8,697 matches
-
piezișe. Simon se uită În direcția lui și zise: „Nu-i deloc ușor, fiule! Pămîntul atrage orice corp, pînă și o pană, darmite o ruină umană de patruzeci de ocale.“ Petru abia se stăpîni să nu izbucnească În rîs la auzul acelei cugetări și-și zîmbi În barbă. „Dacă ai ști să zbori precum cugeți“, Îi zise mucalitul, „acum ai fi În cerul de sub nori“. „E mai ușor să cugeți decît să zbori, recunosc“, zise Simon cu tristețe-n glas. „Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu-se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămînilor, care le Înghețase susurul sîngelui În vene. Numai că, dăinuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lor de după care răzbătea lumina cerului? 13. Acum, iarăși În negura grotei, Își putea aminti totul, dureros de clar, pentru că trupul Înghețat Își putea Închipui căldura, pentru că sîngele Își putea Închipui lumina, pentru că ochiul Își putea Închipui albastrul cerului, pentru că auzul Își putea Închipui cîntările și sunetele muzicii. Numai că acum era iarăși liniște, iarăși beznă, iarăși Încremenire, contenise orice mișcare, dispăruse lumina și totuși el Își Închipuia lumina, Își Închipuia frisonul frigului și dorea cu Înfiorare să mai fie tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cîntările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
observă cum ochii aceia temători, oarecum rușinați, Îi căutau privirea cu o semeție tinerească. Și văzu Dionisie, privindu-l pierit, văzu cum buza de sus i se mișca laolaltă cu barba roșiatică, deslușind din gura tînărului aceleași vorbe, Înainte ca auzul să-i dea de știre: „Oh, fii binecuvîntat!“ Dacă era o batjocură, o Împunsătură, dacă era glasul visului său lăuntric ori glasul nălucirii sale lăuntrice? Iar Dionisie: „Cine ești?“ cu o voce pierită, minunîndu-se și el de ce-i ieșise. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
carte. Editor va fi Asociația surdomuților din Petersburg. (Este greu de dovedit dacă aici se ascunde o anume simbolică.) Textul lui Krușevan va stîrni patimi și nedumeriri, dar pînă la urmă va cădea pe un teren fertil și va destupa auzul unui pustnic, care, În sihăstria sa din Țarskoe Selo, aștepta semne cerești și pregătea pentru tipar revelațiile sale mistice. Părintele Serghei -, căci așa i se spunea -, va găsi În Conspirație consfințirea propriilor sale nedumeriri În privința decăderii credinței și a Îndatoririlor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o voce a țipat inevitabila somație „ Scoate capul afară!“ O sută de sunete mici ale curentului ce-și continua drumul pe sub mantia ceții i s-au imprimat, În sfârșit, În conștiință. — O, Dumnezeule!, a exclamat dintr-o dată Amory, tresărind la auzul propriei sale voci În tăcerea perfectă. Cădeau În continuare picături de ploaie. A mai zăcut un minut nemișcat, cu mâinile Încleștate. Pe urmă a sărit În picioare și și-a scuturat, de formă, hainele de apă. — Sunt al dracului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
secretarul. - Nici vorbă - decât dacă suntem cu toții copii. Ați văzut vreodată un adult care Încearcă să intre Într-o societate secretă sau o familie În ascensiune care se străduiește să fie primită Într-un club? Sar În sus numai la auzul cuvântului. Ideea că pentru a-l face pe om să muncească trebuie să-i fluturi aur prin fața ochilor este o prejudecată, nu o axiomă. Am procedat atâta timp În felul acesta, Încât am uitat că există și alte căi. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
unui animal stârnit de sângele victimei. O astfel de bestie nu apărea în dosarele de la Omucideri - nici la comitat, nici la oraș. Dacă crescătorii de câini, care știau mai bine ca oricine ce era posibil și ce nu, râdeau la auzul ipotezei lor și o considerau o tâmpenie, poate că la noapte putea dormi fără să mai viseze dulăi înfometați, intestine și un jazz asurzitor. Începuse cam așa: După Moonglow Lounge și după ce-o refuzase pe Janice Modine i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spălătorii sau chioșcuri cu hamburgeri - spații care trecuseră prin multe mâini de proprietari și spații care aveau aceiași proprietari de ani de zile. Primi de la toți același răspuns: o înălțare din umeri, cuvintele „Care Marty?” și o expresie neîncrezătoare la auzul menționării muzicanților spărgători de case și a unui complice cu fața bandajată. În amurg o sună pe Karen pentru a afla rezultatul. Surpriză: mai multe „Care Marty?” și un număr de unsprezece indivizi scoși din dosarele cu spărgători de case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ghimpată, trei curți în care zăceau osii de mașină, schimbătoare de viteze și blocuri motor, trei ferme individuale de câini solizi și spătoși. Danny trase lângă împrejmuire, își fixă insigna pe rever și claxonă - din considerație pentru locuitorii colibelor. La auzul zgomotului, câinii se porniră să latre. Danny veni cât putu de aproape de sârma ghimpată și se uită la ei. Nu erau câinii din somn - negri, cu păr scurt și lucios și cu dinți albi. Erau cafenii și cenușii sau pătați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
prostii. Danny bătu darabana în perete. Insul care ronțăia trabucul lăsă ziarul jos și se uită la insigna lui. — Mda. Pe cine cauți? — Vreau să discut cu cei care au lucrat cu Duane Lindenaur. Paznicul nu avu nici o reacție la auzul numelui - încă nu apăruse în tabloide. Cercetă o listă prinsă pe o planșetă de plastic și spuse: — Platoul 23, biroul de lângă decorul de la Masacrul tomahawkului. Apoi apăsă pe un buton și-i făcu semn să treacă. Poarta se deschise. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vei beneficia de recunoașterea cuvenită în momentul rezolvării lui. Niles pufni. — E un jeg de homo, n-o să-l prindem niciodată și chiar dacă-l prindem, ce importanță are? Îți pasă câți poponari o să mai taie? Mie nu. Danny clipi la auzul cuvintelor „homo” și „poponar”. Clipi din nou, fixându-l pe Niles și dându-și seama că nu folosise cuvântul „homosexual” pentru profilul făcut asasinului. — Suntpolițist, așa că-mi pasă. E un caz bun pentru carierele noastre. — Pentru cariera ta, băiete. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
poliției. Părerea lui Vandrich despre Gordean: îi plăcea să vadă bărbați cuplându-se cu alți bărbați. Danny zise: — Spune-i că aici e detectivul Upshaw. — E-n regulă, Christopher. O să vorbesc cu acest domn polițist. Băiatul cel drăguț tresări la auzul vocii lui Gordean. Danny intră și îl văzu pe stăpânul casei într-un halat elegant de mătase, uitându-se prin geamul bidirecțional, cu oglindă. Continua să se holbeze într-acolo, așa că Danny zise: — Ai de gând să te uiți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
perii niște bătrânei pentru bani. — O să ai ocazia. Și nu sunt niște bătrânei - decât dacă ești de părere că femeile de vârsta mea sunt bătrâne. O ocazie minunată. — Câți ani ai? Treizeci și unu, treizeci și doi? Claire hohoti la auzul complimentului. — Diplomat. Câți ani ai tu? Danny se gândi la vârsta lui Ted Krugman și și-o aminti - dar parcă întârzie o fracțiune de secundă. — Douăzeci și șase. Ei bine, sunt prea bătrână pentru băieți și prea tânără pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din seara trecută dispăruse. — Când eram mică, obișnuiam să-mi petrec vara în Easthampton. Era superb. Danny izbucni în râs, bucuros că citise ghidul turistic primit de la Considine. — Huntington nu e tocmai în Easthampton, iubire. Claire se strânse toată la auzul drăgălășeniei și începu să-și retragă mâna, dar apoi continuă să-l mângâie. Danny întrebă: — Cine a filmat secvența aceea? — Un bărbat genial pe nume Paul Doinelle. — Doar pentru prieteni? — De ce spui asta? — Pentru că e scandalos. Nu poți difuza astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
urmare, dacă Charlie credea că există vreo legătură cu Sleepy Lagoon, atunci poate că nu ești chiar un cabrón. Creierul lui Danny se lumină și începu să lucreze: Curiozitatea lui Breuning față de bețele zoot. Glumele lui. Reacția lui ciudată la auzul numelor celor patru oameni ce trebuiau supravegheați. Augie Duarte fusese ales pentru că era mexican sau pentru că era amicul unui membru din Comitetul de Apărare din Sleepy Lagoon? Mal îi spusese că Dudley Smith ceruse să se alăture echipei de anchetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Gordean și Gene Niles. Noapte bună, detective. Danny porni, împleticindu-se, spre ascensor. Coborî la parter și ieși afară, recăpătându-și încet-încet vlaga în picioare. Traversă peluza, luând-o spre stația de taxiuri din Temple Street, dar se opri la auzul unei voci șoptite. — Flăcău. Danny îngheță. Dudley Smith ieși din umbră. — E o noapte superbă, nu-i așa? spuse el. La taclale cu un ucigaș. Danny zise: — L-ai ucis pe José Diaz. Tu și cu Breuning l-ați omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lipit de picior. Negrii încetară să cânte, iar Coleman se lansă într-un număr solo: scâncete, gemete, vaiere, grohăituri, chițăieli. Buzz se gândi la niște șobolani gigantici, care sfâșiau carnea în ritmul muzicii. Un zgomot ascuțit păru să îi sfredelească auzul o veșnicie: saxofonul lui Coleman se înălța spre stele. Luminile albastre muriră. Sunetul ascuțit se îmblânzi, trecând într-o tonalitate joasă, șuba-duba, șuba-duba, se stinse în întuneric și apoi pieri cu totul. Se aprinseră niște lumini veritabile, iar publicul năvăli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
i-am înmânat plicul judecătorului care urma să-l pună sub acuzare. Doctore, ziarele nu vor tipări niciodată informațiile tale, iar radioul nu le va comenta în nici un fel. Howard Hughes și Herman Gerstein ți-ar râde în nas la auzul unor astfel de idei de șantaj. Sunt cel mai bun aranjor pe care l-a avut vreodată orașul ăsta și crede-mă că AUFT e crucificat. Saul Lesnick se ridică în picioare, se clătină, dar rămase drept. — Și pe asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-a de aer, S-a nălțat din mări pământul, Plantele-au țâșnit din humă. Spuse cum făcuse Luna, Cum au pus în nalturi Soare, Cum se înălțară stâlpii Aerului, cum, pe vremuri, Semănă în ceruri stele (61, pp. 262-263). La auzul acestei tainice povești, stihiile încremenesc (60) : Nu s-au mai zbătut talazuri, S-alinară ape-n golfuri ; A uitat să curgă fluviul, Să vuiască mari cascade... (61, p. 264). întors la schelăria bărcii neterminate, Väinämöinen glăsuiește mitul cosmogonic și luntrea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de paltin (69). Într-o doină bihoreană, cu un fluier de paltin este adunată „toată lumea” (Șezătoarea, VII, p. 163). Într-un basm bucovinean (două variante, culese prin 1855), cele „trei zâne rele” sunt vrăjite de erou. Ele devin neputincioase la auzul fluierului făcut din „inima celui mai mare și mai gros jugastru” (38, pp. 36-39). În unele părți din Oltenia este atestată o credință și o practică rituală simetrică : „Miercuri seara și joi dimineața din săptămâna patimilor se fac focuri prin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vizibil pe cerul care se lumina. Iar în stânga, printre copacii de dincolo de sat, putea vedea corturile albe ale armatei care se trezea. Kay îi spuse din spate: - V-am adus micul dejun. El uitase deja că intrase cineva. Tresări la auzul vocii. Apoi zâmbi morocănos, pentru sine: - Micul dejun? Își bău sucul de portocale și mâncă în tăcere sandvișul cu rinichi. Când termină, Kay vorbi din nou: - Sunt aproape sigură că nimeni nu bănuiește prezența dumneavoastră. Adăugă, după un moment: Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Ishida a plecat.” (Cronica de la castel) Pe neașteptate sosi vestea că seniorul Ishida avea să se oprească a doua zi în vale să-și tragă sufletul în drumul său de întoarcere de la castel unde luase parte la o întrunire. La auzul veștii, sătenii din vale începură cu mic cu mare să împrăștie pământ peste zăpada înghețată și să umple hârtoapele și se trudiră să înlăture zăpada de pe casa samuraiului. Riku, nevasta samuraiului, era și ea într-o forfotă nemaipomenită îndrumându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de Riku, seniorul puse tot felul de întrebări despre viața din vale. Apoi, în vreme ce sorbea cu poftă zeama rămasă din fiertura de orez, zise deodată: — Azi am un dar frumos pentru tine. Însă văzând cum îi sclipesc ochii unchiului la auzul acestor cuvinte adăugă: Nu aduc vești despre nici o bătălie! Să nu crezi că o să înceapă vreun război, mai bine ai face să te lași păgubaș de visul de a te întoarce la Kurokawa! Dar am o altă însărcinare pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]