7,599 matches
-
de Înțelepciune al acelui țăran fără de nume, sinteză rezumativă a geniului unui Întreg popor, rămas aproape același prin cel puțin zece veacuri” (Blaga, 1990, p. 252). Lumea proverbelor reprezintă așadar un martor vigilent și, totodată, necruțător al măririlor și al decăderilor omului de-a lungul milenarei sale existențe. Este cunoscută observația că grupurile comunitare, societățile umane În general au avut și continuă să aibă și astăzi un pronunțat simț psihologic și justițiar/educativ, astfel că, ori de câte ori ele s-au simțit amenințate
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
tot mai mult diferența de valoare Între noi și strămoșii noștri. Se și spune, de altfel: „Ce folos că tatăl tău a fost domn, dacă tu nu ești om!”.) „Gloria străbună nu Împodobește pe descendentul degenerat, ci dimpotrivă, Îi arată decăderea” (T. Vianu) Lașii mor de mai multe ori, Înainte de a muri. (Desigur, este vorba de o moarte morală, pe care ei o realizează În conștiința celorlalți ori de câte ori lipsa lor de curaj și de onoare Îi face să lovească pe la spate
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care, pe moment, s-a dovedit superior lui Într-o anumită confruntare). Μ Fiecare are moralitatea lui, care va reprezenta Însăși cartea de vizită a personalității sale; altfel spus, viața fiecăruia dintre noi este o oglindă a creșterii sau a decăderii sale morale. Μ Un fapt de viață petrecut, mai Întâi Îl simțim, Îl trăim: această trăire va fi, apoi, aceea care ne va ajuta să-l și Înțelegem, să-l explicăm. Μ Poți fi uneori rău cu gândul, dar bun
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
din biblioteca omonimă. CR + + Oreiller d’herbes, trad. René de Ceccaty și Ryôji Nakamura, Rivages, 1987, p.111. Ibid, p.113 Oscar Wilde, Selected Journalism, CN + +, Oxford University Press, 2003, p.12. CN +. CN +. CR + +. CN -. Op. cit., p.12 Ibid. Decăderea minciunii, trad. de Magda Teodorescu, Polirom 2001, p.101. Ibid., p.104 Ibid., p.105. Ibid., p.111. Ibid. Sir Lewis Morris (1883-1907) - poet galez, autor al volumelor Songs of Two Worlds și The Epic of Hades, Înnobilat În 1895
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
pentru a reainstaura monarhia.” Pornind de la atitudinea față de Revoluție, anti-luminismul (situarea În partidul anti-filozofilor, și În special Împotriva lui Rousseau pe de o parte și a raționaliștilor materialiști pe de alta, ca d’Holbach, La Mettrie, Hélvetius), pesimismul, cantonarea „originii” decăderii morale În păcat - dar nu numai, chiar și insistența cu care este căutată o origine a decăderii, fapt ce atestă radicalitatea procesului - estetica sublimului (unde Însă văd o constantă a unei epoci și nu, așa cum crede Compagnon, o marcă a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Împotriva lui Rousseau pe de o parte și a raționaliștilor materialiști pe de alta, ca d’Holbach, La Mettrie, Hélvetius), pesimismul, cantonarea „originii” decăderii morale În păcat - dar nu numai, chiar și insistența cu care este căutată o origine a decăderii, fapt ce atestă radicalitatea procesului - estetica sublimului (unde Însă văd o constantă a unei epoci și nu, așa cum crede Compagnon, o marcă a unui segment al ei) și vituperarea reprezintă, toate cinci, corolare ale primei trăsături antimoderne: așa sînt antimodernii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literar francez. Deși nu are veleități de teoretician, vrînd-nevrînd, el propune o sinteză, subîntinsă de o prea puțin explicit mărturisită viziune istorică. Dominique Viart crede În recesivitate. El nu este, adică, hegelian sau posthegelian, ci, dezabuzat, propune, cantemirian, “măriri” și ”decăderi”. Depresiunile ar fi trei, plasate cronologic la Început de secol (1), post-existențialismul (2) și sfîrșitul de secol (3), adică prezentul. Rămîn două culmi, atinse În preajma celui de-al doilea război mondial și În anii ’60. Autorul nu insistă asupra ultimelor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
îl obligă să se ghemuiască sub masă și să stea acolo ca un caraghios, poziție total contrară statutului său, căci un Orgon ascuns sub masă nu este decât un Orgon desconsiderat și umilit. Fie și trecătoare, ipostaza aceasta înseamnă o decădere, iar Orgon o știe prea bine. Accelerarea supravegherii domestice datorată dispozitivului elaborat în mod artizanal nu produce, într-o primă fază, efectul scontat. Tartuffe se apropie de Elmira care încearcă vizibil să-l seducă, dar bărbatul nu cedează din prima
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de turnare în formele rațiunii a conținutului nostru eteric. * Cred că aș fi mult mai liniștit dacă specia nu mi-ar da continuu brânci. Ea alcătuiește una din imaginile Străinului din mine. * Simțindu-l "din interior", cu toate bolile și decăderile lui, trăim cu sentimentul relativei fragilități a propriului corp, fără să ne imaginăm că altcineva ar putea fi intimidat de masa noastră corporală. Doar rezultatul furiilor noastre ar putea să ne pună în față animalul pe care-l locuim. Ca
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de calcule, transformați de unii într-o „epocă de afaceri prospere”5), pe care o vor continua, cu cinism, și în timpul războiului. Cînd acesta s-a terminat, cîțiva, naturi optimiste au crezut că s-a pus capăt unei epoci „de decădere bizantină”.6) Speranță deșartă, într-o țară în care aproape toată lumea se mișca încă „în zodia politică”, iar partidele erau, vorba lui Iorga, „asociații pentru cultura bugetului”. Așadar au urmat „ani nervoși și agitați”.7 ) Fapt șocant doar pentru „inocenții
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ei, Michel. Favorita tatălui ei, Marguerite l-a transformat într-un personaj eroic cu o personalitate puternică, nu numai idealizându-l ci și imaginându-l ca pe un descendent de viță nobilă, dintr-o familie străveche a cărei creștere și decădere din Evul Mediu doar ea era destinată să o recupereze în memoriile sale. Cele mai timpurii manifestări de afecțiune le-a arătat tatălui care i-a insuflat două convingeri: prima, că era sortită să cucerească faima indiferent de ce hotărau sorții
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
său romantic de frumusețe veșnică: dorința de a muri înainte să se stingă floarea tinereții. În relatarea lui Hadrian: De teama degradării, adică, de a îmbătrâni, trebuie să-și fi promis cu mult înainte de a muri la primul semn de decădere, sau chiar înainte 59. Acesta a fost darul lui Antinous către împăratul lui; moartea sa din 130 învăluită într-un asemenea camunflaj încât nu se poate susține vina nimănui. Aceasta avea să-l susțină pe Hadrian pe parcursul celor opt ani
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
înainte erau mari (aproximativ 20% din voturi) în doar șase din cele 19 țări vest-europene (Franța, Finlanda, Islanda, Grecia, Portugalia și Italia). Numai în Italia Partidul Comunist a rămas cu adevărat o forță, deși s-a produs într-adevăr o decădere. Poate pentru a evita un declin și mai accentuat, acesta și-a schimbat numele în Partidul Democratic al Stângii și a adoptat o poziție social-democrată, în timp ce o minoritate s-a desprins și a format un partid comunist rebotezat. Nu s-
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
așadar un număr mare de instituții pe diferite niveluri de creștere și maturitate. Acestea pot fie să sprijine, fie să submineze alte instituții. Există astfel așa-zise "structuri în fașă" care trebuie susținute și protejate, și structuri în stare de decădere, care se dezintegrează treptat. Rata de creștere și de decădere a structurilor nu este cunoscută: tot ce știm este că mișcarea este relativ lentă și că nu poate fi accelerată cu ușurință. Examinarea dezvoltării structurilor va duce la o mai
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
creștere și maturitate. Acestea pot fie să sprijine, fie să submineze alte instituții. Există astfel așa-zise "structuri în fașă" care trebuie susținute și protejate, și structuri în stare de decădere, care se dezintegrează treptat. Rata de creștere și de decădere a structurilor nu este cunoscută: tot ce știm este că mișcarea este relativ lentă și că nu poate fi accelerată cu ușurință. Examinarea dezvoltării structurilor va duce la o mai bună înțelegere a legitimității, din moment ce viața instituțiilor furnizează o istorie
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
critic de o rară ascuțime. Cu acuratețe este descris, de pildă, peisajul urban prozaic, devenit, în cartea Marianei Codruț, un soi de carnaval golit de semnificație, căzut în derizoriu, deși nelipsit de un anume pitoresc. Martorei unui asemenea spectacol al decăderii totale precum cel oferit acestei priviri critice în chiar primul text din Ultima patrie îi sunt la fel de stridente ca întotdeauna mizeria și falsitatea, inconștiența și concupiscența ce îi "violează" sistematic atât ziua, cât și... bunul simț: "după-masă încep violurile asupra
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
are datoria de a le ruina prin manifestările ei capricioase, prin fantezia, prin pretențiile sale. Întoarcerea capului Șarpelui la Sion [adică izbînda definitivă a lui Israel], afirmă al douăzeci și patrulea Protocol, nu va putea avea loc decît [...] atunci cînd decăderea spirituală și corupția morală [...] vor domni pretutindeni cu ajutorul evreicelor travestite în franțuzoaice, italience etc. Acestea din urmă sînt cele mai bune instrumente pentru a se realiza depravarea bărbaților care conduc diverse națiuni. Femeile aflate în slujba Sionului servesc drept momeală
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
din această perspectivă nu este inutilă asocierea faptelor la marile procese de vrăjitorie de la începutul epocii moderne. După cum se știe, acestea nu pot fi separate, din punct de vedere istoric, de crizele majore ale unei epoci, care evidențiază deopotrivă amploarea decăderii spirituale, violența înfruntărilor politice, brutalitatea schimbărilor economice. În ceea ce privește acea mare construcție care este mitologia Complotului, așa cum apare ea în ultimele două secole, acel arierplan tragic nu mai e atît de consistent și de semnificativ; violența dramatică tinde cel mai adesea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Se întîmplă însă să nu se poată evita acel pas între transformarea în legendă a unor vremuri privilegiate pentru memorie și fixarea lor în sacru. In opoziție cu un prezent resimțit și descris ca un moment de tristețe și de decădere, se impune absolutul unui trecut al împlinirii și al luminii. S-a ajuns unde era inevitabil să se ajungă: cristalizînd toate elanurile, toate energiile visului, reprezentarea vremurilor "de dinainte" a devenit mit. Mit în sensul deplin al cuvîntului: în același
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
unor nuanțe, orice vis, orice amintire, orice evocare a unei vîrste de aur pare, de fapt, a se întemeia pe o singură și fundamentală opoziție: aceea dintre altădată și astăzi, dintre un anumit trecut și un anumit prezent. Este prezentul decăderii, al dezordinii, al unei corupții de care trebuie să scapi. Pe de altă parte, este timpul "de dinainte", acela al unei măreții, al unei nobleți sau al unei fericiri pe care trebuie să le regăsim. Un personaj din Legenda secolelor
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a Bătrînilor și a Părinților pentru a afirma imediat, adresîndu-se celor de azi că "oamenii de dinainte" Ei erau mai mult ca țărani decît sînteți voi azi ca regi. Trebuie doar să precizăm că dominat efectiv de noțiunea căderii, a decăderii, acest vis al unui trecut al Luminii, mai fericit și mai frumos tinde aproape întotdeauna să se cristalizeze, să se fixeze în relația cu valorile esențiale: ale inocenței, ale purității, pe de o parte, ale prieteniei, ale solidarității, pe de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
recunoștință a umanității". Această slăvire a trecutului medieval este explicată foarte clar de Saint-Simon și Auguste Comte: "Momentele cele mai fericite pentru speța umană au fost acelea în care puterea spirituală și cea materială s-au echilibrat", afirmă cel dintîi. "Decăderea filosofiei teologice și a puterii spirituale, scrie celălalt, a lăsat societatea fără disciplină morală. Și Comte continuă să enumere consecințele tragice ale acestei stări de "anarhie spirituală": confruntarea permanentă a credințelor și a sistemelor de gîndire, "absența aproape totală a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
s-a ocupat de problemele educației într-o serie de 14 conferințe, ținute în 1919, la Dornach (Elveția), și publicate în volumul Înnoirea artei pedagogico-didactice prin știința spirituală (11). În evoluția istorică a omenirii, Steiner constată o stare de permanentă decădere; omul este chemat, crede el, ca prin forță proprie să transforme decăderea într-un urcuș: "Devenirea culturală istorică amenință în mod constant să se îmbolnăvească. Omul trebuie, prin învățămîntul lui, prin activitatea lui, să tămăduiască ceea ce în devenirea culturală tinde
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ținute în 1919, la Dornach (Elveția), și publicate în volumul Înnoirea artei pedagogico-didactice prin știința spirituală (11). În evoluția istorică a omenirii, Steiner constată o stare de permanentă decădere; omul este chemat, crede el, ca prin forță proprie să transforme decăderea într-un urcuș: "Devenirea culturală istorică amenință în mod constant să se îmbolnăvească. Omul trebuie, prin învățămîntul lui, prin activitatea lui, să tămăduiască ceea ce în devenirea culturală tinde în permanență să se îmbolnăvească (...). Cultura se poate naște" adăugă el "numai
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fi exercitată în mod corect numai dacă este concepută ca o tămăduire, dacă educatorul devine conștient că trebuie să fie tămăduitor" (s.n., 11, p. 186). Prin educație, așadar, omul se vindecă pe sine și vindecă și umanitatea de tendința spre decădere, de ceea ce îl împinge spre rău. Efortul fiecăruia de a se "tămădui" este susținut în concepția lui Steiner de conștientizarea reîncarnării, pentru că viața spune el are sens numai dacă putem reveni, numai dacă putem aplica experiența dobîndită în alte vieți
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]