul de la Grădina botanică din Iași. Aparența... Dacă aș fi oprit experimentul după o săptămână, nu vedeam decât o linie. Dar am mai așteptat. Și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
planta -, nu dețin hegemonia simultan, ci alternativ, pentru conservarea stării mediului, respectiv a infrastructurii sociale, cel puțin În aparență. Oare așa să fie și În realitate? Și așa, vă relatez istoria unui experiment din iazul de la Grădina botanică din Iași. Aparența... Dacă aș fi oprit experimentul după o săptămână, nu vedeam decât o linie. Dar am mai așteptat. Și am aflat, după două-trei săptămâni, că acea linie devine doar o parte a unei sinusoide, unei oscilații. Mai așteptând, și lucrând bineînțeles
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dar care, sub această piele, pune la cale cele mai neașteptate atitudini, reacții, de viitor. Asta și În natură, dar și În ceea ce ne privește. Nimic nu se schimbă de la o zi la alta, lucru ce oferă un alt argument aparenței. Ferice de noi, că trăim Într’o zonă temperată, iar nu la ecuator unde, Într’adevăr nimic nu se schimbă (oare?) și unde n’am avea răgazul unor concluzii, fie și parțiale. Și, cu acest preambul, vom sta la taifas
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ideal ca și antichitatea: omul. Fie că îmbracă toga de cetățean în antichitate, fie sutana de călugăr în evul mediu, omul era același (5, p. 163). Permanența valorilor culturale determina o permanență a omului și a societății. Se schimbă doar aparențele, esența rămîne aceeași. O atare viziune asupra societății se împacă foarte bine cu ideea caracterului suprem al valorii divinului. Întemeindu-se pe o astfel de concepție asupra valorilor, Ed. Spranger acorda prioritate valorilor elaborate în trecut, căutînd să cultive tinerei
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
obligă la respect și dragoste. Tocmai astfel de sentimente trebuie să le încerce educatorul cînd se îndreaptă spre copil. Educația devine astfel o operă de caritate, expresie a sacrificiului educatorului pentru elevul său. În aceste condiții, autoritatea educatorului are numai aparența unei forțe violente; ea nu intervine decît pentru a-i furniza copilului mijloacele "pentru a se lua în propria sa posesie" (11, p. 49). Dar actul educației, ca și alte acțiuni umane adaugă Laberthonnière -, se înfăptuiește prin cooperarea voinței umane
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cea a oricărei organizații comerciale, politicienii jonglează între discursul public și cel privat, în care, ca în orice meserie, motivele sunt ajustate conform ambițiilor personale, cum ar fi avansarea personală sau asigurarea unui trai de viață confortabil. Această disonanță între aparență și realitate pregătește scena pentru înșelăciunea în care se poate transforma cu ușurință politica democratică. Cunoscătorii oamenii din interior de la Washington, cercurile apropiate oficialilor din Palatul Westminster și membrii de încredere ai corpurilor de presă știu ce se petrece, dar
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
cercurile apropiate oficialilor din Palatul Westminster și membrii de încredere ai corpurilor de presă știu ce se petrece, dar realitatea prezentată publicului, cu excepția situațiilor când izbucnește vreun scandal, este în mod normal o țesătură lucrată cu grijă. Această disonanță între aparență și realitate mai înseamnă și că atunci când scandaluri minore (de care majoritatea corporațiilor, dacă ar fi să se ocupe de ele, ar face-o fără vâlvă) devin publice, ele constituie o sursă de fascinație. Politicienii ticăloși din democrațiile competitive, fie
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Mao însuși, pe care l-a acuzat de extravaganță (calificată în mod normal drept bu zheng zhi feng, sau comportament burghez nepotrivit), sete de bani, mită, extorcare, însușire ilegală de fonduri și nepotism. Mao a răspuns furios, atacând linia ,,în aparență de stânga, dar de fapt de dreapta" a lui Liu. În primul rând, s-a opus concentrării lui Liu asupra corupției pe socoteala nevoii unei rectificări mai ample. În al doilea rând, a contestat sancțiunile aspre care urmau să fie
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
de interese care a apărut când oamenii de afaceri nouveaux riches și-au însușit puterea, și tentațiile ,,noilor bani" pentru cei de la putere care nu aveau avere personală sau venit, dar nici ambiții financiare, și care trebuiau, firește, să păstreze aparențele. Totuși, astfel de controverse erau în mare parte ad hominem; ele nu amenințau niciodată existența sistemului politic în sine, și nici nu puneau presiune pe legitimitatea acestuia. În privința primeia dintre aceste probleme, în timpul Războiului Burilor (1899-1900), două scandaluri contractuale au
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
uneori organizații criminale care să întreprindă ,,treburile murdare" precum impunerea silită a acordurilor neoficiale și colectarea datoriilor. Importanța unor astfel de chestiuni pălește totuși în fața oportunităților politice mai largi oferite de intersectarea dintre crima organizată și corupția politică. În special aparența respectabilității derivând din interacțiunea cu grupurile elitelor (nu doar politicieni și conducători de afaceri, dar și celebrități cum sunt personalitățile de pe micile ecrane, starurile de film și din sport) este la fel de vitală pentru membrii crimei organizate, cât și pentru oamenii
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
cu excepția sensului, de la sine evident, că investițiile lor includ (dar nu cuprind în exclusivitate, decât dacă sunt imprudente) venituri criminale. Dacă sunt suficient de deștepți, pot deveni, mai degrabă, piloni ai comunității. Totuși, în mod evident, obținerea și susținerea acestei aparențe de respectabilitate necesită un control efectiv și cu adevărat drastic al informației, nu doar în cadrul propriei organizații, dar și asupra unor outsideri interesați, precum poliția și ziariștii. Acest control poate fi exercitat prin orice combinație de mită, șantaj 2 și
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
la resurse clandestine, dar prețul de plătit poate consta, în unele cazuri, cel puțin în colaborarea la un anumit nivel cu criminalii. Devine prin urmare important ca politicienii să facă tot ce le stă în putință pentru a crea o aparență de respectabilitate și partenerilor lor de afaceri. Așadar, la un moment dat, criminali organizați de succes și ,,mahări" locali devin, din punct de vedere conceptual și empiric, aproape imposibil de deosebit; și există o puternică reciprocitate a intereselor între ei
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
oamenii potriviți și a avea contacte importante sunt chestiuni la fel de vitale pentru crima organizată, cât și pentru un om de afaceri ambițios, un politician sau un arivist. În sfera politică, activitățile sindicale ale oamenilor sunt desemnate să asigure puterea, sau aparența puterii, ceea ce este aproape la fel de bine ca deținerea ei. (Salerno și Tompkins, 1976: 311) În al treilea rând, acest proces de fuzionare își atinge finalitatea logică atunci când grupurile de crimă organizată preiau cu adevărat controlul statului, o întreagă țară fiind
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
rând, deoarece, măcar în sistemele democratice, carierele lor depind de sprijinul public. Dacă publicul are așteptări nerealiste de la ei, sau dacă așa cred politicienii, această conjunctură a așteptării și responsabilității le cere, ca o condiție a realegerii, să jongleze între aparență și realitate, duplicitatea prudentă în forma managementului impresiilor fiind o parte necesară a instrumentarului profesional. Așteptările respective sunt de două tipuri distincte și posibil contradictorii. În primul rând, se poate presupune că alegătorii, deziluzionați de politicieni așa cum sunt în mod
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
fac eu aduce a muncă de saltimbanc cultural. Că teoria nu se topește deloc în textul literar, iar reciproca scârțâie și ea. Unii profi mă consideră poet. Mucles, bă, poete! Prozatorii - infestat de teorie. Oricum, am un stil hibrid, cu aparențe parodice de text bășcălios. Textele mele nu sunt însă decât asumate, sincere. De fapt, scriu așa pentru că n-am încotro. Nu se poate altminteri. Ar trebui să vă povestesc pe scurt viața mea pentru a înțelege. Asta și încerc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe care le poartă la ocazii, o dată la doi-trei ani, când părăsesc și ei bucătăria în care vegetează. Ființe de bucătărie. În plus, la o nuntă, la vestimentația asta, mai asortează niște sclipici. Acum, prin casă, la repezeală după toate aparențele, nu găsiseră niște sclipici mai de calitate. Civilizație egal politețe. Politețe de la poli-polizat. Așadar, să lucești, de unde nevoia de sclipici care să dea măcar iluzia polizării. Cum m-au văzut au rămas interziși. Dumneavostră sunteți prozatorul Cutare? Aaaaa, păi, noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]