7,377 matches
-
Furtună”, de C. Vaer, fratele cel mic al poetului. Acesta povestește că a plecat, împreună cu un prieten, s-o aducă acasă pe una dintre surori „ce era învățătoare într-un sat nu tocmai departe de oraș”. în timp ce ei mergeau pe cărarea de pe malul stîng al Bistriței, se stîrnește o ploaie mare, cu vînt grozav, care-i obligă să se adăpostească într-o moară părăsită: „Moara lui Bibire”. De acolo ajung apoi la școală, dar n-o mai găsesc pe sora povestitorului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rusesc). Iată cîteva exemple: „Amurgul are astăzi luciri ca de mătasă/ Pe care lunecară mîini albe de princese” (Ștefan Petică) 4); „Tînăra princesă își dădea bine sama de asta” (Pompiliu Păltănea) 5) „Crezi că în tot momentul și pe toate cărările rătăcesc princese amorezate?” (Ion Gorun)6); „Princesa ndepărtată” (piesă de Edmond Rostand, tradusă de M. Codreanu) 7). Exista și o modă numită astfel: „Și tu-n acest Eden/ îți porți cu ndemînare/ Ținuta de rigoare/ De «princesse lointaine»”8). Rochiile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care povestește o dramă sentimentală citită într-un ziar, ce lasă să se vadă regretul că n-a fost eroina ei. Naratorul îi înțelege condiția și o compătimește: „O, sărmană prostituată... se face noapte în sus și în jos; pe cărările goale, ne-am plimbat destul, romanele au sfîrșitul lor”6). Prostituția era una dintre chestiunile viu dezbătute la începutul secolului trecut. O impuseseră atît anumite date din registrele serviciilor sanitare și ale poliției, cît și ecourile produse în conștiințe de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care le avea la un Lamartine („Ode au Malheur”), la un Hasdeu 5) sau la autorul „Scrisorii I”, unde era atotputernic, profund și grav: „De-atunci și pînă astăzi colonii de lumi pierdute/ Vin din sure văi de caos pe cărări necunoscute/ Și în roiuri luminoase izvorînd din infinit,/ Sunt atrase în viață de un dor nemărginit”6). „Infinitul” eminescian e cosmic, fără hotar; cel al simboliștilor e fie unul geografic, fie unul interior, sufletesc. Simboliștii, dacă se poate spune așa
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
înfățișează în ultima fază cromatică („Aurora violetă/ Se pătează de culori”). în „Alb” însă cuvîntul „auroră” dobîndește un soi de majestate din cauza entuziasmului cu care e trăită clipa: „în aurora plină de vioare,/ Balul alb s-a răsfirat pe neuitatele cărări”. Am motive să cred că la Bacovia, de fiecare dată, culoarea e naturală, „reală”. „Voi scrie un vers, cînd voi fi liniștit...” Am probat de numeroase ori adevărul celor spuse de poet: nu pot face o frază bună decît dacă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Cucorăni, precum și a muzeografei Viorica Iordăchel 60, care în treacăt fie spus nici măcar nu s-au gîndit să facă așa ceva la Ipotești! Dar Fănică N. Gheorghe continuă: "Localnicii țărani din cele două sate au săpat pe deal, la răspîntia unor cărări, un iaz lung de cîțiva zeci de metri"60, în jurul căruia dînsul, ajutat de Fata Morgana, descrie copacii plantați în Parcul Poetului de la Cucorăni, așa cum îi văzuse acolo Geo Dumitrescu, în 1949, iar apoi, ca să-l creadă și cititorii că
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
o zînă a codrului iese dintr-un stejar mare, sună dintr-un bucium și tot codrul se trezește din vrajă, iar Mihai sta în codru, să vadă această minune: "Sara sună glas de bucium și cerboaice albe-n turme Prin cărările de codru, de pe frunze uscate urme, Vin rupînd verzile crenge, cu tălăngile de gît; Și în mijlocul pădurii ocolesc stejarul mare, Pîn' din el o'mpărăteasă iese albă, zîmbitoare, Pe umăr gol doniță albă, stemă-n părul aurit. Din copaci ies
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în cărți, se temea că el va uita-o. Ca să uite de cărți, ea îl chema în codru, să se urce amîndoi pe Stînca stearpă, să coboare apoi, în dezmierdări, pe Pîrîul Murelor, iar la răsăritul lunii, să coboare pe cărare, spre sat; în pragul casei să se despartă, cu o sărutare. Dar toate acestea se întîmplaseră cu nouă ani înainte, cînd ea trăia și cînd, la despărțire spune poetul "ca un stîlp eu stam în lună! Ultima strofă arată situația
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cu ea, poetul a scris, tot atunci, poezia, care a rămas între postume, cu titlul Să fie sara-n asfințit: "Să fie sara-n asfințit Și noaptea să înceapă; Răsae luna liniștit Și tremurînd în apă Și să împrăștie scîntei Cărărilor din crînguri În ploaia florilor de tei Să stăm în umbră singuri. Și capul meu de grije plin De brațul tău se culce, Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce, Ca iar cuminte să mă fac, Căci tu îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Iată, de exemplu, cum Hyperion, din cer, vede pe Cătălin și pe fata de Împărat în grădina palatului: "Căci este sara-n asfințit Și noaptea o să-nceapă Răsare luna liniștit Și tremură din apă Și umple cu-ale ei scîntei Cărările din crînguri, Sub șirul lung de mîndri tei, Ședeau doi tineri singuri... Miroase florile-argintii Și cad o dulce ploaie, Pe creștetele-a doi copii, Cu plete lungi bălaie..."234 Boala, de care poetul nu va scăpa, a început să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Compostella și apoi în Spania, unde caută să fie primit în audiență de Starețul Iacobinilor, cunoscut în toată Europa ocultă pentru talentul său în alchimie. În acele zile alchimia oferea o cale spre adevăr pentru cei care puteau pătrunde pe cărările ei misterioase. Zenon se străduie să-și deschidă ochii și să vadă lumea așa cum este ea: o cloacă a ereziei și ipocriziei în care sufletele curajoase sunt arse pe rug în timp ce necredincioșii sunt puși în libertate. Aceasta este înspăimântătoarea realitate
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și, mai ales, a posibilităților de-a mai putea opta pentru o altă traiectorie existențială: "Al dracului am fost, cu patimă în toate/ viața mea a curs întâmplătoare / atâtea drumuri am avut în față/ dar am ales mereu câte-o cărare". Referințe critice (selectiv): Eugen Barbu, O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent, 1975; Marin Mincu, Poezie și generație, 1975; Mircea Iorgulescu, Scriitori tineri contemporani, 1978; Gh. Grigurcu, Poeți români de azi, 1979; Virgil Cuțitaru, Spații
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
voalul misterelor de ieri/ când încă nu erai decât închipuire:/ ridică-l de pe ochii ce nu au amintire/ un duh păgân vor naște ascunsele-ți averi.// Dă-mi mâna să pornim prin crânguri, prin păduri,/ să rătăcim un veac știutele cărări!" etc. Cealaltă mare tematică a poeziei lui Dumitru Spătaru, cea religioasă, se raportează și ea la retorica uzuală a acestui tip de text: iconografia este cea convențională, atmosfera cea specifică, iar ceremonialul apropierii de divinitate are treptele și miza așteptate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ceasuri trec Ea pleacă, eu mă fac că plec, Dar stau acolo și-o petrec Cu ochii cât e zarea. Așa cum e săracă ea, Aș vrea s-o știu nevasta mea, Dar oameni răi din lumea rea Îmi tot închid cărarea... (G. Coșbuc, Numai una!) 1. Indică modul de formare a cuvintelor: îngălbenesc, dezleagă. 2. Precizează două teme/ motive literare din fragment. 3. Scrie două enunțuri prin care să ilustrezi sensul denotativ și conotativ al cuvântului săracă. 4. Transcrie o coordonată
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
accepțiunea concretă și figurată la cea abstractă a cuvîntului atît în plan sincronic (metaforă, locuțiune figurată), cît și în plan diacronic (etimologia concretă a cuvîntului devenit abstract", G. Calbris, 1989: 209). Gestul poate ilustra în egală măsură referenți concreți (casă, cărare, tunel etc.), cît și referenți abstracți. Este semnificativ faptul că același semnificant gestual poate trimite și la sensul propriu și la cel figurat. Sensul propriu Sensul figurat Palmele față în față la oarecare distanță evocă: i) o cărare ii) o
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
concreți (casă, cărare, tunel etc.), cît și referenți abstracți. Este semnificativ faptul că același semnificant gestual poate trimite și la sensul propriu și la cel figurat. Sensul propriu Sensul figurat Palmele față în față la oarecare distanță evocă: i) o cărare ii) o operă Mîna care indică plonjarea bruscă sugerează: i) o aterizare forțată, o săritură într-un bazin ii) o depresie nervoasă (cf. și G. Calbris, 1985: 75) Valoarea didactică a ilustrării determină funcționarea sa în variante convenționalizate (sociolectale cf.
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
1993, cu ocazia colocviului organizat la Paris de Le Monde și Cité des Sciences et de l'Industrie pe tema " La pensée scientifique, le citoyens et les parasciences", au fost prezentate rezultatele sondajului efectuat de Le Monde cu titlul "Încurcatele cărări ale științei". Eșantionul a fost reprezentat de 1500 de persoane cu vârste peste 18 ani și stratificat pe cote. Sistematic, rezultatele ar putea fi prezentate în felul următor: • 82% dintre subiecți consideră că există realități pe care știința nu le
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
N. Stănescu); Singurătățile muntelui pulsau de apele primăverii; viața tainică își întindea iar punțile peste prăpăstiile morții. (M. Sadoveanu) metafora verbală (poate implica și personificarea): Cerul rămase singur și în curând din cer părea că ninge înserarea. (M. Sadoveanu); Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri (M. Eminescu); În șirul vieții noastre întreg, se face seară. (T. Arghezi); amâni și nici nu știi ce mai amâni / și înnoptează sângele în noi. (H. Bădescu); I am spus Daimonului: tu nu știi că
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
între sfinți/ Și luna între stele). Portretul luceafărului apare oglindit în ochii preafrumoasei pământence. Văzut din lumea de jos, eroul imposibilei nuntiri pare unicul reper de lumină întro lume menită întunericului, stea fixă după care se călăuzesc muritorii: Pe mișcătoarele cărări/Corăbii negre duce. Luminând tărâmul fetei de împărat, el intră sub zodia iubirii, a fiorului sufletesc, dar și a timpului omenesc. Invocațiile fetei de împărat au rezonanțele unui descântec stilizat, forțând apropierea celor două lumi întrun spațiu imaginar, ideal, în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
considerată regală în procesul asigurării nevoilor fundamentale ale familiei, nu reprezintă o problemă pentru copii (care se joacă în mod aproape natural, am zice), ci pentru adulți, care au învățat clipă de clipă costurile deconectării și riscul de a alege cărări nebătătorite. Reiese că jocul ar trebui reconsiderat mai ales din perspectiva educației adulților. Pentru Edward de Bono, gândirea funcționează în mod obișnuit prin reducerea necunoscutului la cunoscut; cu alte cuvinte, gândirea înseamnă căutarea și recunoașterea de tipare, adică de situații
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
posibilitatea unui cuvânt al victimelor și a unei conștientizări comprehensive, ceea ce constituie o sarcină sociologică. Rolul "savantului", în acest caz, nu este oare de a ajuta la emergența acestui cuvânt, la înțelegerea unei suferințe fără a o închide dinainte pe cărările iluzorii ale definițiilor prefabricate, dar și având grijă să construiască acest discurs deopotrivă în singularitatea lui și în semnificația lui socială? Consecințele microviolențelor: o anchetă Pentru a fundamenta mai bine reflecția noastră despre importanța repetiției victimare și a asocierii victimizărilor
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Ieșene» care au ajuns deja la a XXI-a ediție. Gheorghe Zota (1886 1942), născut la Vaslui, profesor de parazitologie, cercetător. Gioconda Dobrescu (1926), născută în Vaslui, anatomopatolog, profesor UMF Iași. 142 Alexandru Dobrescu (1923-1999), profesor dermatologie, UMF Iași. Nicolae Cărare (1915 1990), născut la Costești, profesor universitar Fiziologie, UMF Iași. Gheorghe Frasin (1922 1989), născut în orașul Negrești, profesor de anatomie UMF Iași. Costică Novac, născut în 1948 în Bogdana, profesor disciplina Urologie Iași. Leonid Ababei (1930-1984), născut la Zăpodeni
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
constatate în creația literară: Miorița. Începutul creației menționate evidențiază dragostea poetului pentru baladă, fapt ce l-a determinat să-i dea poeziei același titlu. Semnificative sunt versurile: „Brâul tău din copcii s-a desprins, - târzii, Pașii ți-i înseamnă pe cărări cu lună... Pentru ce și astăzi lăcrămezi și vii Când la stână fluierele sună? El, cu ochi ca mura, tras ca prin inel, El, cu plete negre-n vânturi scuturate, N-are să mai poată mândrul ciobănel Înaintea ta să se
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
-l coși, / Tinerețea-n alții nu-i, / Ochi căprui, ochi căprui”; „A plecat bădița sus, / Sus în stână și mi-a spus / Că-mi ia dragostea cu dor, / Până-n vârful munților.” P. este și autorul unui volum de evocări, Pe cărările tinereții (1979). Ca arhivist, a dat la iveală prețioase materiale cu privire la istoria Banatului, surse documentare necunoscute până atunci. A tradus și a publicat în periodice scrieri de Ady Endre, H. Heine, Lenau ș.a., precum și din scriitorii de limbă maghiară și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]
-
fluier, I-II, cu gravuri de Catul Bogdan, Timișoara, 1935-1944; Date și documente bănățene (1728-1887), Timișoara, 1939; Dragoste, cu gravuri de Marcel Olinescu, Timișoara, 1945; Conspectul arhivelor din Banat, București, 1950; Cântece din fluier, pref. Ovidiu Papadima, București, 1968; Pe cărările tinereții, pref. Mircea Șerbănescu, Timișoara, 1979. Repere bibliografice: Virgil Treboniu, „Glasul sufletului și al trupului”, RAZ, 1934, 15; Florea Florescu, „Cântece din fluier”, ȚA, 1935, 806; Octavian Șuluțiu, „Cântece din fluier”, F, 1935, 10; Ion B. Mureșianu, „Date și documente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]