12,265 matches
-
divinității, prin falia creată de ritual și de ceremonialuri, mai ales când acestea sunt funerare. Timpul divin, șarpele care încolăcește cosmosul sau fluviul uriaș, ca motive mitologice, întăresc la rândul lor constelația simbolică a memoriei. În urma crizei traversate de cetatea greacă în secolul VII, resimțite și în credințele comune, se configurează o nouă interpretare a relației dintre timpul uman și cel cosmic: existența divină este purificată de semnele greșelii, de temporalitate, pentru a o transforma într-un reper imobil și pentru ca
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a principiilor divine. Ținând cont că la Aristotel memoria nu mai este legată intrinsec de gândire, ci de simțuri, și că ea își pierde funcția mitică, ceea ce regăsim în ceremonialul roman trimite mai degrabă la accepțiunea tradițională preclasică din cetatea greacă, reluată de Platon: memoria integrează intelectul și mitul, trecutul legitimant și posibilitatea pătrunderii într-un plan divin. Rămasă așadar pe "pragul platonician", ea se dovedește în continuare fidelă, după cum atestă apoteozele funerare, față de o gândire tradițională, care căuta să realizeze
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
distinct al eroului, ca statuia să redea trăsăturile cu totul particulare ale defunctului; contau valorile și excelența, suficiente, dar obligatorii pentru a-i asigura celui decedat un loc alături de zeii venerați. Schema glorificării romane își are rădăcina în ritualul funerar grec, mai ales în cel practicat odată cu secolul V (461) și cu Atena democrată. Manifestarea nu este însă aceeași: gloria, ca mnēma, nu este individuală și elitistă, ca în cazul auguștilor, ci colectivă și egalitară. Roma poate că nu și-ar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cazul împăraților la a căror moarte a fost decretată legitim damnatio memoriae în loc de consecratio, dar care își însoțiseră imaginea de pe emisiile monetare cu reprezentarea figurală, personificată, a cetății romane - v. fig. 2.b.) În secolele VI-IV î.Ch., comunitatea greacă își desăvârșește ceremonialul funerar, iconografia corespunzătoare, aristocratică (stele funerare figurate și koûroi, care îl reprezintă pe defunct într-o scenă memorabilă de viață), literatura omagială, scenografia și simbolismul gloriei. Imaginarul colectiv se ancorează și el în această temă, devenind astfel
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
se ancorează și el în această temă, devenind astfel un model pentru comunitatea romană; aceasta, însă, cu un repertoriu mult mai bogat și mai rafinat, cu o vocație universalistă și o politică a divinizării ce o situează diferit față de cetatea greacă. Roma pregătește astfel imaginarul puterii, pe care apoi imperiul creștin îl va prelua și-l va adapta monoteismului și teocrației bizantine. O întrebare rămâne însă, și ei voi căuta să îi răspund ceva mai târziu: ce anume din filosofia clasică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Roma pregătește astfel imaginarul puterii, pe care apoi imperiul creștin îl va prelua și-l va adapta monoteismului și teocrației bizantine. O întrebare rămâne însă, și ei voi căuta să îi răspund ceva mai târziu: ce anume din filosofia clasică greacă trece, prin tradiția elenă și neoplatonism, în gândirea creștină despre putere? Pe lângă mitologie și ceremonial, e posibil să mai existe și altă rădăcină a imaginarului puterii din antichitatea greacă, ca o proto-formă a celui roman și a celui creștin medieval
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
să îi răspund ceva mai târziu: ce anume din filosofia clasică greacă trece, prin tradiția elenă și neoplatonism, în gândirea creștină despre putere? Pe lângă mitologie și ceremonial, e posibil să mai existe și altă rădăcină a imaginarului puterii din antichitatea greacă, ca o proto-formă a celui roman și a celui creștin medieval? Vom reveni la Platon și la Aristotel, cu îngăduința cititorului. II. Funcția ceremonială romană: funus imaginarium Demersul de a sonda până la rădăcinile semantice ale noțiunii de imaginar, dată fiind
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
va rămâne el până în prezent. Organizarea grandioasă a funerariilor imperiale la Roma în perioada principatului, dar și la Constantinopol (cu toate modificările impuse de credința basileilor) demonstrează însă interesul comun pentru sacralizarea funcției imperiale. Practica și teoria divinizării, de sorginte greacă, trecute prin filtrul stoic (de la Cicero la Seneca), apoi prin cel creștin-timpuriu (și arian, la Eusebiu din Cesareea), vor fi și ele preluate de a doua capitală "romană", cea orientală (Benoist 149). Ceremonialurile organizate la Roma în timpul domniei lui Constantin
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mari civilizații, memorarea modelelor, forța autocratului, politicile co-participative, instituțiile deliberative și legiuitoare, credințele-suport etc. Este interesant cum, datorită cotiturii pe care a luat-o istoria imperiului după anul 330, noțiunea de imagine se întoarce într-o lume de veche tradiție greacă (Bizanțul, deși un nod maritim important și un centru comercial dinamic, avea o viață spirituală conservatoare la data reconstrucției sale ca oraș imperial - cum demonstrează Dagron). Valoarea simbolică a cuvântului, câștigată prin contextualizarea ritualică, se va transforma nu pe structura
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
să o organizeze într-o rețea dinamică, într-un "système du vivant" (Thomas, "Introduction" 18), caracterizat de mișcare și ritm. Faptul că este posibil să sondăm atât de adânc pentru a-i afla rădăcinile, până la confluența a două bazine semantice (grec și latin) generoase și complementare, demonstrează forța acestei lumi interioare a mentalului colectiv, de a cuprinde și de a ordona câmpuri discursive și structuri imaginative corespunzătoare lor, complexe și productive. Studiul genealogic relevă capacitatea imaginarului colectiv de a păstra, de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ritmului ordonat și ordonator, la rândul său, al timpului. Într-un larg bazin al confluențelor semantice, derivat din observațiile precedente, între historiae și tempus se poate realiza o grefă, dat fiind că în cazul acestuia din urmă, și varianta lingvistică greacă (κρόνος), și cea latină cuprind, pentru majoritatea sensurilor, ideea de periodicizare, de marcaje temporale (aspect important pentru înregistrarea trecutului și reprezentarea lui prin povestirea istorică). În vecinătatea termenului care denumește timpul, în latină cel puțin, se regăsesc două familii de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ceea ce este perceptibil, obiectual, în special în relație cu memoria identitară și cu istoria (imaginația icastică), și pe cel cu care este în general înțeleasă funcția de i-realizare a imaginii, independentă de logica realității (imaginația iconică și fantezia). Gândirea greacă, despre politic și imagine I. Elemente de teorie a politicului în filosofia greacă În viziunea Greciei antice, funcției imaginative i s-a alocat, din cât se știe, un rol intermediar între epistēmē și dóxa. Chiar dacă filosofia raționalistă europeană avea să
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
istoria (imaginația icastică), și pe cel cu care este în general înțeleasă funcția de i-realizare a imaginii, independentă de logica realității (imaginația iconică și fantezia). Gândirea greacă, despre politic și imagine I. Elemente de teorie a politicului în filosofia greacă În viziunea Greciei antice, funcției imaginative i s-a alocat, din cât se știe, un rol intermediar între epistēmē și dóxa. Chiar dacă filosofia raționalistă europeană avea să ceară mai târziu renunțarea la analogii și metafore în demersul cognitiv, tot ea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
conceptual. Aceste dublete de termeni s-au consolidat de fapt pe opoziția îndelung și amplu dezbătută dintre imuabil și devenire, așadar pe o gândire duală, care căuta soluții complementare, în încercarea de depășire a crizelor de ordin ontologic din filosofia greacă. Direct legată de senzație (aísthēsis, opusă lui noēsis), phantasia este tocmai "devenire" și "opinie". A fost situată de la bun început la un nivel inferior față de epistēmē, fapt ce le-a determinat reprezentărilor cu care imaginația operează un statut nefavorabil. Cum
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
să fixeze în conștiință, așa cum va face și creștinismul, motivația morală pentru alegerea corectă a drumului și implicit a recompensei, în detrimentul rolului jucat de zei, dramatizat în imaginarul colectiv, în ritualuri și în arte; pe de altă parte, dacă cetățeanul grec, "păgân", putea alege calea justă cu ajutorul practicii filosofice și a accederii la cunoașterea divină, la bine și la adevăr, și numai astfel, creștinul poate obține iertarea și fericirea ultraterenă doar prin dreapta lui credință, oricine e și oricât de departe
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
comparăm paideia propusă de Platon cu cea medievală, propusă de "oglinzile principilor". Ideea va reapărea în programele renascentiste de guvernare (spre exemplu, la Firenze), inspirate și de unele concepte propuse de Platon (Varotti 1-321). În cele din urmă, la filosoful grec, cea mai bună formă politică ar fi una mixtă, un model care ar combina principiile fundamentale ale autorității monarhice cu cele ale libertății democratice. Expusă cu argumente logice în interiorul unei filosofii radicale, teoria depășește istoria politică a antichității, neregăsindu-se
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
familial - deși ambele sunt ierarhice. Ele se păstrează intacte și în moștenirea medievală, atât la nivelul puterii publice − cu trăsături particulare pe care le voi discuta ulterior −, cât și la cel al neamului sau al familiei. Legătura dintre gândirea antică greacă și cea medievală este reflectată și de o altă ipoteză argumentată în Politica: familia nu constituie o soluție în sine la presiunile cotidianului, de aceea este necesar ca familiile să se unească pentru a forma un sat și, uneori, pentru
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
trei motive ale relației de prietenie își află analiza fenomenologică în Etica Nicomahică, probabil cel mai important ghid comportamental al civilizației europene antice, în care se poate citi și o adevărată "prefață" a "oglinzilor principilor" de mai târziu. Philia, noțiunea greacă fundamentală pentru înțelegerea Eticii, văzută cu multiplele ei înțelesuri (Cărțile VIII și IX), este interesantă pentru discuția de față ca politiké philía, prietenia politică, traductibilă parțial și prin concordia (homonóia). Dacă e să realizăm, ca până
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
înțelese ca serviciu; obligația de a căuta ceea ce este util și bine pentru cetățenii guvernați; politeía, ca o formă nedegenerată a democrației antice; repudierea holismului; impunerea respectului pentru drepturile egale ale oamenilor liberi (cu amendamentul că în cetatea greacă existau categorii sociale care nu intrau în comunitatea "cetățenilor"; nu erau doar marginali, ci erau excluși de la viața politică; în tratatul Politica există chiar și o justificare a sclaviei). Știința politică și filosofia lui practică îl recomandă pe Stagirit mai
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
radical diferite de cea "imperiale", fie că vorbim de Alexandru Macedon, fie de împărații romani sau de cei creștini de mai târziu. II. Controverse ale imaginii Dacă nu se poate vorbi de o istorie a noțiunii de imaginar în antichitatea greacă, pot fi reperate în schimb, în cele mai relevante texte pentru gândirea post-socratică, la Platon și la Aristotel, formațiuni discursive care atestă constituirea unui imaginar filosofic al politicului, ca reprezentare a exercițiului civic și a organizării vieții cetății. Acest imaginar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
exclus, opinia (sau non-existentul - în raționamentul sofistic), primejdioasă, ajunge să fie teoretizată și acceptată în Sofistul de către Platon însuși. Dacă arta discursului sofistic amenință dreapta opinie a cetățeanului, arta lui Homer, în schimb, pentru că menține unitatea întregului, a imaginarului politic grec așa cum îl propune chiar viziunea lui Platon, e admisă printre bunurile cetății (ceea ce nu se întâmplă în Politeía). Imitația savantă îi cere însă lui Platon un preț semnificativ: revizitarea propriei teorii a ideilor și reconsiderarea măcar parțială a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pentru Aristotel o formă de cunoaștere, puternică și determinantă. Ca funcție intelectuală, ea este și "mecanismul", dar și forța esențială în configurarea imaginarului filosofic al politicului, profund ancorat în principiile și în normele de organizare a vieții comunității în cetatea greacă. Imaginarul puterii creștine de rit bizantin Am urmărit până acum, în Politeía și apoi în Etica Nicomahică și Politica, în special acele aspecte legate de constituirea, cu sprijinul filosofiei imaginii și a imaginației, a unui imaginar al politicului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
semnificativ în raport cu cel grecesc și chiar cu cel roman timpuriu; se întâmplă astfel și pentru că în schema socială a lui imperium sunt mai bogat reprezentate, fie și cu aspectele negative ale statutului lor, categoriile sociale în general ignorate în antichitatea greacă - femeile, copiii, bolnavii, sclavii, dar și supușii din provincii, în general 40. Noul stat, cel creștin, pentru întreaga populație romanizată, acum asimilată unei mase pe cale să se creștineze, afirmă și reprezintă problematica sacrului drept un pivot central în teoria și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
precedent −, plasat la confluența dintre viziunea grecilor antici și cea creștină asupra reprezentării divinului. Dacă în prima analiză a genealogiei imaginarului am urmărit ceremonialul roman al glorificării, pe care l-am corelat cu diverse aspecte ale ritualului similar din cetatea greacă, dar și cu scurte analize ale unor noțiuni învecinate semantic și conceptual sau înrudite lexical (prezente în texte gecești și latine), în a doua sondare am căutat să prezint unele elemente de teorie, la Platon și la Aristotel, care au
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în mod firesc altfel decât în antichitate. Alain Besançon consideră că raportarea grecilor la divin și reprezentările acestuia denotă o anumită "stare de inocență", un stadiu primar al clarificării relației perceptibil − non-perceptibil. Faptul că se dezvoltă în paralel arta religioasă greacă, în încercarea de figurare a chipului mitic al zeului, și filosofia concentrată asupra vieții civice și politice a cetății nu provoacă o fracțiune imediat, ci doar mult mai târziu, în secolul VIII. Creștinismul va întâlni, ca termen opozitiv, interpretarea iconoclastă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]