9,707 matches
-
între Regatul Unit și Franța și a marcat sfârșitul celei de-a Doua Coaliții. Tratatul era de la început greu de respectat, nu mulțumea nicio parte, și ambele puteri semnatare au început să-l încalce curând. Pacea nu a durat mult: francezii s-au implicat în luptele interne din Elveția ("Stecklikrieg") și au ocupat mai multe orașe de coastă din Italia, în vreme ce Regatul Unit a ocupat Malta. Napoleon s-a folosit de scurtul răgaz dat de marina britanică pentru a restaura controlul
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
care istoricii pot să vorbească despre un "război mondial". Numai războiul de șapte ani a oferit un precedent pentru o luptă la o scară comparabilă. În aprilie 1805, Regatul Unit și Rusia au semnat un tratat prin care urmăreau îndepărtarea francezilor din Olanda și Elveția. Austria s-a alăturat alianței după anexarea Genovei și proclamarea de către Napoleon a Regatului Italiei pe 17 martie 1805. Austria a intrat în luptă prin invadarea Bavariei cu o armată de aproximativ 70.000 de oameni
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
armata austriaco-rusă în bătălia de la Austerlitz, considerată de obicei cea mai importantă victorie a sa. După Austerlitz, Austria a semnat tratatul de la Pressburg (26 decembrie 1805) și a părăsit coaliția. Tratatul cerea austriecilor să cedeze Veneția Regatului Italian dominat de francezi și Tirolul Bavariei. După retragerea Austriei din coaliție s-a ajuns la un impas. Armata napoleoniană a avut o serie neîntreruptă de victorii terestre, dar importanta armată rusă nu intrase încă în luptă cu întreaga ei forță. A Patra Coaliție
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
vreun avantaj important. În Berlin, Napoleon a emis o serie de decrete care, pe 21 noiembrie 1806 au pus bazele Sistemului Continental. Aceasta politică avea ca scop eliminarea amenințării britanice prin instituirea unei blocade comerciale antiengleze în teritoriile controlate de francezi. Armata Regatului Unit era în continuare o amenințare minoră pentru Franța - britanicii mențineau sub arme efective de doar 200.000 de sodați cel mult, în vreme ce francezii au mobilizat până la 1.500.000 de soldați, plus armatele numeroșilor aliați și cele
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
scop eliminarea amenințării britanice prin instituirea unei blocade comerciale antiengleze în teritoriile controlate de francezi. Armata Regatului Unit era în continuare o amenințare minoră pentru Franța - britanicii mențineau sub arme efective de doar 200.000 de sodați cel mult, în vreme ce francezii au mobilizat până la 1.500.000 de soldați, plus armatele numeroșilor aliați și cele câteva sute de mii de soldați ai gărzii naționale pe care Napoleon le putea pune pe picior de luptă în caz de nevoie. Royal Navy era
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
la atacuri rapide urmate de retrageri la fel de rapide. Aceste atacuri erau executate de marina britanică, ce domina mările după anihilarea tuturor forțelor navale importante ale Franței și aliaților ei și după blocarea vaselor rămase în porturile bine fortificate controlate de francezi. Aceste atacuri rapide se asemănau cu loviturile de gherilă: erau menite să distrugă vasele de război sau comerciale franceze blocate în porturi și să dezorganizeze aprovizionarea, comunicațiile și unitățile inamicului staționate în zona de coastă. De cele mai multe ori, atunci când aliații
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
ar fi avut în urma colaborării cu marina britanică. Conflictul a continuat și în sfera războiului economic, a Sistemului Continental împotriva blocadei navale britanice a porturilor franceze. Din cauza neajunsurilor în aprovizionarea armatei și a lipsei de organizare în teritoriile controlate de francezi, au apărut numeroase încălcări ale Sistemului Continental, în momentul în care statele dominate de francezi s-au angajat în comerțul ilicit cu contrabandiștii englezi. Ambele părți aflate în conflict au încercat să întărească măsurile blocadei: britanicii au intrat în război
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
economic, a Sistemului Continental împotriva blocadei navale britanice a porturilor franceze. Din cauza neajunsurilor în aprovizionarea armatei și a lipsei de organizare în teritoriile controlate de francezi, au apărut numeroase încălcări ale Sistemului Continental, în momentul în care statele dominate de francezi s-au angajat în comerțul ilicit cu contrabandiștii englezi. Ambele părți aflate în conflict au încercat să întărească măsurile blocadei: britanicii au intrat în război cu Statele Unite în 1812 - 1814, iar francezii s-au implicat în războiul peninsular (1808-1814). Conflictul
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
Continental, în momentul în care statele dominate de francezi s-au angajat în comerțul ilicit cu contrabandiștii englezi. Ambele părți aflate în conflict au încercat să întărească măsurile blocadei: britanicii au intrat în război cu Statele Unite în 1812 - 1814, iar francezii s-au implicat în războiul peninsular (1808-1814). Conflictul din Peninsula Iberică a început atunci când Portugalia a continuat comerțul cu Regatul Unit în pofida restricțiilor impuse de francezi. Când Spania nu a mai respectat embargoul, alianța cu Franța s-a rupt, iar
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
întărească măsurile blocadei: britanicii au intrat în război cu Statele Unite în 1812 - 1814, iar francezii s-au implicat în războiul peninsular (1808-1814). Conflictul din Peninsula Iberică a început atunci când Portugalia a continuat comerțul cu Regatul Unit în pofida restricțiilor impuse de francezi. Când Spania nu a mai respectat embargoul, alianța cu Franța s-a rupt, iar trupele franceze au luat treptat în stăpânire teritoriul spaniol, ocupând în cele din urmă Madridul. A urmat în scurtă vreme intervenția britanică. Austria a încercat să
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
1809). Atacul austriac l-a împiedicat pe Napoleon să desăvârșească înfrângerea britanicilor, fiind obligat să se deplaseze spre noul front, fără să se mai întoarcă vreodată în peninsulă. În absența împăratului și a celor mai buni mareșali ai săi, situația francezilor s-a înrăutățit, în special după ce la comanda forțelor britanice a fost numit generalul Sir Arthur Wellesley. Austriecii au atacat Ducatul Varșoviei, dar au fost înfrânți în bătălia de la Raszyn 19 aprilie 1809. Armata poloneză a ocupat și Galiția Occidentală
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
Napoleon), și foștii inamici, Prusia și Austria. În 1812, Napoleon a invadat Rusia. El încerca să-l silească pe țarul Alexandru I să rămână în cadrul Sistemului Continental și să renunțe la amenințarea unui atac împotriva Poloniei. "Grande Armée" condusă de francezi, formată din 650.000 de soldați, a traversat râul Niemen pe 23 iunie 1812. În Rusia a fost proclamat Războiul Patriotic, în vreme ce Napoleon proclama un al doilea război polonez, dar, împotriva așteptărilor polonezilor, care asiguraseră aproximativ 100.000 de oameni
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
care asiguraseră aproximativ 100.000 de oameni pentru Marea Armată, împăratul a evitat să le facă orice promisiune, sperând să poată negocia cu Rusia, cu Polonia ca monedă de schimb. Rusia a folosit "tactica pământului pârjolit", retrăgându-se din fața atacatorului. Francezii au pierdut foarte mulți oameni până să ajungă la Moscova, din cauza foametei, căldurii excesive și contramarșurilor epuizante. Pe 7 septembrie a avut loc bătălia de la Borodino, prima luptă în care rușii i-au înfruntat într-o bătălie deschisă pe francezi
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
Francezii au pierdut foarte mulți oameni până să ajungă la Moscova, din cauza foametei, căldurii excesive și contramarșurilor epuizante. Pe 7 septembrie a avut loc bătălia de la Borodino, prima luptă în care rușii i-au înfruntat într-o bătălie deschisă pe francezi. În ciuda unei victorii la limită, Napoleon i-a forțat pe ruși să se retragă, drumul spre Moscova rămânând deschis. Pe 14 septembrie 1812, Marea Armată a cucerit Moscova, oraș abandonat de locuitori, fiind eliberați până și prizonierii din închisorile orașului
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
combatanți, rușii pierzând la rândul lor aproximativ 400.000 de soldați, armata lor fiind la fel de sleită de lupte. Rușii au avut avantajele liniilor de aprovizionare mai scurte și a faptului că reușeau să-și completeze efectivele mult mai repede decât francezii. A Șasea Coaliție (1812 - 1814) a fost formată din: Între timp, în războiul peninsular, supremația franceză în Spania a fost în cele din urmă spulberată după victoria lui Arthur Wellesley împotriva lui Joseph Bonaparte în Bătălia de la Vittoria (21 iunie
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
Șasea Coaliție (1812 - 1814) a fost formată din: Între timp, în războiul peninsular, supremația franceză în Spania a fost în cele din urmă spulberată după victoria lui Arthur Wellesley împotriva lui Joseph Bonaparte în Bătălia de la Vittoria (21 iunie 1813). Francezii au trebuit să se retragă din Spania. Văzând șansa de a-l înfrânge pe Napoleon, Prusia a reintrat în război. Napoleon a declarat că este gata să creeze o nouă armată, la fel de mare ca cea pe care o trimisese în
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
contribuitori. În plus, în sud, Regatul Neapolelui al lui Murat și cel al Italiei al lui Eugène de Beauharnais aveau o forță combinată de cam 100.000 de soldați. Din Spania erau în retragere între 150.000 - 200.000 de francezi din fața spaniolilor și britanicilor. Pe toate fronturile, aproximativ 900.000 de francezi se înfruntau cu un milion de soldați ai aliaților plus rezervele strategice care se formau în Germania. Trebuie luat în considerare faptul că pe trupele germane care erau
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
al Italiei al lui Eugène de Beauharnais aveau o forță combinată de cam 100.000 de soldați. Din Spania erau în retragere între 150.000 - 200.000 de francezi din fața spaniolilor și britanicilor. Pe toate fronturile, aproximativ 900.000 de francezi se înfruntau cu un milion de soldați ai aliaților plus rezervele strategice care se formau în Germania. Trebuie luat în considerare faptul că pe trupele germane care erau de partea lui Napoleon nu se putea pune multă bază, ele fiind
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
la unu în Germania. După încheierea armistițiului, Napoleon părea că a recâștigat inițiativa strategică după bătălia de la Dresda (august 1813), în timpul căreia a înfrânt o armată aliată superioară din punct de vedere numeric, producându-le aliaților pierderi foarte mari, în timp ce francezii au avut pierderi moderate. Totuși, incapacitatea mareșalilor francezi de a relua rapid ofensiva l-a împiedicat pe împărat să fructifice victoria obținută la Dresda. La Leipzig în Saxonia (16 - 19 octombrie 1813), în timpul a ceea ce a fost numită "Bătălia națiunilor
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
Totuși, incapacitatea mareșalilor francezi de a relua rapid ofensiva l-a împiedicat pe împărat să fructifice victoria obținută la Dresda. La Leipzig în Saxonia (16 - 19 octombrie 1813), în timpul a ceea ce a fost numită "Bătălia națiunilor", cei 191.000 de francezi au trebuit să facă față a 300.000 de aliați, Napoleon fiind înfrânt și nevoit să se retragă în Franța. Au urmat o serie de lupte pe pământ francez (bătălia de la Arcis-sur-Aube, de exemplu) în timpul cărora aliații foarte numeroși i-
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
facă față a 300.000 de aliați, Napoleon fiind înfrânt și nevoit să se retragă în Franța. Au urmat o serie de lupte pe pământ francez (bătălia de la Arcis-sur-Aube, de exemplu) în timpul cărora aliații foarte numeroși i-au forțat pe francezi să se retragă neîncetat. Napoleon a luptat în acest timp în Campania de șase zile, în timpul căreia a câștigat mai multe victorii în fața aliaților care înaintau către Paris. De-a lungul întregii campanii el nu a reușit să strângă pe
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
Napoleon, până când pământul s-a zvântat după ploaia din noaptea precedentă. Până seara, armata franceză nu reușise să-i scoată pe englezi din pozițiile de pe pantele muntelui. Când prusacii au ajuns pe câmpul de luptă au atacat flancul drept al francezilor în număr din ce în ce mai mare, strategia lui Napoleon de a-i ține separați pe aliați prăbușindu-se. Francezii s-a retras în dezordine de pe câmpul de luptă din fața atacului combinat britanico-prusac. Comandând resturile armatei franceze, Grouchy a organizat o retragere ordonată
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
să-i scoată pe englezi din pozițiile de pe pantele muntelui. Când prusacii au ajuns pe câmpul de luptă au atacat flancul drept al francezilor în număr din ce în ce mai mare, strategia lui Napoleon de a-i ține separați pe aliați prăbușindu-se. Francezii s-a retras în dezordine de pe câmpul de luptă din fața atacului combinat britanico-prusac. Comandând resturile armatei franceze, Grouchy a organizat o retragere ordonată spre Paris, unde mareșalul Davout avea 117.000 de soldați, gata să atace cei 116.000 de
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
resturile armatei franceze, Grouchy a organizat o retragere ordonată spre Paris, unde mareșalul Davout avea 117.000 de soldați, gata să atace cei 116.000 de oameni ai lui Blücher și Wellington. Din punct de vedere militar părea posibil ca francezii să-i poată înfrânge pe Wellington și Blücher, dar Napoleon a fost învins de schimbarea situației politice. La sosirea în Paris la trei zile după Waterloo, Napoleon încă spera într-o rezistență națională concertată, dar populația și Parlamentul nu mai
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
părea cea mai avantajată de politica mobilizării generale. Nu toate meritele inovațiilor din această perioadă sunt ale lui Napoleon. Lazare Carnot a contribuit din plin la reorganizarea armatelor franceze (1793 - 1794), o perioadă în care eșecurile de până atunci ale francezilor au încetat, iar armata republicană era învingătoare pe toate fronturile. Efectivele armatelor implicate în conflict prezintă un indicator foarte clar al schimbărilor produse în modul de purtare a războaielor. În timpul celui mai mare război european prerevoluționar, războiul de șapte ani
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]