7,357 matches
-
eu Într-al lui. LÎngă gărdulețul de pe margine, Îl văd pe Stuart privindu-ne ușor alarmat. — Ați luat vreo decizie? strigă spre noi. A, da, Îi răspunde Luke, dînd din cap. Vrem trei cărucioare Warrior. — Termină! Îi dau una cu dosul mîinii, și el Începe să rîdă. — Mai bine patru... Nu mai continuă, pentru că Îi sună mobilul. — Stai o clipă. Îl scoate și și-l duce la ureche. Luke Brandon. A, salut. Dă drumul căruciorului și se Întoarce cu spatele. Ia
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ar fi mișto? Am putea s-o punem să facă toate lucrurile pe care ni le-am dorit vreodată! — Știi bine că n-ar face-o, clatină Luke din cap. Dacă-i spunem să le facă, o să facă exact pe dos. — E așa rebelă! exclam, În timp ce Îmi cobor degetul pe fruntea ei minusculă. — Are propria ei personalitate, mă corectează Luke. Uite cum ne ignoră. Se așază Înapoi pe pat. — Zi, pînă la urmă, ce nume-i punem? În nici un caz Grisabella
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
obligatoriu, repet, trebuie să mizeze pe excelență, nu pe mediocritate. Și atunci, normal că este nevoie de o selecție serioasă la intrarea în sistem, nu la ieșirea din cel precedent! În opinia mea, în momentul de față, totul e pe dos. Se dă un examen de capacitate inutil, pentru că elevii oricum au absolvit școlaritatea obligatorie trecând toate obiectele, și se intră la liceu în funcție de acela! Normal ar fi ca școlaritatea obligatorie să se termine cu o diplomă venită de la sine, în
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
arată un om care ordonă, ori un independent, mica distanță între police și index denotă o personalitate prudentă), degetele suple și agile trimit spre o personalitate similară; proporționalitatea dezvoltării mâinii sugerează ordonare; dacă mâinile se pot întoarce cu degetele pe dos, personalitatea semnifică suplețe; dacă mâinile nu sunt pliabile, se sugerează o persoană adoptând greu noutatea. O parte a liniilor palmei trimit spre forma mâinilor, liniile depind de suplețea și de căldura mâinii, de gesturi mâinii și ale degetelor, sănătatea se
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
degetul mare (policele) să iasă în afară printre degetul arătător și cel mijlociu, de la care au derivat expresiile: cotul și pișcotul, a da cu tifla, a da cu tifla pe la spatea se alege cu ciuca, în față te linge - în dos te frige, a trimite la dracu, ori pur și simplu englezescul give a fig - a nu primi nimic. Expresia românească a da cu tifla, care corespunde parțial expresiilor cu figa (smochin), este descripția unui gest cu substrat magico-sexual, astăzi batjocoritor
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cu interes către momentul nașterii lui, pe care îl percepe ca sfârșitul vieții. Trupul El, Tod Friendly, John Young, Hamilton de Souza, Odilo Unverdorben (toate numele denotând aceeași persoană) e enigmatic. Eul interior se plânge mereu că lumea văzută pe dos nu are înțeles. La început nici romanul nu pare să aibă înțeles. Dialogul e scris de la coadă la cap (răspunsul înaintea întrebării), dar nu avem nicio indicație că mergem fizic de la sfârșitul vieții către începutul ei, că eroul chiar întinerește
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de un al patrulea, întrucât ultima pagină curmă așteptarea (nesfârșită) de o zi întreagă, spulberă disperarea ambilor soți, anunțând că nevasta nu e însărcinată. Adam reflectează, Literatura se ocupă de sex dar nu și de copii. În viață e pe dos... Adam pleacă dis de dimineață de acasă pentru a merge să lucreze la teza de doctorat la British Museum. Șirul de situații comice în care îl vâră Lodge e nesfârșit. Fiecare episod e destinat să provoace râsul. O temă majoră
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
opt ani înainte de a dispărea. Cercetând temele predilecte ale poetului, am putea de fapt spune că toată tinerețea a fost obsedat de îmbătrânire și moarte, pentru ca seninătatea să-l afle la sfârșitul drumului, făcâdu-l astfel să-și trăiască viața pe dos, mergând înapoi ca racul . La opt ani după The Waste Land, în 1930, Eliot a publicat un volumaș cu totul surprinzător și diferit de apăsarea gravă a emoțiilor împinse spre disperare din poemele anterioare. Este vorba de Old Possum's
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
minte. Odată ce se mută în poezia ei, aceste ființe se fac părtașe la tandrețea ei. Poeta se simte răspunzătoare pentru întregul univers, pe care poezia ei chiar îl conține: Îmi desfac palmele pe birou. Vene și tendoane în relief ca dosul palmei ei; pielea uscată și roșie în palmă care crapă atât de ușor moștenită de la tata. Chiar și fără inele, carnea mâinilor mele e amintirea lor. Nu e nevoie de nimic mai solemn. Nici aur nici platină ori pietre prețioase
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vedeți viitorul literaturii? Este The Plato Papers (Documentele lui Platon) ceea ce așteptați cu adevărat? PA: Am convingerea că literatura va supraviețui. La sfârșitul veacului trecut au fost nenumărate profeții despre moartea literaturii, dispariția cărții. Cred că se-ntâmplă exact pe dos. Acum se citesc mai multe cărți (empirice majoritatea), sunt mai multe librării ca niciodată în Londra, și mai mulți cititori ca oricând, așa că, în ce privește supraviețuirea literaturii, ea mi se pare neîndoielnică. Student: Ați schimba ceva în literatura contemporană, ca s-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tot ce scrii. Ești în același timp un poet personal și impersonal. Ți-ai pus în poeme întâmplările dar nu și biografia. Eliot a repetat la nesfârșit că poetul trebuie să fie impersonal, dar el însuși a fost exact pe dos. Cam așa stau lucururile și cu tine. Eu cred că ești poetul de referință al generației tale. Unde te plasezi tu în epocă? Cum te vezi ca scriitor? AB. Pe măsură ce îmbătrânesc încetez să-mi mai caut locul în poezia engleză
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acționează să cunoască sau să nu cunoască", scrie Aristotel, care elidează complementul direct al verbului "a cunoaște", căci pentru el nu există echivoc posibil. El înțelege recunoașterea ca pe un mijloc de a stabili identitatea victimei. Racine, interpretând complementul pe dos, îl comentează pe Aristotel în acești termeni: "Trebuie ca cei care acționează, sau să cunoască, sau să ignore ceea ce vor să facă." Pentru Racine, nu ar putea să existe vreo îndoială asupra identității victimei. Ucigașul își înfăptuiește actul în deplină
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să fie ridicat, inspirat; în cel de-al doilea, el trebuie să fie moderat și solemn. Căci, pe de o parte, rațiunea se inflamează și devine pasiune; de cealaltă, pasiunea se răcește și devine rațiune. Majoritatea actorilor fac exact pe dos." (întâia Seară) Lessing se arată admirativ față de arta pantomimei la Antici care dispuneau de un întreg limbaj gestual. Cheironomia era deosebit de complexă în teatrul latin. Lessing nu caută restaurarea pantomimei, conștient fiind că gesturile codate care sunt executate acolo nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
contranote Grotowski, Spre un teatru sărac (traducere franceză:1971) Dullin, Sunt zeii care ne trebuie Dürrenmatt, Scrieri despre teatru (traducere franceză) Sartre, Un teatru de situații Meyerhold, Scrieri despre teatru (traducere franceză) Novarina, Scrisoare către actori Sarraute, Mănușa întoarsă pe dos Copeau, Registrele I, II, III, IV Vilar, Teatrul, serviciu public Debutul publicării Operelor complete ale lui Artaud (22 volume) Kantor, Teatrul morții (traducere franceză) Brook, Spațiul gol (apărută în 1968 în engleză) Strehler, Un teatru pentru viață (traducere franceză) Vinaver
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Din cauza scrișbului tăbliței de lemn Pțirwa șzeul furtuniixe "zeul furtunii" s-a Înfuriat și (În furia)ț sa a luat-o la fugă cu pantoful drept șîn piciorul stâng și cu pantofulț stâng În șpiciorul dreptț și cu șhaineleț pe dos. șZeulț furtunii șa plecat de la scribulț Pirwaxe "Pirwa"... (KBo XIII 86 Ro 3’ sqq.). Reacțiile zeilor la „greșelile” oamenilor sunt direct proporționale cu importanța și responsabilitatea persoanei care comite „păcatul”: dacă cel vinovat este suveranul, Întreaga țară va avea de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai fantastică poate decât ficțiunea, oricum marcată de absurdul unui personaj care juca În același timp rol de prieten și dușman, de eliberator și asasin, Într-o amplă tragedie În care toate personajele erau mistificate și toate adevărurile Întoarse pe dos și rețelele logice scurtcircuitate. Nu s-a analizat Încă impactul istoric al acestei perioade absurde asupra partogenezei sufletului românesc, dar realitatea a existat sub aceeași formă, persistentă, În memoria unei generații Încă În viață. Evenimentele socio-psihologice amintite seamănă oarecum cu
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
sau a unei noi cărți și cînd nu avea Iorga în pregătire o carte nouă?-, urmărind dezbaterile doar cu o jumătate de ureche, gata oricînd să-și folosească limba ascuțită. Opoziția promitea mereu să "curățe mizeria", dar făcea exact pe dos. Organiza întruniri publice la București, apoi participanții mărșăluiau în ordine pînă la Palatul regal ca să cînte Trăiască Regele (imnul regal) și să strige de cîteva ori "Jos guvernul!", după care se împrăștiau pașnic. Brătianu era întotdeauna înfățișat în "Neamul românesc
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga s-a întors de la București la Universitatea lui de vară de la Văleni direct de la o audiență la Palatul regal. La vremea aceea, influența Magdei Lupescu și a colonelului Ernest Urdăreanu la Palatul regal era predominantă. Iorga părea întors pe dos. A renunțat la cursul din programă (despre istoria medievală a românilor) și, spre stupefacția studenților, pe un ton furios, a ținut un curs despre curtea lui Ludovic al XV-lea și despre doamna de Pompadour, menționînd că Doamna de Pompadour
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
grosiere de propagandă ce porneau de la Washington. La apogeul erei McCarthy, directorii Caselor Americane au petrecut mult timp scoțând cărțile de pe rafturi. Printre zecile de autori ale căror scrieri erau puse la index se aflau nu numai suspecții evidenți - John Dos Passos, Arthur Miller, Dashiell Hammett, Upton Sinclair -, ci și Albert Einstein, Thomas Mann, Alberto Moravia, Tom Paine și Henry Thoreau. În Austria, mulți observatori au remarcat că, În „Bătălia Cărții”, America Își făcea singură probleme. Din fericire pentru Occident, cultura
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o parodie și jonglează dezinvolt cu registrele tonale, de la grotesc și burlesc la comicul verbal sau de situații. Dar, înainte de orice, este o parodie a însuși modelului parodic, subminând pe dedesubt acest gen, întors până la sațietate pe față și pe dos de postmodernitate. În romanul lui C., mitul, literatura și viața se oglindesc, își împrumută tipare, personaje, clișee verbale, sfârșind prin a se compromite reciproc. Scrierea proliferează după rețeta „din-aproape-în-aproape”, divulgată de romancier într-un Avertisment echivoc: „... fiecare cuvânt își iubește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
Miclău, 1978 : 245-247) Îl s'agit d'un fragment extrait du cycle du dieu Pan (Leș pas du prophète, 1921) : accablé de solitude, Pan se retrouve dans un univers étranger, chrétien, symbolisé par la croix qu'il retrouve sur le dos d'une araignée. Nous remarquons, d'un côté, la création de l'enjambement dans le texte-traduction, réalisée admirablement, on dirait à la manière de Blaga (" la nuit/aux étoiles filantes ") et, de l'autre côté, une compensation au niveau phonique
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
se face mai mic să aibă loc ciupercile roșii să crească subt spatele lui. (În munți) (Blaga, 2010: 141) Țapi sous leș mélèzes, Dieu se fait tout petit îl attend leș champignons rouges qui pousseront à l'abri de son dos. (Dans leș montagnes) (Poncet, 1996 : 122) Couvant sous leș arbres Dieu se fait plus petit pour que leș champignons rouges puissent pousser sur son dos. (Dans leș montagnes) (Miclău, 1978 : 327) Comme nous avons montré, Blaga ne voyait que rarement
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
fait tout petit îl attend leș champignons rouges qui pousseront à l'abri de son dos. (Dans leș montagnes) (Poncet, 1996 : 122) Couvant sous leș arbres Dieu se fait plus petit pour que leș champignons rouges puissent pousser sur son dos. (Dans leș montagnes) (Miclău, 1978 : 327) Comme nous avons montré, Blaga ne voyait que rarement dans le tiret un moyen qui sert à introduire une explication dans le discours : pour la majorité des cas, ce signe de ponctuation a une
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
A-t-il dormi sous la Lune ? " (Lângă un fluture/Auprès d'un papillon) (Miclău, 1978 : 523). La préposition " -n " (" în "), c'est-à-dire " dans ", est remplacée par la préposition " sous ", ce qui change complètement le sens de départ. " tu te ascunzi/în dosul pleoapelor mele " (" tu te caches, derrière mes paupières ") " tu te caches,/derrière mes sourcils " (Ceasul care nu apune/L'heure qui ne décline pas) (Miclău, 1978 : 597). La version cible est illogique et dépourvue de poéticité. " Pe buzele ei calde
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
point de vue grammatical. " Pe spate ne-am întins în iarbă : tu și eu./ Văzduh topit că ceara-n arșiță de soare/curgea de-a lungul peste miriști că un râu. Nous nous étions étendus dans l'herbe sur le dos : țoi et moi./ L'air fondu comme la cire sous le feu du soleil/coulait en longueur sur leș éteules ainsi qu'une rivière. " (Pământul/La terre) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 53). Le passé composé du roumain est traduit par le plus-que-parfait
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]