10,921 matches
-
de artă este mereu divizată în straturi (strata) și, în ultimul rând, subiectul formează, la nivel ontologic, o concretizare a operei de artă prin care putem cunoaște intențiile artistice ale creatorului, în același timp opera devine cunoscută într-un mod intim, adică prin experiențele subiective. Conceptul de strata este indispensabil pentru a stabili condițiile prin care putem stabili exterioritatea obiectelor (artistice). Dar procesul de stratificare impus de Ingarden nu trebuie văzut ca unul euristic, care să cerceteze conștiința unde obiectele artistice
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
părțile individuale ale unui obiect artistic pentru a-i stabili proprietatea de obiect suficient. Un obiect artistic suficient este un obiect care nu are nevoie de nicio relație exterioară pentru a exista. Relația dintre Ingaden și Hartmann este o relație intimă în care regăsim problema apercepției operei de artă. Pentru a putea ajunge la singularitatea operei de artă trebuie să interogăm, prin cercetarea ontologică, problemele particulare ale artei. Prin această cercetare a problemelor fundamentale ale artei și ale operei de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a conceptelor care au definit arta de-a lungul istoriei produce un fenomen de singularitate unde conceptele evoluează independent. O astfel de cercetare nu poate fi văzută ca o sinteză a artei tradiționale cu arta contemporană, unde printr-o cercetare intimă a conceptelor se poate extrage o definiție proprie și universală operei de artă și a obiectului artistic. 5. Planul ontologic al lucrării Interogarea ontologică a operei de artă poate fi privită ca o introspecție universală asupra existenței umane. Acest lucru
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o anumită operă de artă le are sau obiectul care are însușiri artistice și, prin urmare, devine obiect artistic; prin ideea de estetic definim modalitatea senzuală de înțelegere a obiectelor de artă. Astfel, putem deduce ca artisticul implică o relație intimă și interioară cu opera de artă, pe când esteticul se definește printr-o experiență exterioară a operei. În acest sens, pentru Heidegger arta nu se ocupă cu opere de artă ca obiecte aisthesis (αἴσθησις - obiecte de artă ce sunt descoperite prin
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de funcționare a limbajului sau a simbolului. De aceea, arta este analizată de Heidegger în termenii de ființă, clădire, locuire și gândire și doar limbajul are puterea de a le conecta. Prin urmare, bauen, a construi, se află în relație intimă cu buan - leben (a locui), dar și cu bin, bist ce exprimă starea de a fi. Omul, ca ființă muritoare, nu poate exista decât în stare de acțiune. Exercitarea actului de a fi mereu in acțiune - potența - face ușoară recunoașterea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
să nu uităm că modul de apariție a operei este strâns legat de stările mentale ale artistului și de cele ale contemplatorului. De aceea, indiferent de tipul de obiect de care opera dispune și care iese la iveală prin intermediul relației intime dintre obiectul de artă și starea mentală, nu cunoaștem condițiile prin care ele ajung la existență. Aducerea la existență a unei opere implică un anumit tip de entitate ce precede obiectul de artă experimentat și care trebuie reliefat. Opera ca
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a operei de artă prin intermediul jocului interior al artei, putând acoperi și ideile abstracte. Înțelegerea ontologică a imaginației necesită o înțelegere a gândirii ca suport ontologic al realității acțiunilor imaginației. Prin intermediul imaginației, artistul descoperă universul interior al artei, un univers intim și adevărat ce iese la suprafață prin creație. Raportul dintre imaginație și opera de artă vizează eul creativ care proiectează imagini artistice în lume pe care le cercetează mai apoi în mod constant prin intermediul unei facultăți continue a imaginației și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
existent. Prezența operei de artă este prezența diferenței din opera de artă. Realitatea operei de artă este redată și prin intermediul corelațiilor dintre prezența sa cu tropii ontologici: orice prezență are nevoie de dovadă că este reală. Astfel, există o relație intimă între prezența operei de artă și mitologie. Prin mit și prezență se oferă limitele istoricității operei de artă și ne duce înapoi la originile timpului istoric, al momentului în care istoria a devenit prezență. Prin mit putem transcende istoria și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
lua parte la concretizarea operei de artă. Orice metodă de exprimare modifică imaginea și forțează contemplatorul să-și folosească imaginația și experiența estetică pentru înțelegerea completă a operei de artă. Atât imaginea, cât și limbajul dispun de o forță 45 intimă interioară ce se află mereu în acțiune. Folosirea tropilor în înțelegerea existenței operei de artă ne duce cu gândul la Cassirer 46, care consideră că orice formă de înțelegere "a numelor" necesită o gândire și o acțiune magice, iar orice
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
distinge de alte arte obiectiv-informative prin accentuarea esteticii, ce are la bază actul fundamental al creației. Prin urmare, poezia este exprimarea unei idei spirituale, întrucât desăvârșirea ei este posibilă în domeniul spiritualului. Relația dintre strata și tropii ontologici este una intimă, ce acceptă toți tropii ca fiind entități abstracte. Aflat în acest context simbolic, poemul este deschis interpretării. Utilizarea diferitelor figuri de stil, a elementelor stilistice sau a dicțiunii poetice duce la crearea unor imagini disparate și înțelesuri multiple, făcând din
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
intern de funcțiune pe baza căruia poezia este prezentă. Alte elemente și artificii artistice pot lua parte la compoziția poetică. Astfel, prezentarea vizuală ține de modul de aparență al poeziei. Acrostihul oferă înțelesuri în literele inițiale sau în cuvinte speciale intime poeziei. Poezia invită la joc atunci când înțelesul său constă în descifrarea sa lingvistică. Modul diferit al apariției poeziei, prin folosirea diverselor tehnici digitale sau prin folosirea anumitor acțiuni ca juxtapunerea, oferă înțelesul poetic în spațiul ambiguității și al ironiei. Ele
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
care definim și interpretăm o serie de picturi. Folosirea atentă a anumitor elemente (modul de redare, intensitatea culorii), a anumitor motive (literare sau mitologice), a anumitor idei (religioase sau fantastice) definește forma finală și compoziția picturii. Totodată, există o relație intimă irefutabilă între natură și pictură. Arta și natura au o natură asemănătoare și pot fi înțelese ca "o apreciere personală, reprezentată prin senzații și pe care priceperea o organizează în pictură"5. Cercetarea naturii devine un mod de a face
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
răspunderea de-a oferi expresia dramatică a momentului. Dilema artei fotografice se află, astfel, între realismul pur, nevoia de a oferi expresii semnificative, concrete prin esență, și pseudorealismul unei decepții bazat pe un conținut format din apariții iluzorii. Totodată, relația intimă dintre elementele artei ridică o serie de întrebări. Arta vizuală fotografică generează multiple opere în anumite circusmtanțe, dar și o singură artă. Ele pot fi definite ca: printarea, definită prin mai multe instanțe sau printr-o instanță singulară; prototipul, ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ea îmbălsămează timpul, salvându-l de la propria corupție"8. Elementul principal în determinarea narativității imaginii este oferit de culoare. Fotografia poate fi monocromă, dar în funcție de suprafața folosită, ca în cazul hârtiei de ozalid, poate căpăta alte nuanțe. Culoarea reprezintă jocul intim al imaginii în procesul reprezentării. Modul de folosire a culorii duce la identificarea anumitor stiluri artistice ale fotografiei. Narativitatea fotografiei este, în același timp, determinată și de un concept central care subminează centralitatea și singularitatea fotografiei, un determinator ontologic. Acest
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
misterul, realul, fantasticul, imposibilul, etc pot duce la conturarea finală a reprezentării unei fotografii. Unicitatea este înțeleasă în pictorialism ca o creație unică, considerată ca epitomul fotografiei artistice. Fotografia duce la apropierea de lucrul redat, adică se crează o relația intimă între subiect și lucrul reprezentat, apoi la o cunoaștere intimă și la o experiență estetică. Imaginea apare într-un context socio-istoric, fiind o formă subiectivă de reprezentare. Fotografia modernă este înțeleasă ca act observațional pasiv. Filmul În spatele ferestrei de Alfred
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a reprezentării unei fotografii. Unicitatea este înțeleasă în pictorialism ca o creație unică, considerată ca epitomul fotografiei artistice. Fotografia duce la apropierea de lucrul redat, adică se crează o relația intimă între subiect și lucrul reprezentat, apoi la o cunoaștere intimă și la o experiență estetică. Imaginea apare într-un context socio-istoric, fiind o formă subiectivă de reprezentare. Fotografia modernă este înțeleasă ca act observațional pasiv. Filmul În spatele ferestrei de Alfred Hitchcock produce o intensitate a decoperirii detaliilor camerei ce țin
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
motivație și posibilități. Raporturile dintre motivație și performanță sunt mediate în planul reprezentărilor cognitive de către scopuri, proiecte și planuri care la rândul lor restructurează raportul dinamic din cadrul sistemului personalității. Tehnicile de motivație sunt în corelație cu: - natura activității sportive; - natura intimă a sportivului; - tehnicile de antrenament și instruire. Corelația care se stabilește între motivație și natura activității sportive, reflectă următoarea concluzie: este necesară în primul rând o analiză amănunțită a mișcărilor care trebuiesc învățate și exercitate pentru fiecare activitate sportivă în
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
climat de grup favorabil. Un conflict între motivația de sarcină și cea de participare poate duce la destrămarea echipei. Motivația determinată de natura internă a sportivului, de personalitatea acestuia constituie încă o temă de cercetare. Corelația dintre motivație și natura intimă a sportivului are o semnificație deosebită în cazul situațiilor de limită. O motivație prea puternică, un grad ridicat al sentimentului responsabilității determină reacții de neadaptare deosebit de puternice și greu de depășit. În condițiile unei solicitări interne a organismului, oboseală sau
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
unor relații care se instituie și funcționează între două sau mai multe persoane, relații care au un caracter psihologic, sunt conștiente și directe. În cadrul relațiilor interpersonale cunoașterea reciprocă a membrilor, activitatea comună, caracterul mai mult sau mai puțin frecvent și intim al relațiilor sunt absolut obligatorii. Într-o echipă sportivă nu întâlnim relații numai între două persoane, ci între aproape toți jucătorii, pe măsură ce numărul de persoane este mai mare, relațiile încep să se organizeze între ele, să se ierarhizeze, să dea
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
volum din Moromeții). Analizate pertinent, cu avertizarea asupra efectului lor deformator, aceste direcții își dezvăluie precaritatea. O bună cunoaștere a literaturii vechi și a surselor de informare în domeniu demonstrează Orizonturi medievale (2003), unde se identifică elemente anticipative ale „jurnalului intim” și se analizează dimensiunea memorialistică a primelor texte românești. SCRIERI: Jurnalul unui an satanic, București, 2001; Secvențe literare contemporane, I-II, București, 2001-2002; Despre Preda și alte eseuri neconvenționale, București, 2003; Orizonturi medievale, București, 2003. Ediții: Ilarie Chendi, Eminescu și
VONCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290642_a_291971]
-
Oarecum mai nuanțată, dar urmând aceeași linie demonstrativă, e relația dintre Simion Todericiu, directorul băncii Someșana din Dej, și fiul său, Toderiță, căruia i se recunosc primele „semne de rătăcire”. Ca să-și înțeleagă mai bine fiul, tatăl va citi jurnalul intim al acestuia și va afla despre prietenia lui cu copiii de țărani, cu slugile și cu alte persoane nedreptățite de bancherul arivist. Galeria de personaje imaginare e îmbogățită cu o serie de personaje reale, istorice, precum Take Ionescu sau Titu
VORNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
V. se străduiește să construiască un fel de poem în proză psihologizant despre zile și despre semnificația acestora; diversitatea lor și revolta împotriva lipsei de inventivitate a oamenilor sunt elementele de bază. În subtext cartea este un fel de jurnal intim întins pe doi ani, 1925-1926, mascat de pretextul confesiunii zilelor întrupate în personaje, eliminând clasicele notații cotidiene cu referiri directe la fapte și susținut exclusiv de reflexivitate și reverie. SCRIERI: Rătăcire, București, 1923; Fata-sport, București, 1925; Și zilele grăiesc, cu
VRIONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290659_a_291988]
-
Femeia ca un câmp de luptă sau Despre sexul femeii - câmp de luptă în războiul din Bosnia (1998), unde trauma resimțită de Dorra, victimă a unui viol în timpul războiului, se reflectă atât în fișele de observație, cât și în jurnalul intim al lui Kate, terapeutul său. Situându-se printre punctele de vârf ale dramaturgiei lui V., piesa se impune în egală măsură prin reflecțiile lui Kate („Noul războinic din Balcani violează femeia inamicului său etnic pentru a-i da astfel lovitura
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
maternității este cultivat pe fecundul sol al tradiției românești, care devine nota specială a apropierii calde, învăluitoare. V. este și un înzestrat poet al copilăriei ca stare plenară, ca al doilea univers, creat de copil, adevărat homo ludens. Grație cunoașterii intime a logicii și psihologiei infantile, el a creat frumoase versuri pentru copii: „Bate toamna nucile,/ Aurește frunzele,/Îndulcește merele.../ Ce ești trist, măi, greiere?” (Toamna). Lirica lui reactualizează și dă un farmec original motivului universal și totodată specific-românesc al copilăriei
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
Marilor Procese* de la Moscova din 1936, 1937 și 1938, și pentru a arăta că nimeni nu-i la adăpost de paloșul partidului. și de ce n-ar adopta, pe deasupra, și o constituție „stalinistă”, „cea mai democratică din lume?” Așa cum explica Stalin intimilor săi pe 7 noiembrie 1937, țelul său este de „a crea un stat unit și indivizibil”, astfel încât dacă o părticică s-ar detașa cumva de URSS, ea ar fi „incapabilă” să ducă o existență independentă și „ar cădea în mod
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]