KorAP: Find »[drukola/base=apleca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...287 288 289 ...443 >

11,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

pe Marie ivindu-se În prag. Stupoarea Îl țintui locului descoperindu-l pe bărbatul care, În ținută de scafandru, cobora drept spre el. - Ryan! Vizitatorul neașteptat nu părăsi cabina decît În zori, cînd Christian zăcea inert pe banchetă. Ryan se aplecă peste masă pentru a lua cu el un mic aparat de Înregistrare pe care-l strecură În sacul etanș. Își Îndreptă pentru o clipă atenția asupra skipperului, de parcă ar fi șovăit, apoi se Îndreptă și murmură cu o voce gravă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
monolit: singura persoană de pe insulă care ar fi putut dispărea În felul acela sub dolmen era Ryan. Se strecură sub mastodontul de piatră cînd o voce o făcu să tresară. - Ce faci aici? Surprinsă, se Întoarse spre Lucas, care stătea aplecat deasupra ei. - Știai că eram aici? După cele două cute mici care se săpau Între sprîncenele lui, văzu că era prost dispus. - Înregistrările video au Încetat să mai transmită, camerele au fost toate distruse, metodic. Ea Îl Întrerupse agitată. - Ryan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Bietul meu PM, doar asta te interesează... Lingourile sînt acolo, privește. Făcu cîțiva pași spre epava vasului Mary Morgan. Marie, care nu-l slăbea din ochi, băgă de seamă că părea să aibă dificultăți de mișcare. Cu toate astea, se aplecă spre vechiul sipet care dădea la iveală vizitatorilor o comoară de doi bani, printre obiecte aflîndu-se niște lingouri grosolan vopsite În galben. Ryan zgîrie cu vîrful unghiei unul dintre lingouri, lăsînd să se ivească de sub vopsea strălucirea caldă a aurului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
țîșnirea sîngelui, strigătul Înăbușit, apoi din nou ochiul păpușii, și chipul Întreg lipit de al ei... Gura ei se deschise Într-un strigăt mut. - Hai, Marie, ești tare palidă... Făcu un efort să-și revină și-l văzu pe Ronan aplecat spre ea, neliniștit. Biruindu-și amorțeala, se Îndreptă cu dificultate și-l liniști rapid pe tînăr. Îi dădu Înapoi păpușa lui Pierric; acesta Între timp se calmase și Îi zîmbea din toată inima. Privirile li se Încrucișară, limpezi, luminoase, complice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-l vadă Încălecînd balustrada pasarelei. Erwan de Kersaint schimbă o ultimă privire cu fiica lui, apoi se Întoarse cu fața spre larg, Îndepărtă brațele și plonjă În vid În celebrul salt numit al Îngerului. Marie țipă. Se năpustiră și se aplecară peste margine, dar nu mai văzură decît un enorm val care tocmai se spărsese de stîncile de la piciorul farului, retrăgîndu-se mai apoi și nelăsînd În urmă decît Întinderea albă și Învîrtejită de spumă. Marie, așezată pe o stîncă la piciorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
i-ar fi auzit gîndul, tînăra femeie Își Întoarse privirea de la Lands’en, căreia Îi dădeau Încet ocol. Doi ștrengari care se hîrjoneau se ciocniră de ei țipînd, cel mai mic căzu În poponeț la piciorul lui Lucas, acesta se aplecă și-l ridică neîndemînatic, trăgîndu-l de braț. Puștiul chițăi, după care plecă În fugă. Lucas Întîlni privirea Mariei, care zîmbea cu o sclipire de zeflemea În ochi. Își aținti privirea Într-a ei cu un aer sfidător. - SÎnt În stare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

motan negru care se Încălzea pe o piatră. Solul din jurul casei, plin cu pietre, era foarte alb, de un alb violent. Motanul m-a privit de câteva ori În timp ce mă masturbam, dar a Închis ochii Înainte să ejaculez. M-am aplecat, am apucat un pietroi. Țeasta motanului s-a făcut țăndări, bucăți de creier s-au Împrăștiat În jur. Am acoperit cadavrul cu pietre, am intrat iarăși În casă; nimeni nu se trezise Încă. În aceeași dimineață, mama m-a dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
sălii de clasă, privea norii, arborii din curtea interioară, Îi privea pe ceilalți elevi; nici un eveniment uman nu părea să-l mai intereseze cu adevărat. Bruno, În ce-l privea, hotărâse să se Înscrie la Litere: Începea să i se aplece de demonstrațiile Taylor-Maclaurin și, mai ales, la Litere erau fete, o mulțime de fete. Tatăl lui nu avu nici o obiecție. Ca toți libertinii bătrâni, spre sfârșit devenea sentimental și Își reproșa amarnic că prin egoismul său Îi stricase viața lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
locuia Într-o cameră de colț din clădirea 233, la etajul al patrulea și ultimul; chiar de la Început, se simți foarte bine. Avea un pat mic, un birou, etajere pentru cărți. Fereastra dădea spre o peluză ce cobora până la râu; aplecându-te puțin, puteai zări, În dreapta, masa de beton a acceleratorului de particule. În acea perioadă, cu o lună Înainte de Începerea cursurilor, campusul era aproape gol; erau doar câțiva studenți africani - pentru care problema era mai ales unde să stea În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Ești bretonă? o Întrebă el. — Da, de la Saint-Brieuc! răspunse ea bucuroasă. Știi, mie-mi plac dansurile braziliene..., adăugă ea, probabil drept scuză pentru că nu gustă dansurile africane. Era prea mult, Bruno simți că-l lasă nervii. Începea să i se aplece de această stupidă manie pro-braziliană. De ce Brazilia? Din câte știa, Brazilia era o țară de rahat, populată cu cretini fanatizați de fotbal și de curse auto. Copleșită de violență, corupție și mizerie. Dacă exista vreo țară detestabilă, aceea era tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Întâi se dezbrăca gol pușcă, se privea În oglindă: trebuia să Împingă autodisprețul până la capăt, să contemple toată abjecția burții umflate, a fălcilor, a feselor deja căzute. Apoi stingea toate luminile. Își lipea picioarele, Își Încrucișa mâinile la piept, Își apleca puțin capul Înainte ca să se concentreze mai bine. Inspira Încet, profund, umflându-și la maximum burta grețoasă; apoi expira, la fel de Încet, pronunțând mental o cifră. Toate cifrele erau importante, concentrarea nu trebuia să slăbească nici un moment; dar cele mai importante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
mult decât pe oricine.” Cu un aer fericit, s-a Înfundat În fotoliu, și-a pus mâinile pe ceafă; o clipă am crezut c-o să-și pună picioarele pe birou, dar nu, până la urmă n-a făcut-o. S-a aplecat iar Înainte, nu avea stare. — Ei? Ce facem? Nu știu, ați putea să-mi publicați textul. — O la la! a pufnit el, parcă făcusem o glumă bună. Să-l publicăm În L’Infini? Păi, băiețel naiv, poate nu-ți dai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
să fie penetrată de alți bărbați. Ei vin atunci pe rând, fără prea mare grabă. Când ea vrea să se oprească, ajunge de asemenea un simplu gest. Nu se schimbă nici un cuvânt; se aude clar vântul ce suflă printre dune, aplecând tufele de iarbă. Uneori, vântul se oprește; liniștea este atunci totală, tulburată doar de gemetele de plăcere. Nu Încercăm, aici, să descriem stațiunea naturistă de la Cap d’Agde sub aspectul idilic al unui falanster fourierist. La Cap d’Agde ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
un obiectiv simplu: să fie penetrate de cât mai multe penisuri enorme. Etapa următoare, pentru ele, era În general constituită de cluburile SM. Plăcerea sexuală este o chestiune de cutumă, cum ar fi spus probabil Pascal, dacă s-ar fi aplecat asupra acestui subiect. În fond, cu puța lui treisprezece centimetri și cu erecțiile rare (erecții prelungite nu avusese niciodată, poate În prima adolescență, iar de atunci perioada dintre două ejaculări se lungise considerabil: apoi, nu mai era foarte tânăr), Bruno

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

asigura o oază de liniște, departe de toate grijile tale zilnice. Maya apasă pe alt buton din perete, iar lumina scade în intensitate până la o penumbră caldă. — Înainte de a începe, spune blând, ai vreo întrebare ? — Sinceră să fiu, da, zic, aplecându-mă ușor în față. — Foarte bine ! spune radioasă. Vrei să știi ce tratamente facem azi sau e ceva mai general ? — Aș putea trimite un e-mail rapid ? spun politicoasă. Mayei îi îngheață surâsul. Repede de tot, adaug. Maxim două se... — Samantha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
telefonul. Mobilul vibrează din nou în mâna mea. Mă uit la identitatea apelantului și simt un nod în stomac. — E de la birou. — Pot să-ți lase un mesaj. Pot să mai aștepte. — Dar... — E un moment doar pentru tine. Se apleacă în față și-mi împreunează mâinile, privindu-mă extrem de sincer. Un moment doar pentru tine. Dumnezeule, chiar nu pricepe, nu-i așa ? Aproape că m-apucă râsul. — Sunt asociată la Carter Spink, îi explic. Nu am un moment doar pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mine, cu cea mai ciudată expresie pe care i-am văzut-o vreodată. E un amestec straniu de afecțiune, mândrie și maximă încântare, care freamătă în spatele expresiei foarte serioase a chipului său. — N-ar trebui să fac asta, murmură. Se apleacă spre mine. Ai reușit, Samantha. Ești partener. Ți se va spune oficial peste o oră. Simt în piept o fierbințeală albă, și mă ia cu leșin. O clipă, nu pot nici să respir. Am reușit. Am reușit. — Nu ți-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
doi continuă să se holbeze la mine. Trebuie neapărat să spun ceva. — Familia Edgerly ținea foarte mult la asta. Simt că mă furnică fața. Și m-am obișnuit așa. Îmi cer scuze, doamnă, n-o să se mai întâmple. Trish se apleacă și mai tare în față, cu ochii mici. Îi mijește la mine de parcă ar încerca să mă citească. N-are cum să nu-și dea seama că bag din top, n-are cum. — Îmi place, rostește în cele din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
faptului că Trish așteaptă să fac o reverență. De jenă, simt că mă furnică tot corpul. Ce m-o fi apucat să fac reverență ? Ce m-o fi apucat să fac reverență ? — Prea bine, doamnă Geiger. Înclin capul și mă aplec stângace. Când ridic privirea, Petula mă fixează cu ochii cât sarmalele. În timp ce ies, o aud pe Petula șoptind : — Face reverențe ? Face reverențe în fața ta ? — E un simplu semn de respect, o aud pe Trish replicând regal. Însă foarte eficient. Știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Am să bat ușor în ușă, mă hotărăsc. Da. O bătaie scurtă, discretă, ca de menajeră. Ridic mâna ca să ciocănesc, însă tava e prea grea ca s-o țin cu o singură mână și în clipa în care tava se apleacă ușor într-o parte se aude un clinchet alarmant. O prind îngrozită exact în momentul în care începe să alunece ceainicul. Transpirată toată, las tava pe jos, ridic o mână și bat foarte ușor, după care ridic iar tava. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ușor. Dacă n-ai mai gătit niciodată în viața ta. Se uită la Nathaniel. Nu știu ce să zic... Când îi văd expresia, mă străbate un fior de alarmă. Te rog, Doamne, să nu spună că-și retrage oferta. — Învăț repede. Mă aplec ușor în față. Și o să muncesc din greu. O să fac tot ce e nevoie. Îmi doresc foarte, foarte mult să fac asta. O privesc cât pot de sincer în ochi, încercând să-i transmit mesajul. Te rog. Am nevoie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
n-am pierdut complet aiurea zece minute. Habar n-am. Acum punctul doi, limbajul trupului. Mă încrunt, încercând să-mi amintesc regulile de la televizor. Dacă o femeie e atrasă de un bărbat, i se dilată pupilele. De asemenea, se va apleca în mod vizibil în față, va râde la glumele lui și-și va expune încheieturile și palmele. Mă aplec spre imaginea mea din oglindă ca să văd cum dă, și-mi întind mâna. Arăt ca Iisus. O să încerc faza cu râsul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-mi amintesc regulile de la televizor. Dacă o femeie e atrasă de un bărbat, i se dilată pupilele. De asemenea, se va apleca în mod vizibil în față, va râde la glumele lui și-și va expune încheieturile și palmele. Mă aplec spre imaginea mea din oglindă ca să văd cum dă, și-mi întind mâna. Arăt ca Iisus. O să încerc faza cu râsul pe ton de flirt. — Ha ha ha ! exclam cu voce tare. M-ai dat pe spate ! Acum arăt ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
lui albaștri licărește ceva - pare că se distrează. Simt cum culoarea care mi se ridică în obraji mă dă de gol și, când cobor privirea, remarc că stau cu palmele în sus pe masă. Și, în plus, stau și ușor aplecată în față, îmi dau seama brusc îngrozită. Și probabil că am pupilele cât casa. N-aș putea fi mai explicită de atât nici dacă mi-aș scrie “îmi placi” cu markerul pe frunte. Îmi duc repede mâinile în poală, îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-ți iau ochii și cravatele lor mov și glasurile lor onctuoase. Dar n-am să-i las să-mi jecmănească stăpânul. N-o să las să se întâmple una ca asta. În clipa în care stiloul lui Eddie atinge hârtia, mă aplec ușor spre el. — Domnule Geiger, zic pe un ton de urgență. Puteți veni puțin vă rog ? Să vorbesc ceva cu dumneavoastră ? Eddie ridică ochii spre mine iritat. — Samantha, spune zâmbind strâmb. Tocmai mă aflu în mijlocul unei tranzacții extrem de importante. Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]