8,108 matches
-
sau "Piatra Tătarilor") este o coloană de piatră aflată în satul Vama din județul Suceava. Coloana a fost ridicată în anul 1717 din porunca domnitorului moldovean Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726) în urma campaniei sale victorioase din Transilvania asupra armatei austriece. Monumentul se află în partea de sud-vest a satului, lângă șosea, în curtea școlii din localitate. a fost inclus în Lista monumentelor istorice din județul Suceava elaborată în anul 2004 de către Institutul Național al Monumentelor Istorice și fiindu-i atribuit
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
să ia măsuri de apărare. În timpul războiului turco-austriac, izbucnit în 1716, armatele austriece ale împăratului Carol al VI-lea de Habsburg (1711-1740) trecuseră în țările române, dorind să le scoată de sub stăpânirea otomană. La data de 25 noiembrie 1716, trupele austriece ocupaseră Bucureștiul și, cu ajutorul localnicilor, l-au dus ca prizonier la Sibiu chiar pe domnitorul Nicolae Mavrocordat (1716 și 1719-1730). O soartă asemănătoare se pregătea și pentru domnitorul Moldovei, Mihai Racoviță. Austriecii și cătanele ungurești au pătruns în Moldova pe la
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
pe domnitorul Nicolae Mavrocordat (1716 și 1719-1730). O soartă asemănătoare se pregătea și pentru domnitorul Moldovei, Mihai Racoviță. Austriecii și cătanele ungurești au pătruns în Moldova pe la Cașin, instalându-se în mănăstirile fortificate din Moldova și în Cetatea Neamțului. Trupele austriece și ungurești, împreună cu trupe moldovenești aliate, au jefuit târgurile aflate în calea lor. În ziua de 10 ianuarie 1717, 100 de soldați austrieci conduși de căpitanul belgian François (Ferentz) Ernau au intrat în Iași, însoțiți de câteva sute de moldoveni
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
pătruns în Moldova pe la Cașin, instalându-se în mănăstirile fortificate din Moldova și în Cetatea Neamțului. Trupele austriece și ungurești, împreună cu trupe moldovenești aliate, au jefuit târgurile aflate în calea lor. În ziua de 10 ianuarie 1717, 100 de soldați austrieci conduși de căpitanul belgian François (Ferentz) Ernau au intrat în Iași, însoțiți de câteva sute de moldoveni trădători cu scopul de a-l captura pe domnitor. La apropierea austriecilor, domnitorul Mihai Racoviță, împreună cu oastea sa, s-a retras la Mănăstirea
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
François (Ferentz) Ernau au intrat în Iași, însoțiți de câteva sute de moldoveni trădători cu scopul de a-l captura pe domnitor. La apropierea austriecilor, domnitorul Mihai Racoviță, împreună cu oastea sa, s-a retras la Mănăstirea Cetățuia din Iași. Trupele austriece au asediat Mănăstirea Cetățuia, dar în ajutorul moldovenilor au venit 2.000 de călăreți tătari care se stabiliseră cu câteva zile mai înainte pe valea Mănăstirii Aroneanu. Atacați de tătari și de moldoveni, austriecii au fost înfrânți. Puținii soldați scăpați
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
întâmplare. După înfrângerea lui Ferentz Ernau, domnitorul Mihai Racoviță, tot împreună cu tătarii, i-a urmărit pe austrieci și a trecut în Transilvania, unde trebuia să sprijine, din ordinul sultanului, răscoala lui Francisc Rákóczi al II-lea. După ce a asediat trupele austriece la Bistrița, oastea moldovenească s-a retras din Transilvania. Întors biruitor în Moldova, domnitorul Mihai Racoviță a poruncit construirea unui monument în comuna Vama, care să fie mărturie a campaniei sale victorioase împotriva austriecilor. Monumentul are forma unei coloane monolitice
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
forma unei coloane monolitice pătrate din gresie poroasă, cu o înălțime de 3 metri. Deasupra coloanei se află o pălărie piramidală de piatră, pentru a evita scurgerea apei de ploaie pe fațadele monumentului. Într-un articol publicat în 1893, arhitectul austriac Karl Romstorfer menționează o legendă locală potrivit căreia "„Mihai Vodă Racoviță ar fi adus acest stâlp din localitatea Rus pe Boul de pe valea Moldoviței, trăgându-l la vale cu zimbrii”". Legenda este contrazisă de inscripția care menționează localitatea Vama. Pe
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
soții, Polixena de Hesse-Rotenburg. Căsătoria a fost aranjată de fratele vitreg al Mariei Antonia, Ferdinand al VI-lea și a fost folosită pentru consolidarea relațiilor dintre Madrid și Torino; cele două curți luptaseră de părți diferite în timpul războiului de succesiune austriacă. Tratatul de la Aix-la-Chapelle (1748) a încheiat războiul. Ca dar de nuntă, apartamentele noii Ducese de Savoia de la Palatul din Torino au fost remodelate de arhitectul Benedetto Alfieri. Maria Antonia a primit o zestre de of 3.500.000 lire piemonteze
Maria Antonia a Spaniei () [Corola-website/Science/322333_a_323662]
-
de 27 decembrie 1781, a fost adoptată de către împăratul Austriei Rezoluția prea înaltă privind desființarea unor mănăstiri și întrebuințarea averii lor nr. 2239, completată ulterior de noi rezoluții și ordonanțe imperiale. Din acest moment pădurile au trecut în proprietatea statului austriac. După mare unire, statul român a creat, ca instituție de drept public a statului, Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei ai cărui funcționari publici administrau pădurile din Bucovina, păduri ce erau în proprietatea statului. La venirea comuniștilor, Fondul Bisericesc Ortodox
Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei () [Corola-website/Science/322350_a_323679]
-
Geneva și a găsit-o neîngrijită și vulgară. Când Napoleon a fost învins la Waterloo, s-au întors la Roma. La Congresul de la Viena, interesele Mariei Luisa au fost reprezentate de emisarul spaniol Marchizul de Labrador, un om incopetent. Ministrul austriac Metternich a decis să nu redea Parma Casei de Bourbon, ci soției lui Napoleon, Marie Louise de Austria. Maria Luisa a pledat cauza ei fratelui ei Ferdinand al VII-lea al Spaniei, Papei și Țarului Alexandru I al Rusiei. În
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
a populației din Țară Românească spre Banat, dar și în sens invers, cauzată fiind de situațiile politice și economice mereu schimbătoare. Prizonierii luați de turci la părăsirea Banatului, s-au întors la casele lor, dar și cei nemulțumiți de stăpânirea austriacă trec în Oltenia, în speranța unei vieți mai bune și unde legile turcești erau mai permisive. În documentul Rotuls, din 13 iunie 1738, este menționat faptul că la topitoriile din Radimna (vale situată în apropierea actualului sat Cărbunari) erau aduși
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
aceștia erau prizonierii luați de otomani la părăsirea Banatului în 1717, care își răscumpărau libertatea prin munca. Topitoriile de acolo datau, probabil, din sec. al XVII-lea, fiind construite de turci. Odată cu înfrângerea turcilor, în Banatul aflat acum sub administrație austriacă, viața devine mai prosperă, fapt ce atrage din nou imigranți, multi dintre ei fiind dintre cei plecați cu turcii, ori luați prizonieri în războiul din 1737-1739. În perioada 1751-1753 aceștia vin în număr tot mai mare din Oltenia, aflată sub
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
Nancy - d. 18 august 1765, Innsbruck), a fost duce al Lorenei (1729-1737), mare duce al Toscanei (1737-1765) și împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1745 până în 1765. Din 1740 până în 1765 a fost coregent, alături de Maria Terezia, al Țărilor Ereditare Austriece. A fost fiul lui Leopold cel Bun, duce al Lorenei, și nepotul lui Carol al V-lea de Lorena. Prin căsătoria sa cu Maria Terezia a fost întemeiată linia de Habsburg-Lorena a Casei de Habsburg. Născut la Nancy, Lorena (astăzi
Francisc I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/322401_a_323730]
-
Viena. Nunta a avut loc la 14 februarie 1736. Tratatul secret dintre împărat și Francisc a fost semnat la 4 mai 1736. În ianuarie 1737 trupele spaniole s-au retras din Toscana și au fost înlocuite de 6000 de militari austrieci. La 24 ianuarie 1737 Francisc a primit Toscana e la socrul său. Gian Gastone de Medici, care a murit la 9 iulie 1737, a fost văr de-al doilea cu Francisc. În iunie 1737 Francisc a plecat în Ungaria pentru
Francisc I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/322401_a_323730]
-
trei luni. Ei au ajuns la 20 ianuarie 1739. În 1744 fratele lui Francisc, Karl, s-a căsătorit cu sora mai mică a Mariei Tereza, Arhiducesa Maria Anna de Austria. În 1744 Karl a devenit guvernator al Țărilor de Jos austriece, post pe care l-a deținut până la moartea sa în 1780. În 1740 după moartea împăratului Carol al VI-lea, conform dispozițiilor Sancțiunii Pragmatice, recunoscută de statele europene, teritoriile habsburgilor au trecut fiicei lui, Maria Tereza. Francisc era foarte mulțumit
Francisc I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/322401_a_323730]
-
fiicei lui, Maria Tereza. Francisc era foarte mulțumit să lase puterea în mâinile soției sale. El a avut o capacitatea excelentă de afaceri și a fost un asistent util pentru Maria Tereza în sarcina ei laborioasă de guvernare a dominioanele austriece, dar nu a fost activ în politică. Cu toate acestea, soția lui l-a lăsat responsabil de afacerile financiare, pe care le-a condus bine până la moartea sa. La sfârșitul războiului de șapte ani, Imperiul Austriac a fost într-o
Francisc I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/322401_a_323730]
-
de guvernare a dominioanele austriece, dar nu a fost activ în politică. Cu toate acestea, soția lui l-a lăsat responsabil de afacerile financiare, pe care le-a condus bine până la moartea sa. La sfârșitul războiului de șapte ani, Imperiul Austriac a fost într-o stare financiară mai bună decât Franța sau Anglia în anii 1780. El era foarte interesat de științele naturale. A fost membru al francmasonilor. Francisc a fost un adulterin, multe dintre aventurile sale erau cunoscute și indiscrete
Francisc I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/322401_a_323730]
-
împreună cu asistentul său, realizează un vehicul care avea să îi poarte numele și care a fost patentat și probat în 1884. Acesta utiliza drept combustibil benzină, motiv pentru care carburatorului i s-au adus anumite modificări. În jurul anului 1870, inventatorul austriac Siegfried Marcus realizează primul vehicul propulsat cu benzină. În 1883, acesta patentează un sistem de aprindere cu magnetou. O altă inovație a acestuia o constituie carburatorul cu perii rotative. Însă primele motoare moderne cu benzină cu adevărat eficace au fost
Istoria automobilului () [Corola-website/Science/322394_a_323723]
-
Covasna. Sârbii s-au răsculat în mai multe rânduri împotriva domniei autocrate și brutale a lui Milos. O astfel de rebeliune l-a silit să accepte adoptarea unei constituții în 1835. Modernizarea Șerbiei nu a fost bine primită de Imperiul Austriac, de otomani și ruși. Se pare că cele trei imperii vedeau în adoptarea constituției sârbe un pericol pentru propriile sisteme autoritare de guvernare. Ministrul de externe austriac Metternich a ridiculizat Șerbia, noul său steag și pe ministrul ei de externe
Miloš Obrenović, Prinț al Serbiei () [Corola-website/Science/322413_a_323742]
-
unei constituții în 1835. Modernizarea Șerbiei nu a fost bine primită de Imperiul Austriac, de otomani și ruși. Se pare că cele trei imperii vedeau în adoptarea constituției sârbe un pericol pentru propriile sisteme autoritare de guvernare. Ministrul de externe austriac Metternich a ridiculizat Șerbia, noul său steag și pe ministrul ei de externe. Ca urmare a presiuiunilor rușilor și otomanilor, Miloš a abolit constituția. Miloš a abdicat în 1839 în favoarea unuia din fii săi, Milan, care a murit câteva săptămâni
Miloš Obrenović, Prinț al Serbiei () [Corola-website/Science/322413_a_323742]
-
Italia bătălia de la Solferino și Sân Martino) s-a dat în ziua de 24 iunie 1859 și s-a soldat cu victoria armatei aliate formată din armată franceză condusă de și armata sarda condusă de (denumită alianță franco-sardă), împotriva armatei austriece condusă de împăratul ; a fost ultima mare bătălie din istoria universală în care toate armatele s-au aflat sub comanda personală a monarhilor lor. Circa 300.000 de soldați au luptat în această bătălie, fiind cea mai mare de dupa bătălia
Bătălia de la Solferino () [Corola-website/Science/322463_a_323792]
-
în care toate armatele s-au aflat sub comanda personală a monarhilor lor. Circa 300.000 de soldați au luptat în această bătălie, fiind cea mai mare de dupa bătălia de la Leipzig din 1813. Au participat circa 160.000 de soldați austrieci și un total de 156.000 de soldați francezi și piemontezi aliați. După această bătălie, împăratul Austriei nu a mai condus niciodată direct armata să. Bătălia a rămas în istorie și prin faptul că la ea a fost martor elvețianul
Bătălia de la Solferino () [Corola-website/Science/322463_a_323792]
-
săi să înainteze, ceea ce a dus la desfășurarea luptei într-o zonă neprevăzuta de niciuna din tabere. În vreme ce piemontezii au luptat contra austriecilor de pe flancul drept lângă Sân Martino, francezii s-au luptat la sud, lângă Solferino, cu grosul forțelor austriece. Ciocnirea a fost haotică, pe un front lung de 15 km. La începutul dupăamiezii, francezii au rupt liniile inamice în zona centrală. Luptele au continuat ulterior în satele dde lângă Solferino, Cavriana și Guidizzolo, până când au fost oprite de o
Bătălia de la Solferino () [Corola-website/Science/322463_a_323792]
-
până când au fost oprite de o furtună violență; ele au continuat în Sân Martino până la căderea întunericului. Bătălia a fost una deosebit de violență, a durat peste nouă ore și s-a soldat cu moartea a peste 3.000 de soldați austrieci, 10.807 fiind răniți și 8.638 dispăruți și căzuți prizonieri. Armatele aliate au pierdut și ele un total de 2.492 morți, 12.512 răniți și 2.922 dispăruți și prizonieri. S-a relatat că soldați răniți și muribunzi
Bătălia de la Solferino () [Corola-website/Science/322463_a_323792]
-
au pierdut și ele un total de 2.492 morți, 12.512 răniți și 2.922 dispăruți și prizonieri. S-a relatat că soldați răniți și muribunzi de ambele tabere au fost împușcați sau înjunghiați cu baionetele. În final, forțele austriece au fost obligate să cedeze pozițiile, iar armatele aliate franco-piemonteze au câștigat o victorie tactică, scump plătită. Napoleon al III-lea a fost impresionat de victime, întrucât în 1852 el susținuse că „Imperiul Francez înseamnă pace”, si, din motive legate
Bătălia de la Solferino () [Corola-website/Science/322463_a_323792]