8,340 matches
-
21 Pregătiri Ziua de joi este specială! Este specială pentru că începe cum nu a mai început nici o altă zi de joi de când a căzut Imperiul. Soarele a început să răsară și, în încercarea sa de a se impune pe bolta cerească, nu a reușit mare lucru. Norii au început să prindă ceva culoare într-un punct îndepărtat la orizont și să se distingă un pic față de portocaliul care îi domina. Apoi au început să prindă putere și să se extindă molipsitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Marei Allston s-a terminat aici! O luă pe după umeri și o îmbrățișă. Printre versanți începu să se reverse lumina roșie a zorilor de zi. Norii se risipeau în depărtări. De acum era și timpul să mai dispară de pe bolta cerească! Dominaseră cerul timp de trei ani și jumătate! Acum erau risipiți de vânturi și în fiecare zi astrul își redobândea fostul teritoriu. Aici se termină pentru noi, nu-i așa? În jurul lor, din când în când, câte un fulg mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Adevărat, adevărat îți spun, că noi vorbim ce știm, și mărturisim ce am văzut; și voi nu primiți mărturia noastră. 12. Dacă v-am vorbit despre lucruri pămîntești și nu credeți, cum veți crede cînd vă voi vorbi despre lucrurile cerești? 13. Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborît din cer, adică Fiul omului, care este în cer. 14. Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
i-a îmbogățit pe bișnițarii și pe vânzătorii de CD-uri, femeile îi caută în continuare vocea și vor să-l asculte, îi cumpără piesele înregistrate și stau ore întregi, privindu-l și ascultându-l, Vorbește,/ Vorbește, înger de luciri cerești!/ Deasupra mea, în noapte, strălucești/ Ca-naripatul sol trimis de ceruri/ Spre care muritorii uluiți/ Nalță ochii și-și sucesc grumazul/ Când trece, fără teamă, peste nori/ Pe culmile văzduhului!*... texte de-astea, doar vorbele au rămas după el, vorbele scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
misticei ortodoxe. Noi nu știm ca E. Underhill să aibă o astfel de confesiune. Cred că s-ar speria când ar simți că-l expropriază imperialismul clerical ortodox. Măcar de ar fi pe bună dreptate. De unde se vede că, pe lângă cerescul har - de care suntem convinși că-l au din plin redactorii susnumitei reviste -, se mai cere, chiar în propria lor specializare, și o lumească informație.“ Ultima propoziție nu se referă la recenzia lui Grigore Popa, ci la articolele polemice antiblagiene
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
copleșit de căldura pielii netede și a formei delicate și tari, fata Îi opri pentru o clipă mâna, o prinse În mâna sa și amândouă Înaintau invariabil către o direcție și un loc În care legile pământene și adesea cele cerești Își pierd valabilitatea, iar drumul către raiul pământean este de neoprit. Va era un cazan cu aburi și nu putea fi oprit de nimic În drumul său către cele mai frumoase trăiri din viața fiecărui om. Xenia se abandonase În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
aș fi vrut să te cred! Cât de aproape Îmi era prăpastia, tot mai bine era la marginea ei. Ești o vulpe cu ochi lacomi, perfizi. Eu, ,,muza voluptuoasă,, , ,, marea ta dragoste,, , ,,inspirația ta,,. Fructul stacojiu nu mai e semnul ceresc al iubirii. Sunt o constelație veștedă, un imn uitat, o licoare tulbure. Îmi vine să asmut haite de lupi pe metaforele tale pricăjite. Știi cum se vede viața alături de tine? Ca un păduche strivit. Ca o luncă plină cu broaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
eram copil, aveam impresia că mușchii gâtului sunt foarte slabi și, mi se părea că greutatea capului Îi va rupe și capul se va rostogoli ca o minge. De aceea priveam numai În jos, și foarte târziu am văzut aștrii cerești. Îmi spunea asta cu ironie, ca să sublinieze stângăciile mele de percepție. Au venit ploile reci de noiembrie și eu Încă nu părăsisem casa bătrânilor, deși primeam telegrame disperate din partea soțului. Copacii goi se scuturau sub rafalele de vânt, și, apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de decembrie, ca un copil convalescent care nu are voie să iasă din casă, să se bucure de fulgii deși de zăpadă. -Totul e dar și suferință Kawabata. Nu poate nimeni să mă păcălească. Am terminat cartea, dresor de Îngeri cerești. -Ai suferit treizeci de ani pentru ea, dar nu-i așa că merită? -Nu știu ce să-ți răspund, și de altfel, nu cred că o carte poate Înlocui viața. -SSttt! Nimeni nu trebuie să afle lucrul ăsta. Cine ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
9 euro. Foarte scump! Mai bine mă abțineam. Soarele strălucește cu toată puterea, dar este contracarat de un vânt continuu care face aerul mai respirabil. Drumul pe lângă apa canalului este flancat de copaci, iar umbra lor este ca o binecuvântare cerească. Din când în când mai întâlnesc câte un biciclist, sau familii la plimbare, dar nici urmă de pelerini. Merg grăbit și în liniște, singur cu gândurile mele, rugându-mă, meditând, bucurându-mă de tot ce văd. Mă uit din mers
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sunt extrem de fericite. Tocmai se întorseseră de la sanctuar. Mă bucur împreună cu ele, și acesta este un motiv în plus de a continua drumul, acum spre Lourdes. După scurt timp începe să plouă și simt fiecare picătură ca o binecuvântare cerească. Am sentimentul că sunt umplut de căldură, acumulată de multe zile, iar acum fiecare strop cade ca să răcorească trupul meu, dar mai mult este nevoie pentru pământul ars de soare, pentru câmpuri, plante, pentru oameni. Apa este viață! Noroc că
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
a lumii de dincolo, unde, în mod inefabil, întreaga creație va cânta gloria lui Dumnezeu și va fi în același timp pătrunsă și transfigurată de Cel de trei ori sfânt. Lourdes, loc al întâlnirii cerului cu pământul sub privirea Mamei cerești, coborâtă însă aici la poalele Pirineilor, pe malul Gave-ului, în grota de la Masabielle, pentru a-i aduna pe oamenii de pretutindeni și a-i reorienta spre Cel de la care venim și spre care ne îndreptăm în drumul vieții noastre pământești
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
multe ori și știu că mi-i va ocroti și de acum înainte. M-am revăzut copilul de odinioară din biserica satului natal. Nu-mi rămâne decât să încerc să rămân la fel, în rugăciune și încrederea că o mamă cerească se roagă pentru mine, așa cum știu că se ruga zilnic și mama mea pământească. Cât de mult și-a dorit să ajungă și ea la Lourdes, sau la Roma, unde studiam, și nu a ajuns. Cred că acum, din ceruri
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și violeturi, în registrul grav, aproape întunecat, al indigoului răgușit. sunt sonuri ce urcă-n înalt, fac din seară un uriaș ametist, a cărui strălucire unge pământul cu tămăduitore pomezi. e un cântec care cheamă spre moarte ca spre un ceresc festin, nu-i chip să-l ratezi, să nu te pătrundă, asemeni unui dureros spin. dar totul durează atât de puțin, doar că rana ce-o capeți pulsează fără alin. iubire sunt puterile se frâng și dor, sunt moale ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
eu am fost apucat de Hristos Isus. 13. Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitînd ce este în urma mea, și aruncîndu-mă spre ce este înainte, 14. alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. 15. Gîndul acesta dar să ne însuflețească pe toți, care suntem desăvîrșiți; și dacă în vreo privință sunteți de altă părere, Dumnezeu vă va lumina și în această privință. 16. Dar în lucrurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
coș. Nu-ți fie teamă de măreția atâtor asfințituri ce ard În părul lung, mătăsos, și nici de florile ce-au rămas ca o mirare pe trupu-mi firav, lunecos. Doar lumină și rouă am adunat În drumul meu, spre templele cerești, unde fericirea pâlpâie În lumânări stelare. Deschide,ascultă-mă, iubite! pe străzi s-a lăsat Întunericul și brațele pline de rod abia le mai port. Un orb s-a rătăcit... Imprudent, pipăie zidul ca pe o fereastră În care luminile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dar explicațiile lui asupra lumii și a tainelor existenței nu m-au mulțumit niciodată. Nu am putut să cred în ele. Cum sunt, de exemplu, cele despre viața plantelor și despre norii de furtună ori explicația privind furtuna și bolta cerească sau atomii de oxigen și viteza luminii. Știința propriu-zisă nu satisface partea spiritual-estetică a ființei mele. Nu în măsura în care o fac literatura sau arta. Mama tăcea, dar eu cred că în adâncul ei era de acord cu mine. Ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de vară. Noua lui mașină Mercedes era albastră și avea formele mai rotunjite decât automobilele pe care mi le aminteam din copilărie. E o mașină frumoasă, am spus. Te simți aproape fericit privindu-i culoarea. în contrast cu zăpada, e un pic cerească. Magazinul de automobile al lui Fjällström din Skellefteå nu mai avea negre, a zis tata. Și eu l-am întrebat dacă acum, că mă întorceam la Bostället, trebuia să-mi împachetez lucrurile. Nu, nu era cazul. Era vorba doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu dreptul, parcă ți se umple pieptul cu aroma din livezi. Nu te îndoi de viață, este cum o și trăiești, în ea sunt dumnezeiești sori acoperiți de ceață. Dă-o-n lături și-ai să crezi că este mană cerească.. Sus, pe creste, în amiezi omul poate să renască!... Fericită e plecarea celor care știu și unde își oprește valul marea care nu se mai ascunde. Când lucrată este via nu te paște pacostea, râde-n casă dragostea, râd copiii
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
hai, m-am mustrat singură, așa n-o să ai în nici un caz coapse mai suple. Așa că mi-am adunat toată voința și hotărârea, mi-am îndreptat umerii, am ridicat fruntea sus și am promis, am jurat - aproape că auzeam trâmbițele cerești și vedeam soarele ieșind dintre nori - „încep de mâine!“ M-am întors în sala de mese, repetând în minte ce aveam să-i spun lui Luke. îBunăăăă! Grozav! Ce mai faaaaci?) L-am văzut pe Chris stând alături de doi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu tărie că ei există! Și, cum se împacă asta cu... Cu Dumnezeu? Exact! dădu Cristian din cap. Foarte bine, răspunse ea dezinvolt. Ia, spune-mi, tu crezi că Pământul se învârte în jurul Soarelui și nici unul dintre cele două corpuri cerești nu se află în centrul universului? De fapt, hai să-ți pun altă întrebare! Crezi că lumea are o vârstă mai mare de șapte mii de ani? Fără îndoială. Bine, dar ești creștin. Crezi că m-a întrebat cineva când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
le avea atât la vamă cât și la poliție îl ajutaseră enorm și, în scurt timp, reușise să pună pe picioare o afacere prosperă. Apoi, izbucnise conflictul transnistrean și țara intrase în război civil. Pentru Vlad, noua conjunctură era mană cerească. Nu pregetase nici o clipă și, fără a renunța complet la vechile activități, se reprofilase imediat pe contrabanda cu echipamente militare. Unitățile armatei se destrămau una câte una și debandada domnea peste tot. Cumpăra și vindea orice, de la cazarmament la arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peșteră întunecoasă plină cu tot felul de târâtoare otrăvitoare, pe care le-a dat afară cu rugăciunea sa, fără luptă sau foc ori altceva. El s-a hrănit cu ierburile ce creșteau în apropierea peșterii. Mai târziu a primit hrană cerească, o dată la 40 de zile, adusă de îngerul Slavei... Aproape de anul 900 (n.a.867Ă a debarcat Ioan Colibașul, recunoscut de oameni pentru sfințenia vieții sale. L-au urmat, în scurt timp, mulți oameni hotărâți să ducă o viață prin post
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
se legau spontan una de alta, alimentîndu-ne surprinzător conversația... Uneori Mihaela își mușca buzele să nu pufnească în râs. ― Ce fericiți trebuie să fie! Și mai ales Paul care se topea să aibă un băiat. ― Iar Marioara, o fată. Pronia cerească le-a împlinit dorințele și le-a dat doi gemeni, un băiat și o fată. Am izbucnit în râs. Nu mai era chip să-mi țin râsul. Mihaela, cu darul ei de improvizație, pusese vârf la toate cu chestia gemenilor
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
astfel întărîtat de marele ei preț, îmi dublam și triplam eforturile de a o găsi. Dar unde s-o caut? Cum să dau de urma ei? Epuizasem toate mijloacele omenești și așteptam acum să-mi vină în ajutor o întîmplare cerească, o minune... Ciudat! De unde izvora încrederea asta oarbă în hazard? Și într-adevăr, se întîmplă ceva neașteptat... așa de neașteptat!... IV Menajera lui Coleșiu mă anunță într-una din zile: ― Domnule Tudor, vă caută o doamnă. Am zvâcnit ca la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]