7,296 matches
-
fost, vol. II, p. 83 126 Dna Liliana Pippidi-Iorga către autor 127 BARSR, Corespondența lui N. Iorga, vol. 35, Document 3. În această scrisoare i se mulțumește dnei Catinca (în 1907) pentru contribuția de 2 000 de lei (o sumă considerabilă pentru vremea aceea) la fondul pentru bolnavii de tuberculoză de la Spitalul Colțea din București. Vezi și vol. 289, Document 558, în care îi sînt aduse mulțumiri (în ungurește) dnei Catinca pentru că obținuse un post pentru o învățătoare unguroaică, deși vorbea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
42 Vezi Iorga, Formes byzantines et réalités balcaniques, București, 1922 43 Franz Borkenau, The Communist International, Londra, 1938, pp. 110-112 44 Tatăl autorului (pe vremea cînd Argetoianu era țarul economiei) a reușit să obțină aprobarea de a cumpăra o cantitate considerabilă de cherestea pentru afacerea lui din domeniul construcției de mobile, în schimbul unui bacșiș formidabil. Mulți ani mai tărziu, împreună cu Witold Swarokowski, un aristocrat și om de afaceri polonez din Bucovina (Director-adjunct al Institutului Hover), autorul a reușit "să compare notele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
64 "Neamul românesc", 21, 22, 27, 29 și 30 aprilie și 1 mai 1938 65 "Neamul românesc", 4,5 și 7 mai 1938 66 "Neamul românesc", 18, 19, 21, 23, 26 și 27 mai 1938 67 Iorga primea o cantitate considerabilă de scrisori încărcate de ură. Autorul le-a citit în arhiva familiei Iorga. Într-una dintre scrisori, Iorga este numit "criminal cinic". În alta se spune că, "întrucît nu mai este român", Iorga ar trebui "să pleci din țara noastră
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și nu era capabilă să țină comunismul la distanță fără ajutor din exterior. Europa postbelică a fost eliberată - sau securizată - de străini. Europenii și-au luat din nou soarta În mâini abia după zeci de ani și cu un efort considerabil. Deposedate de teritoriile de peste mări, imperiile maritime de altădată (Marea Britanie, Franța, Olanda, Belgia, Portugalia) au fost reduse În acești ani la nucleul lor continental și nevoite să se concentreze strict asupra Europei. În al doilea rând, „marile narațiuni” din istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se opuseseră lui Mussolini și Republicii de la Salò - ceea ce era adevărat, fuseseră Împotrivă tocmai pentru că era prea „socială”. În Franța, anchetele judiciare privind colaborarea economică au fost devansate de naționalizarea selectivă - a uzinelor Renault, de exemplu, ca răsplată pentru contribuția considerabilă a lui Louis Renault la efortul german de război. Pretutindeni, micii Întreprinzători, bancherii și funcționarii publici care contribuiseră la instaurarea regimurilor de ocupație, la construcția Zidului Atlantic pentru a preveni invazia Franței de către Aliați sau la aprovizionarea forțelor germane au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pelicule ce ilustrau atrocitățile naziste. Profesorii naziști au fost concediați, bibliotecile reaprovizionate, iar proviziile de hârtie au fost atribuite de Aliați unor noi proprietari și editori, cu vederi indiscutabil antinaziste. Chiar și aceste măsuri s-au lovit de o opoziție considerabilă. La 5 mai 1946, viitorul cancelar vest-german Konrad Adenauer critica public măsurile de denazificare Într-o cuvântare la Wuppertal, cerând ca „tovarășii de drum naziști” să fie lăsați În pace. Două luni mai târziu, Într-un discurs adresat noii sale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor municipale, În timp ce prefecturile creștin-democrate din Sud erau notorii pentru corupție și legăturile cu Mafia. În anii ’50, marea corupție era apanajul creștin-democraților; În deceniile următoare, socialiștii care administrau marile orașe din Nord le-au urmat exemplul cu un succes considerabil. Corupția, În politică, e În mare măsură rodul oportunităților. Guvernarea În stil italian nu era deosebit de performantă, dar a funcționat. În timp, familiile politice au structurat domenii Întregi de activitate publică și civică. Industriile au fost „colonizate” de creștin-democrați. Controlul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Bonnului a fost demonstrată În 1957: Adenauer a rupt relațiile diplomatice cu Iugoslavia după ce Tito recunoscuse Germania de Est. Relațiile Germaniei cu Europa de Est au fost efectiv Înghețate de-a lungul următorilor zece ani. Pe plan intern, pe lângă alocarea de resurse considerabile pentru a ajuta refugiații, prizonierii repatriați și familiile lor să se integreze În societatea vest-germană, guvernele anilor ’50 au Încurajat o abordare evident necritică a trecutului recent al Germaniei. În 1955, Ministerul de Externe a protestat formal Împotriva selecționării documentarului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să evite renașterea extremismului, trebuiau să dejoace, alături de Adenauer, planurile sovietice În RDG. și așa mai departe. Aliații vestici au Înțeles perfect tactica lui Adenauer. Însă ei urmăreau și sondajele de opinie. Așa că i-au acordat o libertate de manevră considerabilă, acceptându-i rolul de tampon Între ei și o alternativă mai puțin plăcută, precum și pretenția că avea nevoie de concesii externe pentru a evita apariția unor probleme interne. Până și Eisenhower a fost forțat să declare În ianuarie 1951 că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
coloniile sale din Angola și Mozambic; acestea constituiau și o piață captivă pentru exporturile portugheze, altfel necompetitive pe plan internațional. Astfel, Mozambicul cultiva bumbac pentru piața portugheză În loc să producă alimente pentru populația locală, o anomalie care a generat atât profituri considerabile, cât și crize periodice de foamete. În aceste circumstanțe, În ciuda revoltelor eșuate din colonii și a puciurilor de acasă, portughezii au amânat pe cât posibil decolonizarea 1. Statele europene se puteau descurca fără imperiile lor, dar puține Își imaginau coloniile supraviețuind
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
susține un război de uzură Într-o colonie Îndepărtată fără un ajutor extern substanțial. Războiul francez din Indochina a fost finanțat de americani. La Început, contribuția Washingtonului a fost indirectă: grație Împrumuturilor și ajutorului american, francezii au putut aloca resurse considerabile efortului tot mai costisitor și inutil de a Învinge trupele Vietminh. Statele Unite au sponsorizat practic modernizarea economică postbelică a Franței, În timp ce aceasta Își aloca resursele războiului. Din 1950, ajutorul american a luat forme mai directe. Din iulie (la o lună
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Gaulle au fost cu bună știință construite În așa fel Încât să evite defectele predecesoarei sale. Importanța Adunării Naționale și a partidelor politice a fost redusă, iar executivul - Întărit considerabil: Constituția Îi dădea președintelui un control și o inițiativă considerabile În definirea liniei politice, precum și superioritate absolută asupra prim-ministrului, pe care Îl putea numi și demite practic după bunul său plac. De Gaulle a propus ca președintele republicii să fie ales direct, prin sufragiu universal (iar nu de către Adunare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atât În literă, cât și În spirit, Declarația Tripartită din 1950 prin care Marea Britanie, Franța și Statele Unite se obligau să acționeze Împotriva agresorului În cazul unui conflict arabo-israelian. SUA au Început să exercite, pe căi publice și private, o presiune considerabilă asupra Marii Britanii pentru a o determina să oprească invazia din Egipt, amenințând chiar să sisteze ajutorul financiar. șocat de opoziția manifestă a americanilor, Însă incapabil să facă față căderii accelerate a lirei sterline, Eden a ezitat puțin, dar apoi a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ample proteste și cereri de schimbare. În cursul anilor 1953 și 1954, În lagărele de muncă forțată din Siberia au izbucnit revolte - la Norilsk, Vorkuta și Kengir; pentru a le Înăbuși, Kremlinul a apelat la tancuri, avioane și la o considerabilă desfășurare de trupe. Dar, odată ce „ordinea” a fost restabilită, Hrușciov s-a Întors la strategia lui Beria. Între 1953 și 1956, din Gulag au fost eliberați cinci milioane de prizonieri. În democrațiile populare, epoca de după moartea lui Stalin nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
regională, fie de cea municipală. Ca și În Franța, sistemul avea rădăcini istorice - În cazul Germaniei, microprincipatele, ducatele și fiefurile ecleziastice din perioada premodernă, care Întrețineau fiecare artiști și muzicieni de curte, comandând periodic noi opere de artă. Avantajele erau considerabile. Deși timorată cultural, Germania federală postnazistă a devenit, prin instituțiile sale generos finanțate, Mecca artiștilor. Baletul din Stuttgart, Orchestra Simfonică din Berlin, Opera din Köln și alte câteva zeci de instituții mai mici - Teatrul Național din Mannheim, Teatrul de Stat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
găzduiește una dintre anexele construite În grabă ale Universității din Paris. Căminele studențești din Nanterre adăposteau de ceva vreme o populație volatilă de studenți legitimi, radicali „clandestini” și, sporadic, vânzători și utilizatori de droguri. Chiria rămânea neplătită. și exista un considerabil trafic nocturn Între căminele de fete și cele de băieți, În ciuda interdicției oficiale 14. Administrația Universității din Nanterre ezitase să aplice regulamentul pentru a nu provoca tulburări, dar, În ianuarie 1968, a decis să excludă un intrus și l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a adresat lui Kiesinger o scrisoare deschisă: „Cum vor putea tinerii din țara noastră să găsească argumente Împotriva partidului care a sucombat acum două decenii și care renaște azi ca NPD șPartidul Național Democratț câtă vreme Împovărați Cancelaria cu greutatea considerabilă a propriului dumneavoastră trecut?”. Kiesinger a condus guvernul vreme de trei ani, Între 1966 și 1969. În acest timp, Stânga Germană Extraparlamentară (cum s-a autodenumit) s-a infiltrat cu succes În universități. Multe dintre nemulțumirile Uniunii Studenților Socialiști (SDS
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Varșovia. În cercurile neostaliniste din partid au Început discuții sinistre despre pierderea controlului, iar unii chiar au anunțat la Moscova pericolul „revizionismului” În stil cehoslovac. Regimul Gomu³ka a contraatacat decisiv. Greva și protestele aferente au fost Înăbușite cu o violență considerabilă - un membru al Biroul Politic și doi miniștri importanți chiar au demisionat În semn de protest. Alți 34 de studenți și 6 profesori (inclusiv Ko³akowski) au fost dați afară din universitate. Mai târziu, când Primăvara de la Praga a fost Înăbușită
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și național-socialismul sunt prezentate ca fiind la fel de vinovate și inadmisibile, iar teroriștii se detașează drept partizani ai prezentului: Antigone moderne În luptă cu propriile conștiințe și cu represiunea politică. Ca și alte filme germane contemporane, Deutschland im Herbst etalează un considerabil talent artistic În prezentarea Germaniei de Vest drept un stat polițienesc, Înrudit cu nazismul cel puțin În apetența-i (deocamdată ascunsă) pentru oprimare și brutalitate. Horst Mahler, un terorist cuprins oarecum de remușcări, aflat pe atunci În Închisoare, explică În fața
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ce discreditau utopismul radical. Intelectualii din Marea Britanie, care n-au fost niciodată seduși de comunism, erau indiferenți la declinul acestuia și distanți față de noua dispoziție de pe continent. În Franța, În schimb, proiectul comunist se bucurase multă vreme de o simpatie considerabilă. Când anticomunismul a luat amploare În dezbaterile publice din viața franceză, În conjuncție cu declinul constant ca rezultate și influență al Partidului Comunist, el a fost alimentat de amintiri și exemple locale. Noua generație de intelectuali francezi a „depășit” marxismul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
creațiile, să ajusteze sau să elimine un argument, anticipând eventualele obiecții oficiale. În aceste societăți În care cultura și artele erau la mare preț, un astfel de compromis avea beneficii profesionale și chiar materiale deloc de neglijat, dar și un considerabil cost moral din punctul de vedere al respectului de sine. Așa cum scrisese Heine cu 150 de ani mai Înainte, În termeni pe care mulți intelectuali est-europeni i-ar fi recunoscut imediat, „acești călăi ai gândirii ne transformă În criminali. Căci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Polonia) era Întărit prin asociere cu singura instituție presocialistă care supraviețuise. Influența Bisericii explică și importanța acordată problemei „păcii” În cercurile disidente est-germane. În restul Europei de Est, pacifiștii și activiștii occidentali pentru dezarmarea nucleară erau priviți cu o suspiciune considerabilă. În cel mai bun caz, erau considerați niște inocenți naivi, instrumente oarbe ale manipulării sovietice 9. Václav Havel, de exemplu, considera mișcarea pacifistă În expansiune de la Începutul anilor ’80 drept modalitatea perfectă de angajare, deturnare și neutralizare a intelighenției occidentale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
complementul fragmentării sovietice a fost, cum era de așteptat, naționalismul local 11. În noiembrie 1988 a fost fondată la Kiev, după multe decenii, prima organizație politică ucraineană autonomă: RUKH („Mișcarea Populară pentru Perestroika”). Ea s-a bucurat de un sprijin considerabil, mai ales În orașele importante și din partea comuniștilor reformiști șaizeciști, dar, spre deosebire de mișcările pentru independență din zona baltică, ea nu a primit automat sprijinul maselor și nu a reflectat o coalizare a sentimentului național. La alegerile pentru Sovietul Suprem ucrainean
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau tot mai greu de ignorat, iar popularitatea lui scădea vertiginos. Cea mai mare greșeală tactică a lui Gorbaciov În afacerile interne a fost să Încurajeze apariția unei legislaturi naționale cu vizibilitate la nivel național, puteri reale și o independență considerabilă. Elțîn și susținătorii lui ruși au realizat mult mai repede decât Gorbaciov că noul Soviet ales prin vot liber va deveni un forum pentru exprimarea nemulțumirilor de orice fel; Elțîn a devenit expert În alinierea intereselor Rusiei cu cele ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Gorbaciov ca popularitate, a fost ales președinte al Republicii Sovietice Ruse - primul lider al Rusiei ales pe cale democratică 16. Luna următoare, pe 12 iulie, Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice a votat În favoarea unei noi Uniuni: descentralizată și acordând o libertate considerabilă statelor membre aflate În dezacord. Acest lucru, alături de succesul lui Elțîn (acum declarat anticomunist) În alegeri, a Înclinat În sfârșit balanța. Conservatorii din partid erau disperați și un grup de Înalți oficiali (printre care prim-ministrul, ministrul Apărării, ministrul de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]