13,488 matches
-
pentru el, fii sigur. Vine să vadă cum merge treaba și trece pe lîngă noi fără să salute. — De ce nu-i spui să ne dea o primă? — ... — N-o să ne spui că n-are de unde... Zici că spune că-l costă o avere casa asta? — Atunci de ce-și face casă nouă? Nu-i ajunge vila pe care o are pe bulevardul Salaverry? — ... — Inginerul! Îl văzură pe inginer coborînd din mașină, Împreună cu arhitectul și dădură fuga să-și ia gălețile. Groapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ducă să se schimbe și Juan Lucas era În stare să-i ceară ochelarii, deși nu purta, atît de absorbit părea de articolul din Time și nu mai lipsea decît să țină revista pe dos ca să explodeze tot apartamentul, deși costase o avere, somptuos cum era și decorat ca În superproducțiile cinematografice nord-americane. Cineva venea să-i salveze, fiindcă se auzeau bătăi În ușă și trebuia să fie cineva care sosea ca să-i salveze; așa se simțea Susan cînd se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era pe șoseaua centrală, hai treci, treci odată!, ți-am făcut loc să treci! și urmează cîteva gesturi agitate și/sau Înjurături de mamă. Lastarria hotărî să nu coboare pentru nimic În lume, fiindcă mașina lui era mai mare și costase mult mai mult. Trată incidentul ca pe o Întîlnire de monopoluri milionare și se gîndea: dacă el are șaizeci, eu am o sută, cînd deodată o Înjurătură cu un accent foarte ciudat Îl făcu să coboare numaidecît și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea și avea grijă ca grupul În care se afla să nu se apropie cumva de mica lagună. Erau fericiți cu toții și vorbele lor se pierdeau În noapte, se risipeau printre melodiile care veneau din camera cu instalația stereofonică, Îi costase cît doi majordomi, pe care trebuiseră să-i concedieze, să le dea un picior În fund sau mai bine zis să le spună să-și ia tălpășița din pricina unei piese fundamentale, instalația asta În care parcă erau Închiși și reduși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu Martita, ești ca un tigru, tată, Martita Își plecă ochii, tatăl se uită la costumul său: maro fără dungi, Lincolnul vert bouteille, soția lui dintr-o familie bună, o bună gospodină, tînără și frumoasă, iubira de ea și-l costa o avere, dar așa se și cuvenea dacă voia să fie un bărbat adevărat, secretare drăguțe, ce-ar fi să cumpăr o moșie, să mă fac turist, cîștig din ce În ce mai bine, să nu le dau prea mulți bani pe mînă băieților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar nici de data asta nu putu auzi nimic, fiindcă Julius venea cu un mesaj important de la mămica. Era În dormitor un scaun care fusese al lui Alfonso al XIII-lea și mămica Îl ruga să nu-l strice. O costase o avere. Julius Încercă să-i comunice mesajul, dar fu Întrerupt mai Întîi de zgomotul unei cărți pe care Bobby o rupea tocmai cînd el Începea să vorbească, bietul Mark Twain și apoi de Juan Lucas: „hai, acum șterge-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și că, la Ica, Nana Portobeilo, o balerină care Înotase În piscina regelui Abdulah al Iordaniei, cînd domnea Abdulah În Iordania, Îi suflase banii de cheltuială pe o lună și-i dăduse o gonoree care pe Juan Lucas l-a costat o avere. Susan află Încetul cu Încetul lucruri incredibile, ea aflase totul la optsprezece ani, dar gradele astea, ca la armată, i-auzi! Acum nu-l mai săruta și nici nu-l mai mîngîia, ci mai curînd Îi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scrisoare de recomandare pentru șeful emisiunii, imitînd semnătura lui Juan Lucas), Bobby n-a avut altă soluție decît să-și continue goana nebună cu camioneta pînă cînd a debarcat Într-un apartament de pe strada Victoriei. O dezamăgire cumplită: l-a costat o groază de bani și nici nu se compara cu Maruja. Și pe urmă degeaba a căutat figura cunoscută de data trecută, n-a mai găsit-o, asta era Încă o problemă care-i dădea uneori de gîndit: aproape nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
puteai vedea cîte o țipă bine la madame Nanette. Sigur că era cam scumpă distracția asta. dar era cea mai bună soluție, Trebuia să-și cheltuiască mai departe banii aici ca s-o uite pe Maruja. Oricît l-ar fi costat, trebuia s-o uite și adevărul e că Începuse s-o uite, pînă cînd i se terminară banii... Și tocmai astăzi cînd sosește Sonia!, tocmai acum i-a venit și mamei să se supere!, ascunde totul În casa asta blestemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
imprimată cu vopsea galbenă, cum aveam toți: mama ei îi cususe numă rul cu ață galbenă pe-o bucată de diftină. În sin gura poză cu toată clasa pe care ne-au făcut-o într-a patra și care-a costat zece lei fiindcă era colorată, cu toate că nu ieșise bine, și ne-au silit s-o cumpărăm cu toții, Petruța stă pe rândul din mijloc, în banca a doua, lângă Fleșeriu Dan. Eu aproape că nu mă văd, sunt doar un punct
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai bun, mai mult decât am avut. Uite, colegii mei care s-au decis să rămână, definitiv și irevocabil, pe loc, încep să se chivernisească. Își fac un nume, o situație, o poziție în școală și în afara ei. Ce-i costă dacă spun și ei, acolo, ca omu’, din când în când: Aveți dreptate, tovarășe inspector, da, tovarășe director, să trăiți, tovarășe... Eu, nu, eu am o coloană vertebrală prostesc de țeapănă, care încă n-a învățat să fie flexibilă, cât
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
în când: Aveți dreptate, tovarășe inspector, da, tovarășe director, să trăiți, tovarășe... Eu, nu, eu am o coloană vertebrală prostesc de țeapănă, care încă n-a învățat să fie flexibilă, cât mai flexibilă. Iar lucrul ăsta, pe mine mă cam costă... 7 ... tic-tac... Razele poznașe ale soarelui primăvăratic s-au instalat pretutindeni, au inundat aproape toate băncile, după ce, la început, au cotropit, pur și simplu, catedra. Acum, stingheresc discret munca încordată a elevilor care, absorbiți de locuri geometrice, cotangente, matrice și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
acest bătrânel plin de viață și nerv, pare a fi o bibliotecă bipedă, o enciclopedie. Ce bine era dacă și azi, la concertul Filarmonicii, organizatorii l-ar fi invitat pe el să prezinte programul. Lipsa lor de orientare o să-i coste. Păcat! Beethoven... Tristețea, îngândurarea, optimismul, triumful vieții, bucuria, marea bucurie generată de credința neclintită în Om. Ce fericită completare a muzicii lui Musorgski Modest Petrovici cu acest torent de sentimente!” “Oda Bucuriei” izbucnește, deodat’, nestăvilite se revarsă sunetele ei în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nu trebuia să te mai ostenești, știam asta. Iar dacă ți-ai închipuit că ai să faci din mine un turnător, să știi că ți-ai cam greșit socotelile” “Să nu uiți că vorbele astea s-ar putea să te coste chiar foarte scump. Ai toate șansele să te întorci de unde ai venit. Și, încă, destul de repede” “Nu mă mai sperii ‘mneata cu amenințările astea, domnule tovarăș...” (Urmează un nou acces de tuse, mai puternic, mai violent. Dumitru se chircește pe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
face, mai întâi, roșu, ca sfecla, apoi pământiu. Tusea, însă, nu-l părăsește nici o clipă. Nenea Fănică încearcă să-l ajute să meargă-n casă) “Moșule, ai matale grijă de fecior, să nu mai spună prostii care l-ar putea costa” “Fiți blestemați cu toții, ucigașilor!”... ...O bătaie sfielnică la poartă, apoi încă una. La post, câinele latră, iarăși, furios. Dă să sară peste gard și să se răfuiască cu cel de dincolo. Dumitru tușește adânc și scuipă sânge. Încet-încet, ajunge la
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dat sănătate, fără ca acești oameni să meargă la un doctor. Coana moașă îți punea pe nas ochelarii cu lentile foarte groase, îl examina cu atenție pe bolnav și-apoi îi lăsă pe masă medicamentele. Dacă omul voia să întrebe cât costă doctoriile, ea făcea un semn a lehamite cu mâna dreaptă, iar curiosul își înghițea întrebarea. Nimeni nu știa când și de unde făcea ea rost de astfel de tablete, sticluțe sau borcane, căci farmacie nu era decât la oraș, iar doamna
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și am să ți-o demonstrez în instanță, dac-o să fiu obligată. Așa că nu-ți mai bate joc de mine și treci peste faza asta. Imediat. În clipa în care cuvintele îi ieșiră pe gură, știu că aveau s-o coste un regres de câteva săptămâni. Iar privirea pe care el i-o aruncase era ca a unei fiare încolțite. Părea pe punctul de a o ataca. Citise articolele - la pacienții cu Capgras, incidența comportamentului violent era mult peste medie. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ieșire în public necesita vigilență. Spunea că problema lui a contribuit la destrămarea primei sale căsnicii. Soția lui n-a suportat ideea că trebuia s-o cerceteze atent ca s-o recunoască în mulțime. Era cât pe ce să mă coste și mariajul meu actual. Povestise cum o văzuse în campus pe cea de-a doua soție și o îmbrățișase. Doar că nu era soția lui. Era o necunoscută. „Ceea ce noi considerăm a fi un proces distinct și simplu“, scria Weber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-l vâre iar în mașina lui Bonnie și să-l ducă înapoi la Dedham Glen. Dar gemetele lui lăsară treptat locul unor chicoteli mirate. Au făcut o treabă incredibilă. Au nimerit aproape totul la fix. Doamne! Cât o fi costat? Parc-ar fi un film cu viața mea de miliarde de dolari. The Harry Truman Story. Intră într-un sfârșit înăuntru. Rămase în picioare lângă Bonnie în living, rotindu-și capul de uluire, plescăind din limbă. —Tata îmi spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se îmbogățise Farview, un oraș mort după criza fermelor. Pe toată strada fluturau perdele, dar nimeni nu ieși afară ca să stea la taclale cu mașinistul de la abator cu creierul bolnav. Mark se plimba în susul străzii, clătinându-se. —Trebuie să fi costat o avere. Probabil că mă țin sub observație grupa mare. Aș vrea să știu doar de ce am devenit atât de important. Bonnie îl luă de braț. Karin se aștepta să audă de la ea ceva religios, gen cum ține Dumnezeu rândunelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ponte Vecchio, trecând în revistă prăvăliile care încadrau podul de multe secole. O scurtă istorie a capitalismului: măcelării care lăsaseră locul fierăriilor și tăbăcăriilor, care lăsaseră locul argintarilor și aurarilor, care lăsaseră locul bijuteriilor din coral și cravatelor care te costau salariul pe săptămâni întregi. În mijlocul unei cete de oameni care flecăreau în zeci de limbi, o privea pe Sylvie, amețită de noii euro și de aerul florentin, care se învârtea în jurul unei vitrine pline de ceasuri Nardin, în joacă. Prefăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
elibereze de urgia lui Cappy și Joan. Și toată acumularea asta o sleise. Așa se întâmpla, dacă erai precaut: cu cât păzeai mai multe, cu atât te alegeai cu mai puțin. Acum avea să se revanșeze. Mark avea s-o coste într-adevăr totul. Ea avea să-și pună la bătaie viața care-i mai rămăsese ca să plătească viața pe care el nici măcar nu înțelegea că o pierduse. Oare se mai poate numi generozitate, dacă n-ai de ales? —Data viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar fi putut permite orice clinician. Găsise cel mai bun tratament disponibil. Se pusese la dispoziția lui Karin, cu decizia pe care trebuia s-o ia. Nu avea să profite în nici un fel de pe urma vizitei. De fapt, toată deplasarea îl costase o grămadă de timp și de bani. Dar încă nu-i venea să plece. Încă nu era chit cu Mark. Se întoarse la hotel, luă la repezeală de la bufet un obiect ce părea să fie pentru micul dejun, se urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
apartamentul de salvare pe care îl pregătise, avocatul care promitea protecție convenabilă. Îl lăsă să trăncănească despre viitorul care-l aștepta. Măcar avu decența să n-o întrebe dacă era dispusă să-l umple. Și această scurtă escapadă n-o costase decât un sărut pe obraz și cedarea părții ei din nota de plată. Când își luă rămas-bun, o apucă de coate. S-ar putea ca fratele tău să aibă dreptate. Chiar te-ai schimbat. Înainte ca ea să apuce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în cap să confirme cele mai rele acuzații publice. Rece, oportunist funcționalist. Deloc interesat de oameni. Nu te interesează decât teoriile. Tupeul femeii îl descumpănea. Îi făcuse rost de un tratament când nu exista nimic altceva, o variantă care-l costase timp și efort. Zeci de mii de dolari de îngrijiri medicale, livrate gratis la ușa ei. Două drumuri pro bono în celălalt capăt al țării făcute de un cercetător cu o reputație internațională, când ar fi putut bate pe la uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]