7,275 matches
-
ocupă de montări din dramaturgia universală (Shakespeare, John Arden, Jean Anouilh ș.a.). Vivacitatea stilistică ar fi caracteristica prin care ar putea fi definită maniera critică a lui P., trăsătură prezentă în analiza literar-dramaturgică a pieselor, dar mai ales în portretizări. Cronicarul știe să evalueze și relația autor-regizor, așa cum se întâmplă, bunăoară, când vorbește despre Horia Lovinescu: „Cum spuneam, Lovinescu are forța sa de rezistență (care nu e, în orice caz nu în primul rând, forța directorială) în fața regiei și regizorilor, forță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288941_a_290270]
-
la gruparea Criterion, la simpozioanele căreia conferențiază despre direcții și doctrine din evoluția artelor și poeziei, despre european și românesc, despre figuri emblematice ale culturii și istoriei naționale. Aceste teme revin și în conferințele radiofonice difuzate între 1933 și 1940. Cronicar al vieții muzicale și artistice în „Calendarul”, prezent în „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Arta și omul”, începe în 1934 o colaborare de durată la „Gândirea”, unde publică, printre alte eseuri, Charmion sau Despre muzică, reluat în volum în 1941
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Hans, când Nastratin ori Zoil. Cu acest ultim pseudonim erau semnate și cronicile teatrale ale fostului director de teatru, păstrând încă în suflet urmele dezamăgirilor și necazurilor, dar scriind totuși cu obiectivitate. Îngăduitor cu „producțiile teatrului național”, el combătea meschinăria cronicarilor dramatici, coalizați în susținerea micilor interese particulare și indiferenți față de soarta teatrului. Interesul pentru scenă s-a păstrat și după retragerea lui Caragiale din redacție, noul cronicar dramatic, Scarlat Cocorăscu, dovedindu-se un avizat cunoscător al vieții teatrale autohtone. La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
dar scriind totuși cu obiectivitate. Îngăduitor cu „producțiile teatrului național”, el combătea meschinăria cronicarilor dramatici, coalizați în susținerea micilor interese particulare și indiferenți față de soarta teatrului. Interesul pentru scenă s-a păstrat și după retragerea lui Caragiale din redacție, noul cronicar dramatic, Scarlat Cocorăscu, dovedindu-se un avizat cunoscător al vieții teatrale autohtone. La C. au mai colaborat, cu articole politice, N. Volenti, M. E. Papamihailopol și D. Teleor. Versuri dădeau Scarlat Orăscu, D. Teleor, M. Gregoriady de Bonacchi, foarte adesea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
perioada cînd a fost creată, anii 16031606. În anul 1135, Geoffrey of Monmouth scrie Historia Regum Britaniae în care menționează pentru prima oara istoria legendară a regelui Leir. Începînd cu 1135, povestea regelui Lear va fi reluată de mulți alți cronicari și istorici, ca parte integrantă a istoriei legendare a Mării Britanii. Printre cei mai importanți continuatori îi menționam pe Layamon și Mannyng. 1139 Henry Huntingdom preia povestea regelui Lear. 1155 Robert Wace (1115-1183), poet anglo-normand, introduce povestea regelui Lear în
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
poet englez, scrie o cronică în vers aliterativ intitulată The Brut, o istorie a Angliei care nu era altceva decît o imitație, amplificata, a lucrării lui Wace, Brut d'Angleterre. Istoria conține și legendă regelui Lear. 1260-1300 Robert of Gloucester, cronicar englez, relatează în versuri evenimentele de la începuturile Britaniei pînă la 1135. Din opera lui nu lipsește legendă regelui Lear. 1338 Robert Mannyng, cronicar și poet, traduce în versuri lucrarea lui Wace, Român de Brut. 1516 Lucrarea lui Robert Fabyan (m.
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
a lucrării lui Wace, Brut d'Angleterre. Istoria conține și legendă regelui Lear. 1260-1300 Robert of Gloucester, cronicar englez, relatează în versuri evenimentele de la începuturile Britaniei pînă la 1135. Din opera lui nu lipsește legendă regelui Lear. 1338 Robert Mannyng, cronicar și poet, traduce în versuri lucrarea lui Wace, Român de Brut. 1516 Lucrarea lui Robert Fabyan (m. 1513), cronicar, The New Chronicles of England and France (Noile cronici ale Angliei și Franței), conține și legendă regelui Lear. 1534 Polydore Vergil
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
relatează în versuri evenimentele de la începuturile Britaniei pînă la 1135. Din opera lui nu lipsește legendă regelui Lear. 1338 Robert Mannyng, cronicar și poet, traduce în versuri lucrarea lui Wace, Român de Brut. 1516 Lucrarea lui Robert Fabyan (m. 1513), cronicar, The New Chronicles of England and France (Noile cronici ale Angliei și Franței), conține și legendă regelui Lear. 1534 Polydore Vergil (De Castello) (1470-1555), istoric englez de origine italiană, relatează legendă regelui Lear în Historiae Anglicae Libri XXVI (Basel, 1534
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
lucrarea susține esențialmente aceleași idei morale și politice. 1565 John Stow (1515-1605) scrie Chronicles of England care conține povestea regelui Lear. W. Shakespeare a citit probabil această lucrare dintr-o ediție publicată la 1580. 1577 Lui Raphael Holinshed (m. 1580), cronicar și traducător prestigios din epoca reginei Elizabetha, i se publică, în tipografia lui Reginald Wolfe, The Chronicles of England, Scotland, and Ireland (două volume), o altă sursă pentru Regele Lear de William Shakespeare. 1590 Se publică Arcadia de Șir Philip
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Georgicele Dante, Sonete Hölderlin, Hyperion Heinrich von Kleist, Amphitryon William Blake, Cărțile profetice. Cei Patru Zoa Format 1/16 (54 x 84) Bun de tipar: 2000 • Apărut: 2000 Tiparul executat la Imprimeria Institutului European pentru Cooperare Cultural-Științ ifică Iași • Str. Cronicar Mustea nr. 17 • C.P. 161 • Cod 6600 • Tel.Difuzare: 032/233731 • Fax: 032/230197 • euroedit@hotmail.com
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ori racordări la ultimii șaizeci-șaptezeci de ani: e vorba, undeva, de legionari, apoi de vremea în care existau „domnu’ Prim de la județ” și „președintele de CAP”, dar e vorba și de anii de după 1989. Scriitorul nu face însă operă de cronicar, nici de sociolog ori de etnograf. Iar timpul istorisit e mai degrabă unul circular, sugestie a eternei întoarceri. Oricum, importantă e „istoria mică”, privind familia, comunitatea, sinele, faptele de viață așa-zis neînsemnate și comune, cărora le este descoperit și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
din Timișoara” și în „Orizont”. Debutul editorial îl reprezintă volumul Realism și devenire poetică în literatura franceză (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor). Are o activitate publicistică susținută, chiar dacă relativ parcimonioasă (scriitorul s-a manifestat mai degrabă ca eseist decât ca industrios cronicar al producției editoriale curente și s-a abținut de la practicarea „gazetăriei” culturale propriu-zise) în „Orizont”, „Caiete critice”, „Vatra”, „România literară” (unde a deținut o rubrică proprie, începând din anul 2000) și alte publicații culturale importante. Are un rol proeminent în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
frate sovietic, Cearta, Pentru anii cu flori și rod, Pune-oi dorul în cărbuni, Să bați codrii ș.a. nu au parte de nici un cuvânt bun din partea colaboratorului Vieții românești, ba chiar sunt trecute sub tăcere. După ce a pregătit astfel terenul, cronicarul se năpustește asupra unor poezii, cu un întreg șir de critici, dintre care multe făcute de pe o poziție formalistă. Așa se petrec lucrurile cu poezia. Act de acuzare, una dintre creațiile valoroase ale poeziei noastre din ultima vreme. Poezia Act
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
acuzare demască cu înflăcărare, adeseori cu accente adânc răscolitoare, atrocitățile săvârșite de imperialiștii americani în Coreea. Această poezie, caracterizată prin forța de exprimare a ideilor și sentimentelor și printr-un ridicat nivel al formei artistice, e pomenită în treacăt de cronicar ca exemplu de «simplă versificare a unor fapte cunoscute!». O asemenea apreciere nedreaptă și ponegritoare nu se poate să nu indigneze pe scriitori. Marile calități ale culegerii de versuri Zile slăvite nu scuză totuși o serie de lipsuri (...). Atunci când autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
calități ale culegerii de versuri Zile slăvite nu scuză totuși o serie de lipsuri (...). Atunci când autorul încearcă să înfățișeze din «birou» realitatea vie a țării noastre, versurile sale devin banale, plate, se ivesc șabloanele și artificiile literare de proastă calitate (...). Cronicarul nu a ținut seama de o cerință fundamentală a criticii - aceea de a aprecia o lucrare în primul rând după tendința ei generală. Sunt binecunoscute aprecierile făcute de tovarășul Stalin în 1929, cu privire la broșura Întrecerea maselor, de E. Mikulina. Răspunzând
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
referă în mod nemijlocit și la critica literară (...) În referat se citează unele cronici apărute în Viața românească și în Almanahul literar din Cluj care vădesc orientarea greșită, influența ideologici burgheze și în mod special a cosmopolitismului în rândurile unor cronicari literari. Scriitorii trebuie să combată cu tărie atitudinea unor critici - cum e, de pildă, tovarășul Ion Vitner - de a evita sistematic să-și spună cuvântul în problemele actuale ale literaturii. De asemenea este locul să ne întrebăm de ce oare critica
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
exagerează lipsurile nuvelei ajungând până la urmă să declare că aceasta este lipsită de valoare (...). Este clar că articolul întitulat greșit O nuvelă care denaturează chipul tânărului constructor al socialismului nu-i poate ajuta lui Ștefan Andrei în creația sa, deoarece cronicarul formulează obiecții dogmatice care pot deruta pe scriitori (...). Ștefan Andrei are încă multe de învățat, scrisul său e abia în formare, dar autorul dă dovadă de reale însușiri, care pot fi dezvoltate numai prin muncă serioasă, prin studiu aprofundat”. Primul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
această privință o dovadă scrisă: înainte de a o citi, să confirmăm adevărul afirmației acestuia că, la apariția volumului Întâlnirea din Pământuri Petru Dumitriu este singurul care comentează preponderent pozitiv acest volum, făcând oarecum o notă discordantă în suita interpretativă a cronicarilor, fapt consemnat de mine în cartea Reeducare și prigoană. Intransigentul ideolog al revistei Flacăra, care era pe atunci Petru Dumitriu, nelansat încă în literatura realist-socialistă, a fost atât de încântat de un personaj din Întâlnirea din Pământuri, încât l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de Miai - plantându-l în realitatea socialistă în povestirea 100 kilometri, pare-mi-se. Apoi, după apariția nuvelei Desfășurarea, cel mai ambițios prozator (căci își propusese să scrie, cu toate înzestrările sale, cronica socialismului, dar nu de pe poziția neutră a cronicarului, ci de pe cea a artistului militant: combătând, înfierând, mobilizând lupta de clasă, deci educând), dar și cel mai notoriu prin operă și prin influență politică, Petru Dumitriu a contribuit din plin la lansarea nuvelei și, implicit, a autorului ei. Căci
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nuvelele lui Mircea Șerbănescu. Redăm în note49 adresa bibliografică exactă și fragmente din nuvele, comentarii, pentru ca aici să reținem câte ceva din opiniile lui Silvian Iosifescu 50 pe marginea romanului călinescian, singura cronică literară din acest an: „Paralel cu activitatea de cronicar și istoric literar, George Călinescu a dat poeziei noastre un aport de o însemnătate deosebită (...) Sub principalele sale aspecte Bietul Ioanide răsplătește acest interes (...). Romancierul își ia, de la început, o sarcină grea. Prezintă mari dificultăți să încerci să înfățișezi într-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
false și dăunătoare. Chiar de la începutul cronicii se afirmă că volumul lui Aurel Rău, «cu toată diversitatea tematică, permite cititorului sesizarea unor particularități artistice și a unor tendințe caracteristice creației acestui poet în plină formare». Așa cum apare, din fraza citată, cronicarul socotește că diversitatea temelor este cel puțin un impediment pentru manifestarea particularităților artistice ale poetului. Drept care subliniază cu justificată bucurie din punctul său de vedere, că în volumul lui Rău se vădește personalitatea artistică a poetului «cu toată diversitatea tematică
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
iubită ucisă de nemți» (poezia Amintire). Este un dispreț nejustificat și condamnabil. O poezie care cântă iubirea poetului pentru o ființă asasinată de nemți, și ura împotriva asasinilor nu e obligatoriu să împieteze asupra imaginii eliberării. Se pare că pe cronicar îl supără «duioasele aduceri aminte», sentimentele de tristețe sau de durere. Sunt oare nelalocul lor aceste simțăminte în poezia realist-socialistă, atunci când prin ele autorul transmite un mesaj de idei înaintate?(...) Tendința scolastică, unită cu unele confuzii estetice, l-a condus
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
celorlalți tractoriști din roman, criticul susține pe drept cuvânt că aceștia sunt elemente tipice tocmai pentru că sunt «fruntași între fruntași» și reprezintă de aceea «tendința de dezvoltare a realității» (pag. 112). Atunci însă când discută despre chiaburii din Ogoare noi, cronicarul identifică tipicul cu media artistică (...). În sprijinul afirmației sale, M. Gafița citează chiar date statistice, recurge la calcule și ajunge la concluzia că în satele noastre, cu o populație de 300 până la 500 familii în medie, trebuie să existe 15
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
artistică (...). În sprijinul afirmației sale, M. Gafița citează chiar date statistice, recurge la calcule și ajunge la concluzia că în satele noastre, cu o populație de 300 până la 500 familii în medie, trebuie să existe 15 până la 25 chiaburi. Calculul cronicarului este însă cu totul eronat. Dacă cei 15-25 chiaburi în medie din satele noastre au doi exponenți în romanul Ogoare noi, atunci restul de cca. 285-475 familii de țărani săraci și mijlocași ar trebui reprezentați, conform regulei de trei simplă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
gropari au fost alții, autorul - retras de vreo trei ani într-o tăcere suspectă - arată cu degetul spre iepurele din fabulă, uitând răgetele leilor. Însă propunerile de reeditare ale lui Z. Stancu nu ies din tipic, vehiculând aceleași nume publicate: cronicarii, Văcăreștii, generația de la 1848, Creangă, Coșbuc, Caragiale, Eminescu. Dar să părăsim comentariul nostru și să-l ascultăm pe Zaharia Stancu 83: „Acum câtva timp am participat la o foarte interesantă ședință a Consiliului redacțional al Editurii de Stat pentru Literatură
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]