8,426 matches
-
îl instalase pe ambițiosul Guiscard acolo la începutul anilor '50. Totuși, cariera timpurie a lui Robert în Calabria a fost marcată de lupte feudale și dispute interbaroniale, iar nu în organizarea supunerii populației grecești. Robert și-a început domnia sa în calitate de conte printr-o campanie imediată asupra Calabriei. Aceasta a fost întreruptă pentru scurtă vreme atunci când el a participat la conciliul de la Melfi din 23 august 1059, la care a fost învestit ca duce, după care a revenit în Calabria la sfârșitul
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
izgonirea bizantinilor din Apulia și din Calabria ("thema" Longobardia), Robert Guiscard a pus la cale un atac asupra posesunilor bizantine din Balcani, în Grecia însăși; cauza o poate constitui faptul că bizantinii susținuseră pe Abelard și Herman, fiii deposedați ai contelui Umfredo de Hauteville și nepoți de frate ai lui Robert, în insurecția lor împotriva autorității lui Guiscard, și care îl ajutaseră pe contele Henric de Monte Sant'Angelo, care recunoștea suzeranitatea bizantină în comitatul său, de asemenea împotriva lui Robert
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Grecia însăși; cauza o poate constitui faptul că bizantinii susținuseră pe Abelard și Herman, fiii deposedați ai contelui Umfredo de Hauteville și nepoți de frate ai lui Robert, în insurecția lor împotriva autorității lui Guiscard, și care îl ajutaseră pe contele Henric de Monte Sant'Angelo, care recunoștea suzeranitatea bizantină în comitatul său, de asemenea împotriva lui Robert Guiscard. Robert a inițiat prima sa campanie în Balcani în mai 1081, când a părăsit Brindisi cu circa 16.000 de oameni și
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Cosenza. În 1058, Scalea a fost edificată pe o stâncă de pe litoral. Guiscard a fost un constructor important de castele după ce a preluat conducerea comitatului de Apulia. El a construit castelul din Gargano cu turnuri pentagonale numite "Turnurile giganților". Ulterior, contele Henric de Monte Sant'Angelo, a ridicat un castel la Castelpagano, situat în apropiere. În Molise, normanzii au construit multe fortărețe pe terenul natural ușor de apărat, precum Santa Croce și Ferrante. Regiunea din jurul unei linii directe dintre Terracina și
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Robert I (d. 1107) a fost un nobil normand din sudul Italiei, membru al dinastiei Hauteville și devenit primul conte de Loritello, începând din 1061. Robert era fiul mai mare al lui Geoffroi de Hauteville, devenit conte de Capitanata. Că și tatăl său, el și-a început cuceririle militare acționând în Abruzzi, uzurpând pământuri care aparțineau Papalității. Robert a înaintat
Robert I de Loritello () [Corola-website/Science/328228_a_329557]
-
Robert I (d. 1107) a fost un nobil normand din sudul Italiei, membru al dinastiei Hauteville și devenit primul conte de Loritello, începând din 1061. Robert era fiul mai mare al lui Geoffroi de Hauteville, devenit conte de Capitanata. Că și tatăl său, el și-a început cuceririle militare acționând în Abruzzi, uzurpând pământuri care aparțineau Papalității. Robert a înaintat cu trupele până la Ortona în 1070, cu un an înainte de moartea tatălui său. Din cauza acțiunile antipapale, Robert
Robert I de Loritello () [Corola-website/Science/328228_a_329557]
-
Richard, Iordan I de Capua au avut succes. Către 1075, și-a stabilit reședința la Chieti. În vreme ce Iordan înainta în districtul din jurul lacului Fucino, Robert a pătruns de-a lungul coastei Adriaticii. El l-a făcut pe fratele său Drogo conte de Chieti (sau Teate). În 1076, familia Ortona a căzut în cele fin urmă cu ajutorul trupelor lui Robert Guiscard. Nobilimea longobarda locală, până la Pescara, i-a prestat omagiu. Robert abea sub comanda sa 500 de cavaleri. În schimbul ajutorului dat de către
Robert I de Loritello () [Corola-website/Science/328228_a_329557]
-
Roger I (n. cca. 1031-1040 - d. 22 iunie 1101), supranumit Bosso și Marele Conte, a fost un nobil normand stabilit în sudul Italiei și devenit conte de Sicilia de la 1071 până la maorte. El a fost conducătorul care i-a alungat pe maurii musulmani din sudul Italiei, fiind bine primit de către nativii creștini din regiune
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
Roger I (n. cca. 1031-1040 - d. 22 iunie 1101), supranumit Bosso și Marele Conte, a fost un nobil normand stabilit în sudul Italiei și devenit conte de Sicilia de la 1071 până la maorte. El a fost conducătorul care i-a alungat pe maurii musulmani din sudul Italiei, fiind bine primit de către nativii creștini din regiune. Roger I a fost ultimul mare conducător normand participant la cucerirea sudului
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
În mai 1061, cei doi frații din familia Hauteville au traversat strâmtoarea Messina pe la Reggio și au capturat Messina. După ce au ocupat Palermo în ianuarie 1072, Robert Guiscard, din postura de suzeran, l-a învestit pe Roger cu calitatea de conte de Sicilia. Robert a reținut pentru sine Palermo, jumătate din Messina și regiunea de nord-est (Val Demone) a insulei. Abia către 1085, Roger a reușit să întreprindă cucerirea sistematică a Siciliei. În martie 1086 Siracusa a capitulat, iar când, în
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
longobarzi și normanzi, creștinătatea latină a înlocuit treptat tradiția greco-bizantină din Sicilia. În procesul de înfeudare dintre 1072 și 1092, nu s-au creat mari fiefuri nedivizate. Vasalii, fie că erau normanzi, francezi sau italieni, își datorau beneficiile direct către conte. Nicio răscoală feudală de mari dimensiuni nu a izbucnit împotriva contelui Roger. În 1091, pentru a evita un atac al sarazinilor din Africa de Nord, Roger a pus la punct o flotă cu scopul de a cuceri Malta. Vasul pe care care
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
Sicilia. În procesul de înfeudare dintre 1072 și 1092, nu s-au creat mari fiefuri nedivizate. Vasalii, fie că erau normanzi, francezi sau italieni, își datorau beneficiile direct către conte. Nicio răscoală feudală de mari dimensiuni nu a izbucnit împotriva contelui Roger. În 1091, pentru a evita un atac al sarazinilor din Africa de Nord, Roger a pus la punct o flotă cu scopul de a cuceri Malta. Vasul pe care care afla Roger a ajuns în insulă înaintea celorlalte. La debarcare, puținii
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
puținii apărători pe care normanzii i-au întâlnit s-au retras, astfel încât în ziua următoare Roger a pornit în marș către capitala Mdina. Au început negocieri cu "qadi"-ul local, convenindu-se în final ca onsula să devină tributară față de contele de Sicilia și ca "qadi"-ul să poată continua să o administreze. Prin acest tratat, mulți greci și alți creștini aflați prizonieri acolo au fost eliberați, ei cântându-i lui Roger "Kyrie eleison". El a părăsit insula cu mulți dintre
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
creștini aflați prizonieri acolo au fost eliberați, ei cântându-i lui Roger "Kyrie eleison". El a părăsit insula cu mulți dintre locuitorii care doreau să îl însoțească, al căror număr era atât de mare încât vasul pe care se afla contele era gata să se scufunde, potrivit cronicii lui Goffredo Malaterra. Având poziția supremă pe plan politic, contele a devenit și stăpânul "de facto" al bisericii siciliene. Papalitatea, pentru a favoriza un principe care recuperase Sicilia de la greci și sarazini, a
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
insula cu mulți dintre locuitorii care doreau să îl însoțească, al căror număr era atât de mare încât vasul pe care se afla contele era gata să se scufunde, potrivit cronicii lui Goffredo Malaterra. Având poziția supremă pe plan politic, contele a devenit și stăpânul "de facto" al bisericii siciliene. Papalitatea, pentru a favoriza un principe care recuperase Sicilia de la greci și sarazini, a conferit în 1098 lui Roger și moștenitorilor acestuia nunciatul (poziția de legat apostolic) asupra insulei. Roger a
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
musulmane în Mediterana occidentală din acel timp. Fiul cel mai vârstnic al lui Roger a fost un bastard, pe nume Iordan, care a murit înaintea tatălui. Cel de al doilea, Geoffroi, se pare că tot bastard, va primi titlul de conte de Ragusa. Bastard sau nu, Geoffroi suferea de lepră, așadar nu avea cum să emită pretenții la moștenire. Prima căsătorie a lui Roger a avut loc în 1061, soția fiind Iudith, fiică a contelui Guillaume d'Évreux cu Hawisa de
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
tot bastard, va primi titlul de conte de Ragusa. Bastard sau nu, Geoffroi suferea de lepră, așadar nu avea cum să emită pretenții la moștenire. Prima căsătorie a lui Roger a avut loc în 1061, soția fiind Iudith, fiică a contelui Guillaume d'Évreux cu Hawisa de Échauffour. Soția a murit în 1076, lăsându-i lui Roger doar fiice: În 1077, Roger s-a căsătorit pentru a doua oară, cu Eremburga de Mortain, fiică a contelui "Guillaume de Mortain". Copiii avuți
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
soția fiind Iudith, fiică a contelui Guillaume d'Évreux cu Hawisa de Échauffour. Soția a murit în 1076, lăsându-i lui Roger doar fiice: În 1077, Roger s-a căsătorit pentru a doua oară, cu Eremburga de Mortain, fiică a contelui "Guillaume de Mortain". Copiii avuți din această căsătorie au fost: Cea de a treia soție a lui Roger Bosso a fost Adelaida del Vasto, nepoată a lui Bonifaciu, senior de Savona, căsătoria având loc în 1087. Cei doi au avut
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
inițial ca pelerini, au devenit în principal mercenari servind în slujba Imperiului Bizantin și a diferiților nobili longobarzi din regiune. Primul dintre acești normanzi care au acționat independent a fost Rainulf Drengot, care s-a stabilit în fortăreața Aversa devenind conte de Aversa și duce de Gaeta. În 1038, au sosit în Italia și primii membri ai familiei Hauteville, Guillaume Braț de Fier și Drogo de Hauteville, fiii cei mai mari ai lui Tancred de Hauteville, un nobil sărac originar din
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
raliat răscialei longobarzilor împotriva controlului bizantin asupra Apuliei. Până în 1040, bizantinii pierduseră deja cea mai mare parte a provinciei. În 1042, Melfi a fost ales drept reședință a normanzilor, iar în septembrie al aceluiași an normanzii și-au ales drept conte pe Guillaume "Braț de Fier", care a fost apoi succedat de frații săi Drogo, cu titlul de "Comes Normannorum totius Apuliæ e Calabriæ" ("the Count of all Normans in Apulia and Calabria"), și Umfredo, care sosise și el în zonă
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
pe frații normanzi. Armata papală a fost însă zdrobită în bătălia de la Civitate în 1053 de către normanzi, uniți sub conducerea lui Umfredo. Umfredo a comandat trupele din centru, opunându-se trupelor din Suabia trimise în ajutorul papei. La începutul bătăliei, contele Richard de Aversa (din familia normandă Drengot), aflat la comanda flancului drept, i-a pus pe fugă pe longobarzi și i-a urmărit, după care a revenit pentru a da sprijini înfrângerea totală a trupelor din Suabia. Guiscard, la rândul
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
apel la întăririle socrului său și a intrat în luptă, distingându-se personal, fie că lupta în picioare, fie călare (conform cronicii lui Guglielmo de Apulia). Onorat pentru acțiunea sa de la Civitate, Guiscard a succedat lui Umfredo în poziția de conte de Apulia în 1057, fiind preferat față de fratele său vitreg mai vârstnic Geoffroi. În compania fratelui său mai mic, Roger Bosso, Guiscard a trecut la noi cuceriri în Apulia și Calabria, în vreme ce Richard Drengot a cucerit Principatul de Capua. La
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
stăpânirea și asupra părții de sud a Abruzzi, însă rezervându-și Salerno. În aceste condiții, Guiscard a pus bazele unui plan de a ataca direct Bizanțul, nu înainte de a rezolva conturile cu vasalii săi aflați în stare de rebeliune, precum contele Henric de Monte Sant'Angelo. În această inițiativă, Guiscard s-a confruntat cu redutabilul său adversar. După reprimarea revoltei, Robert Guiscard a putut să se dedice cu totul planului de atacare a bizantinilor în Balcani. El avea să se confrunte
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
(Abélard, Abelardo, Abailardo) (n. cca. 1044-d. 1081) a fost un nobil normand din Dinastia Hauteville din sudul Italiei. Abelard era fiul mai mare al lui Umfredo, conte de Apulia și Calabria (1051-1057) cu soția sa, longobarda, Gaitelgrima de Salerno. Abelard urma să moștenească pământurile tatălui său, însă Robert Guiscard, unchiul și protectorul său, ales conte la moartea lui Umfredo, le-a confiscat. În aprilie 1064, Abelard s-
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
Hauteville din sudul Italiei. Abelard era fiul mai mare al lui Umfredo, conte de Apulia și Calabria (1051-1057) cu soția sa, longobarda, Gaitelgrima de Salerno. Abelard urma să moștenească pământurile tatălui său, însă Robert Guiscard, unchiul și protectorul său, ales conte la moartea lui Umfredo, le-a confiscat. În aprilie 1064, Abelard s-a aliat cu trei baroni nemulțumiți: (Godefroi de Conversano, Josselin de Molfetta și Robert de Montescaglioso), într-o rebeliune contra lui Robert Guiscard, care tocmai plecase pentru a
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]