8,103 matches
-
în laboratorul vestitului psiholog Wilhelm Wundt. Alături de studiile psihologice, pe care le face sub îndrumarea profesorului Wundt, frecventează și alte cursuri, dintre care cele de fizică, fiziologie, chimie, psihiatrie și matematică sunt cele pe care le frecventează regulat. De asemenea, frecventează cursul de filologie română, ținut de profesorul Gustav Weigand. Se căsătorește cu o nemțoaică, care refuză să-l însoțească în România. Ca atare, această căsnicie nereușită va fi desfăcută ulterior. În 1892, își adaugă numele de Motru la cel de
Constantin Rădulescu-Motru () [Corola-website/Science/299448_a_300777]
-
inspirație inepuizabilă, la care a apelat pentru numeroase creații viitoare. Cel mai important „monument” al orașului, râul Liffey, este adesea imortalizat în proza joyciană și devine laitmotivul romanului "Veghea lui Finnegan". Timp de două luni (ianuarie-martie 1893), James și Stannie frecventează o școală dublineză pentru familii dezavantajate (O'Connell School pe strada North Richmond), dar scriitorul va încerca mai târziu să șteargă acest detaliu din biografia sa. O întâlnire neașteptată a tatălui său cu părintele Conmee, transferat între timp în Dublin
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
aflate sub dominație străină, orașe vii, efervescente cultural, bogate în muzică, teatru și umor. Joyce vizitează frecvent Teatro Verdi și urmărește din lojă opere precum cele de Verdi, Bellini, Donizetti sau piese de Sudermann, Roberto Bracco, Strindberg și Ibsen. Noaptea frecventează barurile orașului, unde intră în contact cu ideile socialiste legate de libertatea economică, pacifism și evitarea conflictelor cu caracter naționalist, idei pe care și le va însuși cu lejeritate. Deși agnostic, James Joyce asistă adesea la slujbele oficiate în bisericile
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Paris, însă nu rămâne mult timp elev al școlii. În 1856, Degas face o călătorie la Napoli la bunicul său, Hilaire de Gas. În Roma ia parte la cursuri de pictură organizate la "Vila Medici". Copiază opere ale maeștrilor italieni, frecventând muzee și biserici. Tablourile și desenele le trimite tatălui său, care crede în talentul fiului, îl felicită și-l îndeamnă la noi încercări. În 1859, Degas revine în Franța. Frecventează muzeul "Louvre", unde în 1862 sau 1863 se întâlnește cu
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
pictură organizate la "Vila Medici". Copiază opere ale maeștrilor italieni, frecventând muzee și biserici. Tablourile și desenele le trimite tatălui său, care crede în talentul fiului, îl felicită și-l îndeamnă la noi încercări. În 1859, Degas revine în Franța. Frecventează muzeul "Louvre", unde în 1862 sau 1863 se întâlnește cu Édouard Manet, cei doi artiști se împrietenesc repede. Îl vizitează adesea acasă și în atelier, stau împreună la cafeneaua "Guerbois", locul preferat al tinerilor pictori. Acolo pot fi întâlniți Claude
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
O altă problemă, specifică înțeleptului atenian, dezbătută de Platon și de Xenofon, dar cu unele accente particulare de acesta din urmă este cea a „demonului" socratic (daimonion) despre care s-a scris o întreagă literatură. Să amintim și la noi frecventa utilizare a termenului și a noțiunii în poezia lui Mihai Eminescu (Înger și demon ș.a.), de către Lucian Blaga („Daimonion"), Pompiliu Constantinescu („Eros și daimonion") ș. a. În literatura universală conceptul are o tradiție îndelungată din antichitate, Evul mediu, Renaștere, la ro-mantiici
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
artistică pe langă pictorul francez Guillaume Marcillat, autorul compozițiilor pentru vitraliile Domului din Arezzo. În 1524 pleacă la Florența, unde lucrează în atelierul lui Andrea del Sarto și în academia de desen a lui Baccio Bandinelli. Începând cu anul 1529, frecventează împreună cu Francesco Salviati atelierul lui Raffaello da Brescia și ia lecții de oreficerie de la Vittore Ghiberti. Între anii 1536 și 1539 călătorește prin diverse orașe ale Italiei (Romă, Arezzo, Florența, Veneția), realizând o serie de picturi, printre care portretul ducelui
Giorgio Vasari () [Corola-website/Science/298889_a_300218]
-
Literare din cadrul Universității din București. A fost redactor la revista „Vineri“, supliment cultural al revistei „Dilemă“. A absolvit în 1991 Facultatea de Litere a Universității din București. Este doctor în filologie al aceleiași universități din 2001. În perioada studenției a frecventat cenaclul „Junimea“ al Universității din București, condus de criticul Ovid S. Crohmălniceanu. A condus cenaclul "Clubul Literar" în cadrul aceleiași facultăți. A debutat în anul 1992 cu proza în volumul colectiv "Ficțiuni". Povestirea „Paraphernalia“ din volumul „Întîmplări din orășelul nostru“, tradusă
Ion Manolescu (scriitor) () [Corola-website/Science/298916_a_300245]
-
comuna Limanu. Localitatea este amplasată în Dobrogea, pe malul Mării Negre, la mai puțin de un kilometru de granița cu Bulgaria. La recensământul din 2002 avea o populație de 178 locuitori, din care 173 români și 5 găgăuzi. Majoritatea turiștilor care frecventau Vama Veche înainte de modernizarea șoselei și de deschiderea frontierei, erau studenți, elevi, sau persoane care doreau să se rupă de agitația de la oraș. Ulterior, turismul a evoluat, frecventarea a crescut, mulți dintre vizitatori nu mai caută linște, ci distracție și
Vama Veche, Constanța () [Corola-website/Science/298925_a_300254]
-
la Ecrina (turcește "Ekrene", bulgărește "Kranevo"), iar "Ilanlâc" a fost redenumit Vama Veche, nume care i-a rămas și după restituirea Cadrilaterului către Bulgaria. Fiind zonă de frontieră, al cărei acces era limitat, aceast sat al comunei Limanu nu era frecventat de turiști în perioada dictaturii comuniste ; după revoluție și până la sfârșitul anilor 1990 era cunoscut ca fiind un cătun de pescari cu o plajă puțin cunoscută de către turiști, fiind preferată îndeosebi de către nudiști. În ultimii 10 ani însă, datorită muzicii
Vama Veche, Constanța () [Corola-website/Science/298925_a_300254]
-
() este pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanachi, care a fost un poet român simbolist, aflat mereu în vecinătatea mișcării literare de avangardă. După absolvirea liceului "Sfântul Sava" din București, frecventează cursurile Facultății de Drept, mai întâi la București, apoi la Iași, unde își ia diploma de licență. Nu a profesat niciodată avocatura. Încă din anii liceului, publică împreună cu Tristan Tzara și Marcel Iancu revista "Simbol" 1912, cu atitudine netă împotriva
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
de Litere a Universității din Brașov. A urmat liceul la Sighișoara al cărui Turn cu Ceas este omniprezent în romanul său "Pupa russa" de pildă, absolvind în 1969, apoi a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. În timpul facultății frecventează cenaclul studențesc de proză "Junimea", condus de Ovid. S. Crohmălniceanu și în anii 1970-1973 înființează revista de perete și cenaclul " Noii", alături de colegii săi de generație Gheorghe Ene, Ioan Flora, Ioan Lăcustă, Mircea Nedelciu, Constatin Stan, Sorin Preda. Devine profesor
Gheorghe Crăciun (scriitor) () [Corola-website/Science/297755_a_299084]
-
și care a devenit logoped. Jandali și Schieble s-au căsătorit ulterior și au avut o fiică, pe Mona Jandali, devenită Simpson, sora biologică a lui Steve, cunoscută ca filolog și romancieră. a urmat cursurile unui liceu din Cupertino, California, frecventând după orele de școală prelegeri ținute de compania Hewlett-Packard din Palo Alto, California. Pentru scurt timp, Jobs a fost angajat la această companie, în perioada verii, lucrând împreună cu Steve Wozniak. În 1972 Jobs a absolvit liceul și s-a înscris
Steve Jobs () [Corola-website/Science/297766_a_299095]
-
profesor la catedra de desen liniar și caligrafie a Seminarului episcopal din Buzău. În 1873 se transferă la gimnaziul comunal „Tudor Vladimirescu”, apoi, în 1875, la școala de meserii din aceeași localitate. La sfârșitul anului 1878 pleacă la Paris, unde frecventează cursurile „Academiei libere Julian”; verile pictează la Barbizon (unde se întâlnește cu Nicolae Grigorescu) și în alte așezări rurale. O biografie ingrată, scurtă, desfășurată sub semnul unei condiții modeste și a bolii, caracterizată mai degrabă prin absența evenimentelor, printr-o
Ion Andreescu () [Corola-website/Science/297784_a_299113]
-
lui Jean Arman și se înscrie la Académie des Beaux-Arts. În 1892 intră în atelierul lui Gustave Moreau unde va avea colegi pe Henri Matisse, cu care leagă o strânsă prietenie, pe Georges Rouault și pe Albert Marquet. Mai târziu frecventează clasa lui Puvis de Chavannes, de la care preia mai ales finețea desenului și strălucirea culorilor, fără a-i urma principiile estetice academizante. În 1904 se întoarce în țară și expune la Ateneul Român și la Saloanele Oficiale. Menține însă legătura
Theodor Pallady () [Corola-website/Science/297777_a_299106]
-
oameni, adică 0,75% din populația Braziliei erau analfabeți, iar analfabetismul funcțional atingea o pondere de 0,6% din numărul total al cetățenilor. În regiunile nord-estice, numărul analfabeților este cel mai mare, ponderea lor atingând 19,9%. Procentajul persoanelor care frecventau o formă de învățământ preuniversitar a fost în 2007 de 99% în categoria de vârstă de 6-14 ani și de 92,1% în categoria 15-17 ani. Învățământul superior începe cu conferirea de cursuri secvențiale care pot oferi opțiuni de specializare
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
alte cuvinte literatura engleză e la fel de diversă ca și variantele de limbă engleză vorbite în lume. Mai este cunoscută și sub denumirea epoca lui William Shakespeare. Regina Elizabeta era o mecena și o protectoare a teatrului și dramaturgilor, și a frecventat adesea teatrele londoneze dintre care cel mai popular era teatrul Globe. În epoca elisabetană a avut loc o mare înflorire a literaturii, în special în domeniul teatrului. Renașterea italiană a redescoperit teatrul vechi grec și roman, pe care l-a
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
un mediu foarte receptiv la artă, primul său profesor fiind chiar tatăl său, poate nu prea remarcabil ca pictor, dar fără îndoială un bun pedagog. La vârsta de unsprezece ani, Rafael rămâne orfan. Nu se știe dacă la vremea aceea frecventa deja la Perugia atelierul lui Perugino, dar este sigur că prezența sa în cercul marelui pictor datează din 1496. Rafael își ajuta maestrul în realizarea a numeroase comenzi, de aceea pe unele tablouri ale lui Perugino criticii înclină să recunoască
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
cu părinții nu a fost fără conflicte. Cu excepția surorii sale născute la 7 decembrie 1750, Cornelia Friderike Christiana, ceilalți frați toți au murit timpuriu. În anul 1758 tînărul Goethe s-a înbolnăvit de variolă. Din anul 1756 pînă 1758 a frecventat o școală publică. Un rol esențial în educația religioasă luterană includea lectura Bibliei și duminică slujbele la biserică. Primind o educație aleasă, a studiat desenul, muzica (pianul și violoncelul), scrima, călărie, literatura germană și universală, limbi străine vechi și moderne
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
pictor și grafician român, interpret al "tristețelor luxuriant colorate" și al unor sincere simțăminte de revoltă mocnită și îndelung resemnată. S-a născut la 13 aprilie 1886 la Bârlad, primul dintre cinci copii ai Anastasiei și ai lui Neculai Toniță. Frecventează școala primară de băieți nr.2 și urmează Gimnaziul real "Manolache K. Epureanu" din Bârlad. În 1902 părăsește Bârladul pentru a se înscrie la Școala națională de Belle-Arte din Iași, avându-i printre profesori pe Gheorghe Popovici și Emanoil Bardasare
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
Arta română" din Iași, care reprezintă debutul său în publicistică. Părăsește Germania, fără să-și fi terminat studiile, și călătorește în vara anului 1909 în Italia și în toamnă în Franța, unde rămâne pentru doi ani la Paris. La Paris frecventează atelierul lui Pierre Laprade și face studii după pictori celebri. Influența preocupărilor din epocă nu întârzie să-și pună amprenta în opera tânărului artist, pe care calitățile de colorist și prospețimea senzațiilor îl fac să găsească repede drumul spre originalitate
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
îl mai picteze datorită plecării la Paris). La intervenția lui Mihail Kogălniceanu, care îi apreciază calitatea picturii, primește o bursă pentru a studia la Paris. În toamna anului 1861, tânărul Grigorescu pleacă la Paris unde intră la Școala de Belle-Arte, frecventând atelierul lui Sebastien Cornu, unde este coleg cu Renoir. Conștient de propriile-i lacune în formația artistică, va studia în primul rând desenul și compoziția. Părăsește însă curând acest atelier și, atras de concepțiile artistice ale Școlii de la Barbizon, se
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
Henri de Toulouse-Lautrec, Émile Bernard și Louis Anquetin. Datorită lui Theo, ii mai cunoaște pe Claude Monet, Camille Pissarro, Alfred Sisley, Pierre-Auguste Renoir și Paul Signac. În doi ani, artistul a realizat 230 de tablouri. Vincent discută cu artiștii și frecventează aceleași locuri. Unele dintre acestea sunt Tambourin, un cabaret de pe Bulevardul Clichy și localul lui Tanguy, un magazin de materiale pentru pictură situat pe strada Clauzel. Împreună cu Bernard, Toulouse-Lautrec, Anquentin și Paul Gauguin formează grupul “Micului bulevard”. Ca urmare a
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
licențiază în Filozofie cu dizertația "O problemă de filosofie" iar un an mai târziu, în iunie 1905, Ion Petrovici devine primul Doctor în Filozofie al unei universități românești cu teza "Paralelismul psiho-fizic". În anul universitar 1905-1906, timp de două semestre, frecventează cursuri de filozofie la Leipzig, audiindu-i pe Wilhelm Wundt și Hans Volkelt, și la Berlin, unde ascultă prelegerile lui Friedrich Paulsen, Wilhelm Dilthey și Alois Riehl. În noiembrie 1906 este numit conferențiar la catedra de filozofie la Universitatea din
Ion Petrovici () [Corola-website/Science/297849_a_299178]
-
râul situat în apropiere, localitatea a devenit un important centru comercial. În anul 1440 a fost fondată o academie care a fost considerată una din cele mai influente școli superioare din Polonia. La 1595 existau peste 600 de studenți care frecventau academia, iar numărul acestora a ajuns la 900 în anul 1696. a fost distrus de lituanieni în 1262 și 1324. În secolul al XIV-lea, orașul a devenit sediul episcopilor de Płock. Orașul a fost din nou ars de lituanieni
Pułtusk () [Corola-website/Science/297852_a_299181]