8,186 matches
-
apărut în săptămâna 27 decembrie 2010-3 ianuarie 2011 și care îl declara pe Zuckerberg omul anului 2010. „Acest personaj nu seamănă aproape deloc cu adevăratul Mark Zuckerberg“, adăuga Grossman. Cei care-l cunosc spun că, deși se poartă uneori mai ciudat, Zuckerberg e un tip plăcut - o prezență caldă, nu rece, după cum îl descrie Grossman 25. În realitate, scria Time, Zuckerberg nu e alienat și nici singuratic, ca personajul care-i poartă numele în film. Dimpotrivă. „și-a petrecut toată viața
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
a milioane de oameni, ca și pentru faptul că un copil de patru ani se hotărăște să-și scoată roțile ajutătoare de la bicicletă, poate fi strict biologică. Simplu spus, Facebook și Twitter ne satisfac o nevoie biologică fundamentală. Poate părea ciudat, dar nevoia de socializare nu e de natură intelectuală. În acest context, învățarea mersului pe bicicletă trebuie privită nu ca rezultatul ambiției, ci ca o condiționare biologică, izvorâtă din necesitatea de integrare în grup, fără de care nu putem funcționa cum
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
început să primească până la o mie de like-uri pe zi, ceea ce nu se întâmplase de la începuturile contului, cu un an în urmă. Creșterea începuse odată ce pagina ajunsese să aibă 20.000 de fani. În două săptămâni, erau deja 31.000. Ciudat era, după cum mi-a povestit editorul Cristian Lupșa, că acești noi fani păreau să vină mai toți din Indonezia, Turcia și America Latină. „Mai ciudat era că erau profiluri de oameni fără nici un prieten, limpede cu poze false de profil. Așa că
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
odată ce pagina ajunsese să aibă 20.000 de fani. În două săptămâni, erau deja 31.000. Ciudat era, după cum mi-a povestit editorul Cristian Lupșa, că acești noi fani păreau să vină mai toți din Indonezia, Turcia și America Latină. „Mai ciudat era că erau profiluri de oameni fără nici un prieten, limpede cu poze false de profil. Așa că de două săptămâni se vorbește în redacție despre acești «indonezieni care nu sunt oameni». Pe noi ne-au deranjat, chiar dacă din afară se vede
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
să-ți faci probleme că tresari când te strigă cineva la magazin, ca să constați dezamăgit că, de fapt, chemarea era adresată altcuiva. În aceste condiții, nu e de mirare că și mie, și lui Brăduț Florescu ni s-a părut ciudat să ne adresăm unul altuia pe numele mic. Tot așa de ciudat mi se păruse, având în vedere densitatea foarte mică de Brăduți pe kilometru pătrat, să am coleg de facultate o persoană cu același nume ca al meu (același
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
ca să constați dezamăgit că, de fapt, chemarea era adresată altcuiva. În aceste condiții, nu e de mirare că și mie, și lui Brăduț Florescu ni s-a părut ciudat să ne adresăm unul altuia pe numele mic. Tot așa de ciudat mi se păruse, având în vedere densitatea foarte mică de Brăduți pe kilometru pătrat, să am coleg de facultate o persoană cu același nume ca al meu (același Brăduț Florescu). Eram în ani de studiu diferiți, în găști diferite și
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
spectaculos acum câțiva ani, ca să călătorească, să trăiască în străinătate și să scrie despre destinații exotice. La sugestia unei prietene comune, i-am dat, la un moment dat, add pe Facebook, unde ne-am făcut reciproc mărturisirea că ne simțim ciudat să începem mesajele cu „Salut, Brăduț“. I-am scris după ce aceeași prietenă mi-a atras atenția, prin octombrie 2010, asupra unui experiment pe care tizul meu îl făcea pe Facebook. „S-a decis să-și schimbe în fiecare zi data
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
să scape de comunism și simțeau că era momentul. Disfuncționalitățile mass media favorizează rețelele sociale Succesul de care se bucură Facebook în special și social media în general poate fi explicat de un context social care, oricât ar părea de ciudat, are ceva în comun cu cel din România comunistă: societatea substituie, în parte, funcții pe care nu cu mult timp în urmă le îndeplineau (sau încercau să le îndeplinească) media. În timpul regimului autoritar al lui Ceaușescu, media furnizau prea puțin
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
și partenerul acestuia, compania de publicitate McCann Erickson, au făcut un lucru mai puțin obișnuit: au mizat pe reacția negativă a publicului la schimbare. După cum scria Florin Dumitrescu, batonul Rom are un gust specific, dat de esența de rom, destul de ciudat pentru papilele gustative ale tinerilor neobișnuiți cu dulciurile-surogat din perioada comunistă.151 Pentru mulți dintre noi însă, amintește de vremurile frumoase ale copilăriei, când cei din generațiile născute în anii ’70 și ’80 mai puneau din când în când gura
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
sub emoțiile ce-mi procurase - și am continuat cu confesiunea propriu-zisă a particularității mele erotice. N-am folosit cuvântul „homosexual“, fiindcă nu-l cunoșteam, cum nu știam nici că există o întreagă categorie de oameni cu înclinații asemănătoare. Mă simțeam ciudat, aparte, și totuși normal. Rușine îmi era doar de faptul că, la vârsta interdicțiilor, practic sexualitatea. Dar ce anume am scris în teza-confesiune nu pot nicidecum preciza, căci am uitat cu desăvârșire. Am așteptat cu sufletul la gură și ușor
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
o mai lungă călătorie: mai întâi, însoțit de mama, coborâsem din tren în gara Medgidia, unde ne aștepta tata, care se afla acolo de câteva luni, într-o misiune militară ce tocmai se termina. Era primul meu contact cu Orientul ciudat de pitoresc, căci Medgidia - locuită de turco-tătari, cu moscheie, fesuri, bragă, cafenele unde se trândăvea la taclale și ciubuc ceasuri și ceasuri, parcă nimeni n-ar fi avut altă ocupație, pe pridvorul ce dădea pe uliță - nu cred să-și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
prag de vârstă, prag stabilit convențional pentru „bătrânețe”, în timp ce, de fapt, starea de „bătrânețe” a individului uman este o construcție socială, care în nici un caz nu poate fi redusă la sau dedusă dintr-o limită de vârstă. Ceea ce este mai ciudat în toată această discuție este faptul că se blamează o situație (îmbătrânirea demografică) ce se dovedește a fi, în ultimă instanță, un proces care se produce ca o consecință a uneia dintre puținele schimbări sociale cunoscute de omenire ce poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
că azi am trimis un pachet acasă și mașina care l-a luat era plină de alte pachete. Pentru diferite orașe, scria pe ele Sibiu, Piatra Neamț etc. Nu știu de ce mă doare inima când văd așa ceva... Muncesc săracii români... E ciudat de sărbători, mergi pe stradă și auzi cum vorbesc la telefon: — Ți-a plăcut, mă? — Dar puloverul i-a venit lu’ ăla mic? — Bine, mă bucur, spune-i că-i trimit și o bicicletă când pot. Aveți grijă de voi
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
avea un conducător separat, legi diverse; rețetele de brânzeturi sunt și azi diverse, pâinea e diferită de la regiune la regiune, fiecare e mândru de ceea ce știe să facă și nu împărtășește nimic din secretele meseriei sale. Oricât ar părea de ciudat, Italia, care pare că le permite emigranților să-și facă un rost, e de fapt rasistă. Un milanez nu are ce căuta alături de un napolitan. Sunt orgolioși din cauza originii lor. Cum crezi că sunt văzuți emigranții? Să nu crezi că
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de mireasma grătarelor... În numele lui Iisus se adună familiile! N-am găsit încă acea biserică ortodoxă unde m-aș fi închinat cu toată inima. Italienii sunt catolici. Am văzut și trăit (în umbra lor) Crăciunul și Paștele. Totul e comercial. Ciudat, aici e scaunul credinței, la Vatican, și to tuși bisericile sunt mari și goale. Ouăle sunt cele de ciocola tă, cozonacii sunt doar cumpărați... N-am descoperit aici umilința noastră în fața lui Dumnezeu, nici iubirea de aproa pe. Poate că
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
aproape transformat într-o distracție pentru copii, pentru că unica preocupare este cum să cumperi ouă de ciocolată cu jucării ascunse în ele. Sunt încă o dată mândră că sunt româncă. Dumnezeu e la masă alături de noi. Și știi ce e foarte ciudat? Abia când n-am mai avut biserică, mi-a fost dor de ea. Pentru mine asta e Învierea! Scrisoarea 33 Poți fi în două locuri în același timp? Da! Eu sunt aici cu trupul meu, cu puterea mea de muncă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
e un loc într-o zi, altul în altă zi și că trebuie să mă hotărăsc repede. A doua zi m-am dus sperând că nu mai sunt locuri și că voi avea un motiv bun să nu mă întorc. Ciudat! Îmi iubesc copiii, dar simt că i-aș deranja! Mă tem de emoții, mă tem să mă întorc într-un loc unde am fost condamnată la surghiun. Am o mie de sentimente și de rețineri. Oare așa de greu o
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
rând, numai să mă orientez în furnicarul gării din Roma mi-a trebuit o oră. Are vreo 30 de linii, tabele luminoase și reclame peste tot, două linii de metrou și o zarvă nemaipomenită. Mie mi se părea și mai ciudat după liniștea din munți. Nu știu la câte încercări am fost supusă. Toate m au întărit, dar m-au și amărât. Gândește-te, eu, singură în Roma, spre un oraș necunoscut, să întâlnesc un preot necunoscut, cu care să ajung
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
împacă. Aici nu mai poți reveni pentru că nu mai ai bani pe telefon. Și te macini, și te macini... Până când primești un mesaj de genul: O vorbă bună sau o vorbă rea au efect neașteptat de puternic. Ei bine, azi, ciudat, m-am încurajat citind Allende. Sper ca Dumnezeu să mă ajute să-mi împlinesc marele vis de a mă odihni și de a fi liniștită, în țara mea, pe perna mea. Scrisoarea 73 Ai vrea să știi ce mai fac
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Acel ban devine mai valoros decât în România, pentru că este plătit cu lacrimi și cu dor. Cine muncește aici, de exemplu, nu-și mai cumpără Coca-Cola sau gume de mestecat, pentru că nu se mai îndură. Banii! Și lucrul cel mai ciudat este că nu le poți povesti nimic alor tăi. Nimeni nu spune! Cum să-i spun mamei mele: Am suferit de foame în munții Italiei și n-am ieșit din casă trei luni! Ar plânge mereu cu gândul la mine
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Și nu pot să-mi complic existența cu o relație fără viitor. Uite, cunosc o româncă, este logo dită de doi ani cu un italian. Familia lui nici nu vrea să audă de ea. În definitiv, și noi am reacționa ciudat dacă am auzi că fiul nostru ar vrea să ia de nevastă o pakistaneză. Ei bine, se întâlnesc pe ascuns, așteaptă dezlegarea nodurilor. Între timp, ea, cu doi băieți acasă, nu știe dacă se va mai întoarce în țară, sau
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Și o ceapă o dădeam în două! Ei, pe vremea aia ți aș fi spus că probabil italienii sunt fericiți. Nu sunt! Aceleași sentimente de frustrare economică, ace leași certuri și probleme de familie, bârfe, dușmănii mă runte... A fost ciudat să descopăr că „pe afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardu’”. E adevărat, nu se supără că nu au carne-n frigider, dar aleargă și ei să cumpere ce-i mai ieftin, la ofertă. Sunt necăjiți că nu pot să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
nu... și tot așa. Dar nu spun că ei se trezesc la 10 și tu la 7, nu spun că duminica fac grătar și tu nici nu mai știi să faci decât minestra, nu spun că li s-ar părea ciudat să stea fără televizor în cameră, că de sărbători fac sarmale, iar tu ai doar prilejul de a spăla mai multe farfurii... Ideea principală este: Dar nici nu se zbat să găsească. Ideea secundară: Cu toate că nu au nici școală, nici
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
curte? Ea se concentrează din nou și spune: — Da, o să ai multe flori și un cuptor de pâine și, în plus, o pisică! O cred. Aș da orice s-o cred. Le fac clătite și le mai spun povești. E ciudat, pentru că nimeni n-a făcut asta pentru ele, nici măcar mama lor. E prea ocupată cu... shoppingul. Știu că las o urmă în sufletul lor. Și asta este mai important decât banii, nu-i așa? Scrisoarea 167 Mă gândesc la diversele
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
siguranță. Și ești în sigu ranță doar când te bazezi numai pe forțele tale. România mă sperie. De ce? Scrisoarea 175 Poate ar trebui să învățăm valoarea familiei și a prieteniei. În sud, la Concetta, am văzut de pildă un lucru ciudat pentru mine. De sărbătorile de Crăciun l-am întrebat pe Salvatore cum obișnuiesc să petreacă. Mi-a răspuns: — Ne rotim! Să nu uităm că era bolnav și spunea doar strictul necesar. — Cum adică vă rotiți? — Mergem de la unul la altul
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]