7,252 matches
-
au fost prezenți actrița Emilia Popescu, împreună cu coregrafa Malu Iosif, actorii Antoaneta Cojocaru, Adrian Ciobanu, Mihai Gruia Sandu, directorul de scenă Victor Ioan Frunză, regizorul Mihai Lungeanu, directorii celorlalte două teatre pentru copii din București, Adrian Găzdaru și Lucian Ghimiși, cronicarii de teatru Florica Ichim, Ileana Lucaciu, Ion Parhon, dramaturgul Mircea M. Ionescu. Evenimentul s-a desfășurat în cadrul Festivalului Internațional al Teatrului Contemporan de Animație ImPuls, ediția a XI-a, organizat de Teatrul de Animație Țăndărică, în perioada 7 - 18 noiembrie
Aniversare Teatrul 'Țăndărică. Brândușa Silvestru: Cea mai numeroasă și iubită familie a mea a fost aici () [Corola-website/Journalistic/101678_a_102970]
-
așezat, care ne absoarbe prin toți porii » -scrie Jay Weissberg de la revista Variety, un bun cunoscător al cinematografului românesc. Printre altele, el mai remarcă « măiestria autorului de a contura, discret și constant, o anumită viață burgheză tridimensională ». Holywood Reporter, prin cronicarul său Leslie Fileperin crede, cu justețe, că « raportat chiar la stilul minimalist al conaționalilor săi, Radu Muntean se dovedește un povestitor laconic care, acum, în Un etaj mai jos, și-a împins estetica până la interesante limite extreme ». Așadar, grăbitul și
Cannes 2015. Radu Muntean, aplaudat de la etajele criticii Despre crimă, cu sau fără Kant în mână by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/102042_a_103334]
-
totodată pe puterea militară a lui Carol cel Mare. Însă această împărțire a creat neînțelegeri între cei doi frați, întrucât condiționările geopolitice îi obligau pe cei doi să își orienteze politica în direcții diferite. Despre aceste neînțelegeri vorbește chiar Eginhard, cronicarul de curte al lui Carol. Deși susține că au existat adesea certuri, Eginhard spune că „buna înțelegere s-a menținut, deși cu mare greutate". Carol cel Mare nu a mai acceptat opoziția fratelui său, iar în 771 l-a asasinat
Carol cel Mare: asasin, creștin, învingător - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102096_a_103388]
-
Fascinat de geografie și matematică, Jules Verne a fost printre primii care s-a îmbarcat, dornic să fie cronicar al viitorului. Într-o epocă în care savanții abia făceau experimente cu motoare, elice și electricitate, el schița deja mașinăriile ce vor apărea abia peste zeci de ani. Jules Verne la 25 de ani Misiunea mea este să pictez lumea
Jules Verne, vizionarul, cel mai iubit autor din copilărie - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102111_a_103403]
-
ficțiune. De la cel mai iubit ”haiduc” al Angliei, la fondatorul Spartei, aflați mai multe despre cinci figuri istorice a căror existență rămâne discutabilă. 1. Regele Arthur Protectorul castelului Camelot este unul dintre cei mai cunoscuți monarhi din istorie, însă mulți cronicari cred că povestea sa este o simplă legendă, la fel ca sabia din stâncă. Despre curajosul rege Arthur se scrie că a respins un atac saxon asupra Angliei în secolul al V-lea sau al VI-lea. Cu toate acestea
Cinci figuri istorice care au influențat lumea, dar care nu ar fi existat în realitate () [Corola-website/Journalistic/102173_a_103465]
-
era fiul zeului Apollo. Chiar dacă Pitagora a existat, este foarte posibil ca nu el să fi formulat pentru prima dată teorema care îi poartă numele, unele dovezi arheologice arătând că și egipteni ar fi avut o idee similară. 3. Homer Cronicarii au speculat adesea în legătură cu baza faptică a ”Odiseei” și ”Iliadei” scrise de poetul grec Homer, însă și în legătură cu existența autorului. Potrivit unor teorii, cel mai mare scriitor grec nu ar fi existat și chiar dacă el ar fi trăit, cel mai
Cinci figuri istorice care au influențat lumea, dar care nu ar fi existat în realitate () [Corola-website/Journalistic/102173_a_103465]
-
Conferinței de Pace de la Paris. După o scurtă ședere în Toscana, s-a stabilit în Cehoslovacia în 1922 ca editor al revistei "Volya Rossii". Slonim, care era, de asemenea, un cercetător literar educat în Italia, a devenit teoretician literar și cronicar al revistei "Volya Rossii". Din acest punct de vedere, el a încurajat elementele liberal-progresiste și moderniste ale intelectualilor albi emigrați. Slonim a susținut, împotriva conservatorilor gen Zinaida Gippius, că exilații trebuie să aprecieze schimbările care au loc în Uniunea Sovietică
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
putea întoarce împotriva comunității emigranților. În timp ce contribuia cu articole pe teme politice și schițe istorice, precum și cu impresii dintr-o excursie efectuată în 1926 în Statele Unite ale Americii și cu un imagiu adus Pragăi în 1928, Slonim a devenit principalul cronicar literar de la "Volya Rossii". El credea că importanța literaturii ruse consta în capacitatea sa de a transmite „problemele vitale ale existenței sociale și individuale” și a sperat că această tradiție va fi dusă mai departe în exil: „Știm că cei
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
puteau încă să se contopească într-un întreg coerent: „vicisitudinile spirituale trebuiau să fie ilustrate din exterior, astfel încât cititorul să le poată vedea”. Ei au cerut emigranților să urmărească evoluțiile moderniste și să copieze pașii urmați de literatura sovietică. În calitate de cronicar al literaturii sovietice, Slonim a identificat ecouri din epica filozofică și politică a secolului al XIX-lea în romanele lui Evgheni Zamiatin, Boris Pasternak, Vsevolod Ivanov și Iuri Oleșa. El a privit cu optimism politic către Noua Politică Economică, care
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
o prelungire în zbaterea eroinei, medic la început de carieră, obsdtă de perfecționism, gata să sacrifice viața personală pentru aflarea unui adevăr mai degrabă de natură polițienească. Nu aș spune că este chiar „un spanac din Liège", cum susține un cronicar francez. Poate mai degrabă o probă la rece a unei indubitabile tehnici scenaristice care cred că și-a epuizat potențialul. Mereu în căutarea unor actrițe de împrumut din țara vecină, Franța (anul trecut colaborase cu Marion Cotillard) în La fille
Cannes 2016. Anul femeilor by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101136_a_102428]
-
dupa proiecție mi-a spus it, s great, susține și el că „spectatorii se vor simți răsplătiți când vor ieși de la Sieranvda, încă unul dintre acele filme unice semnate de Crisi Puiu". Ceea ce l-a încântat cel mai mult pe cronicar este „măiestria cu care autorul trece prin proba razelor X întreaga galerie a personajelor. „Un film care nu-ți dă pace" este și concluzia lui Peter Debruge în Variety, admițând și posibila reținere a publicului în fața unor personaje care vorbesc
CANNES 2016. Vineri 13, o zi grozavă pentru Cristi Puiu: cronici elogioase pentru Sieranevada by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101156_a_102448]
-
lor. Pe latura ei feminină, cu toate acestea, dinastia a continuat, iar în 1355, regele boem Carol al IV-lea, nepotul lui Venceslau al II-lea, a fost încoronat Sfânt Împărat Roman la Roma. Numele dinastiei, potrivit celor afirmate de cronicarul Cosma în "Chronica Boemorum" (1119), provine de la fondatorul său legendar, Přemysl, soțul Libušei. Primul conducător Přemyslid atestat din punct de vedere istoric a fost ducele Bořivoj I, botezat în 874 de Sfântul Metodie. În 895, Boemia și-a câștigat independența
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
în) extinzându-se la nord-vest de Cracovia până la Częstochowa. Castelul a fost renovat și donat în 1377 de către regele Ludovic I al Ungariei la Piotr Szafraniec din familia Szczypien și lui Migaczewski de Łuczyce, în conformitate cu o interpretare mai modernă a cronicarului din secolul al XV-lea Jan Długosz, dar familia a câștigat dreptul deplin de proprietate asupra castelului numai în 1422 de la Regele Vladislav al II-lea al Poloniei în semn de recunoaștere a serviciului credincios în Bătălia de la Grunwald de către
Castelul Pieskowa Skała () [Corola-website/Science/336210_a_337539]
-
aranjament nu va dura foarte mult, așa încât în anul 490 doar Gondebaud și Godegisele mai domneau asupra burgunzilor. Circumstanțele morții lui Chilperic al II-lea și a fratelui său Gondemar sunt destul de controversate, însă, cel puțin în cazul tatălui Clotildei, cronicarul Gregoire de Tours (538-594) în a sa Histoire des Francs ne povestește cum acesta a fost ucis de fratele său Gondebaud care a scăpat ulterior și de cumnata sa, aruncând-o în apă cu o piatră legată în jurul gâtului. Dacă
Sfânta Clotilda () [Corola-website/Science/336335_a_337664]
-
avut o singură cronică pozitivă, aceea a lui Thomas San-Galli de la „Neue Zeitschrift für Musik”, fostă revista a lui Robert Schumann. San-Galli a remarcat „autentică orginalitate poetica” a concertului, si a criticat reacțiile negative din public și presa. Toți ceilalți cronicari au fost cu totul ostili. Criticul Edward Bernsdorf de la revista „Signale” a fost nemulțumit de locul acordat pianului și de intervențiile intempestive în ochii săi ale orchestrei și a pus la îndoială până și calitățile de pianist ale lui Brahms
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
artiști și scriitori să rămână pe linia de plutire. P. G. Wodehouse a spus că „lupul era întotdeauna la ușă” până ce "Post" i-a oferit „prima evadare” în 1915 prin serializarea romanului "Something Fresh". După alegerea lui Franklin Delano Roosevelt, cronicarul Garet Garrett de la "Post" a devenit un critic al programului New Deal. Garrett a acuzat administrația Roosevelt de a iniția strategii socialiste. După ce Lorimer a murit, Garrett a devenit editorialist-șef și a criticat sprijinul acordat de administrația Roosevelt pentru
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
(n. 4 septembrie 1942, Ploiești -- d. 23 august 2016, Buzău) a fost un scriitor, grafician, sculptor, cronicar de artă, critic de artă și istoric de artă român. s-a născut în data de 4 septembrie 1942 la Ploiești. A urmat cursurile liceale la Liceul I.L. Caragiale din Ploiești până în anul 1960 după care a fost studentul Facultății
Corneliu Antim () [Corola-website/Science/336710_a_338039]
-
(sfârșitul sec. al XVIII-lea - începutul sec. al XIX-lea) a fost un boiernaș din Țara Românească, devenit cunoscut ca poet și cronicar. El este autorul cronicii "Istoria faptelor lui Mavroghene Vodă și a răzmiriței din timpul lui, pe la 1790". Hristache era un mic boier care a trăit probabil în timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni (1786-1790). Nu se cunosc alte amănunte referitoare la viața
Pitarul Hristache () [Corola-website/Science/337115_a_338444]
-
de această dată ca un conducător energic și înțelept, care-i împiedică pe turci să jefuiască Țara Românească. Cu toate că este o scriere subiectivă, cronica versificată a pitarului Hristache este, în opinia istoricului literar Dumitru Murărașu, „un interesant document al vremii”. Cronicarul realizează un portret plastic, plin de culoare, al domnitorului și un portret burlesc al caimacamului temporar Dimitrăchiță Turnavitu, descriind întâmplări importante precum intrarea turcilor în București. Hristache folosește un vers scurt în stil popular, cu o rimă ușoară, uneori forțată
Pitarul Hristache () [Corola-website/Science/337115_a_338444]
-
(numele monahal al lui Dumitru) (n. c.1740, Stoenești-Vâlcea, sau, după alte surse, 1759, probabil la Pietrari-Vâlcea - d. 1820, Craiova) a fost un călugăr, caligraf și cronicar din Țara Românească. S-a născut într-o familie de origine modestă pe la 1740 în satul vâlcean Stoenești sau, după alte surse, în 1759 în satul vâlcean Pietrari. Părinții săi se numeau Alexie și Aspazia; mama sa se va călugări
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
perioadă fanariotă și amintind domnitorii Nicolae Caragea, Mihai Suțu și Nicolae Mavrogheni. Cronica are un farmec special, stilul literar al lui Dionisie prevestind stilul savuros de exprimare al lui Ion Ghica și nararea în stil teatral a lui I.L. Caragiale. Cronicarul prezintă de-a valma într-un mod savuros evenimente importante și amănunte nesemnificative (include, printre altele, o listă de prețuri de la bou la puiul de găină), conturând imaginea unei epoci. Istoricii literari care au analizat cronica lui Dionisie Eclesiarhul au
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
de prețuri de la bou la puiul de găină), conturând imaginea unei epoci. Istoricii literari care au analizat cronica lui Dionisie Eclesiarhul au constatat stilul naiv de interpretare a evenimentelor istorice. Rusia este privită cu simpatie și chiar cu admirație, dar cronicarul redă obiectiv starea deplorabilă a primei oști rusești sosită în Muntenia: „niște găinari cu arme chiloame, lănci, giumege și cu câte-o pușcă ruginită, și la altul fără oțele”. Cronicarul manifestă o atitudine dușmănoasă față de Napoleon, care este în opinia
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
Rusia este privită cu simpatie și chiar cu admirație, dar cronicarul redă obiectiv starea deplorabilă a primei oști rusești sosită în Muntenia: „niște găinari cu arme chiloame, lănci, giumege și cu câte-o pușcă ruginită, și la altul fără oțele”. Cronicarul manifestă o atitudine dușmănoasă față de Napoleon, care este în opinia sa de neam „grec romeos”, care a trecut la legea papistașă și a luptat ca ofițer în armata nemțească, ajungând să fie apreciat abia în Franța, unde i-ar fi
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
pe „rumâni” (șerbii țării). Dumitru Murărașu considera că Dionisie Ecleasiarhul era „lipsit de cultură și de spirit istoric, dar avem în el un povestitor care știe să mânuiască o limba destul de apropiată de aceea pe care o vorbea marea mulțime”. Cronicarul nu avea înțelegerea istorică a lui Ion Neculce, dar folosește un stil narativ volubil și savuros.
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
sfârșitul secolului al II-lea - începutul secolului al III-lea. El este cel mai important datorită influenței sale asupra lui Eusebius, asupra tuturor scriitoriilor mai târzii ai istoriei Bisericii printre care și Sfinții Părinți și asupra întregii școli grecești de cronicari. Enciclopedia din secolul al X-lea Suidas susține că Africanus a fost un "filosof libian", în timp ce îl consideră de origine romană. O parte din lucrările sale sunt incluse în volumul al 10-lea al colecției de scrieri Patrologia Graeca (161
Sextus Julius Africanus () [Corola-website/Science/337365_a_338694]