12,849 matches
-
loc și, călcați în copitele cailor în continuă mișcare, se înecau, deși apa nu era prea adâncă. Lumina zilei se stinsese; lupta continua în confuzie, într-un peisaj de coșmar, în care fulgerele pe care cerul le descărca asupra combatanților luminau, din când în când, cu o lumină albăstrie mulțimea care, biciuită de furtună, se agita în apa clocotitoare. Ploaia se făcu grindină, fără ca din această cauză războinicii celor două părți - care, în plus, aveau zdravăn de lucru ca să-și țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
diferite și îmbrăcăminte diferită, aparținând diferitelor neamuri reprezentate în armată, se adunau în jurul lui Magister militum și al mesei mari de campanie cu tăblia aproape în întregime acoperită de o hartă militară, pe care un sfeșnic masiv pe trepied o lumina într-o lumină gălbuie. Sebastianus, care avea privilegiul de a se găsi în apropierea lui Etius, se bucura de o poziție avantajoasă. Pentru care era cu siguranță mult invidiat de ceilalți ofițeri mai puțin norocoși, prinși în ultimul rând. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
De la primul zbor ce-am zburat ... cu tine! FĂ-MĂ DOAMNE DACĂ VREI Fă-mă Doamne, Prometeu, Să fur foc, să ard mereu, Să fur dragoste și dor Pentru vulturu’- mi din zbor! Fă-mă Doamne-un curcubeu Spre a lumina mereu, Dragostea din pieptul meu Către un iubit, un zmeu?! Fă-mă Doamne-o navă-aș vrea, În Cosmos să zbor cu ea, S-ajung la iubirea mea Ce se-ascunde într-o stea! Doamne, un buchet de vin Fă
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
la- întrebare: Pare mică dar e mare Și-i bună de sărutat! Te-oi cuprinde de mijloc, Tandru am să te ridic, Va fi ardere și foc Și tu n-o să spui nimic... Doar mic tremur dureros Chipul îți va lumina Vei simți cât de frumos, Dulce-i când te-oi săruta... Chipul tău străluminează Și cuprins de vraja lunii Te va ține mereu trează Nu-ți pese ce-or zice unii! VRAJA CODRULUI Vântul prin codru mă poartă, Urc poteci
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
jurămîntul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă, a întins vîrful toiagului pe care-l avea în mînă, l-a vîrît într-un fagure de miere, și a dus mîna la gură; și ochii i s-au luminat. 28. Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: "Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicînd: "Blestemat să fie omul care va mînca astăzi!" Și poporul era sleit de puteri. 29. Și Ionatan a zis: "Tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
a zis: "Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicînd: "Blestemat să fie omul care va mînca astăzi!" Și poporul era sleit de puteri. 29. Și Ionatan a zis: "Tatăl meu tulbură poporul; vedeți dar cum mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat puțin din mierea aceasta! 30. Negreșit, dacă poporul ar fi mîncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmașii lui, n-ar fi fost înfrîngerea Filistenilor mai mare?" 31. În ziua aceea au bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
dar domnitorii Filistenilor au zis: "Să nu se suie cu noi la luptă. 10. Astfel, scoală-te dis de dimineață, tu și slujitorii stăpînului tău, care au venit cu tine; sculați-vă dis de dimineață, și plecați de îndată ce se va lumina." 11. David și oamenii lui s-au sculat de noapte de tot, ca să plece dimineața, și să se întoarcă în țara Filistenilor. Și Filistenii s-au suit la Izreel. $30 1. Cînd a ajuns David cu oamenii lui a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
puteri nelimitate pentru a utiliza toate forțele disponibile în Statele Unite. Capturează-l pe Craig! Își dădu seama că se lupta, literalmente, pentru viață. CAPITOLUL 8 Craig se trezi. Nu avea nimic la care să se gândească. Ceea ce fusese întunecat se luminase brusc. Zăcea întins, foarte calm. Nu era deloc conștient că avusese un nume sau că era ceva neobișnuit în legătură cu situația lui. El se afla acolo - entitatea care era el însuși - stătea întins. Până și poziția i se părea normală, esența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
supraom. Vezi, ești în ultima fază a schimbării tale finale. Indiferent la ce nivel vei reuși acum să te ridici, acesta va rămâne definitiv. Nu vor mai exista alte schimbări. Sau devii ca noi ceilalți totipotenți, sau... Ochii ei se luminară. Mâinile i se întinseră impulsiv și-l prinseră de braț. - Lesley, nu vezi? Nu vezi! Îți datorăm asta; datorăm acestei lumi amărâte, învinse, lipsite de speranță; față de ea avem datoria să-ți dăm această șansă. Vino aici și stai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
el se învârtea în sus și în jos închis în camera mică, așteptând. Ușa din spatele lui se deschise, dar el nu se întoarse. Umbrele se întindeau grele peste deșert, dar munții din dreapta se profilau deja vizibil pe cerul care se lumina. Iar în stânga, printre copacii de dincolo de sat, putea vedea corturile albe ale armatei care se trezea. Kay îi spuse din spate: - V-am adus micul dejun. El uitase deja că intrase cineva. Tresări la auzul vocii. Apoi zâmbi morocănos, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
că nu mai vii. Ușa se deschise puțin, atât cât Bătrânul să se poată strecura cu greu înăuntru. în casă aerul era uscat și mirosea a caimac ținut în ulcele de pământ. Urcară o scară veche de lemn, fără balustradă, luminată din loc în loc. Vanghele stingea în urma sa opaițele adăpostite de nișele din zid. în spatele lor rămânea un întuneric negru și cleios. Sus era un coridor cu trei patru uși, ce dădeau probabil în odăile în care drumeții puteau rămâne peste
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-i recunoască duhurile rele, flăcăii gospodarilor slobozeau de pe dealuri roți mari de căruță în flăcări. înfășurate în paie și cârpe unse cu rășină, roțile se rostogoleau în hopuri mari, aprindeau iarba uscată de pe dealuri, lăsând dâre de foc în urma lor. Luminând violent chipurile trase ale oamenilor, roțile de foc erau supte de hăul văilor și se opreau sfârâind în apa râului, ademenind magic stingerea focului solar în apele ploilor dorite. Câinii speriați și întărâtați de zgomote și vrăji rupeau hămăind lanțurile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fizică. În orice se amesteca, era perfect. Știa să croiască rochii femeiești, fiindcă s-a pus odată să croiască. Dregea perfect ceasornice. Colora fotografiile etc., etc. Avea o logică ca fierul de tare și o ironie îngrozitoare. Avea o față luminată de inteligență - una din cele mai distinse figuri din câte am văzut. Era inteligent și în viața practică și înzestrat cu o mare voință: trăia din câteva mii de franci, pe care le da cu dobândă, știind să manevreze mica
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
noi, că o făcuse puțin a mea. Și eram singuri acum, în grădină, și nu ne despărțea nimic decât doar câțiva centimetri de spațiu binevoitor și - implacabila cronologie. Ne-am dus la restaurant. Ne-am așezat la o masă mică, luminată de o lampă prinsă în perete. Bustul Adelei, înalt, elegant, era ușor aplecat asupra mesei. Ochii ei răspândeau o lumină viorie, și potirul de dantelă al mânecilor scurte îi punea flori de umbră pe albul rotund al brațelor. Ce grațios
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în joc - interesat prea tare și cu sufletul nesigur și tulbure - m-am pierdut întotdeauna în conjecturi. Și n-am mai priceput nimic sigur... Brațele Adelei când își netezea părul! atât de albe, că în odaia cu geamurile mici, întunecoasă, luminau real în mișcările lor încete, de o grațioasă preciziune. ... Dar ce a însemnat mișcarea aceea din cap?... A fost pentru mine? A fost numai un gest al gândurilor ei? A însemnat ceea ce ar fi putut însemna altădată? Ori a fost
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sine stătătoare, care, căzute în inconștient, se odihnesc și se fortifică, în timp ce și conștiința, odihnită de ele, devine mai sensibilă la incitațiile lor. Acum, readus la Adela, vorbeam și auzeam tot ce se vorbește, dar ideea, imaginea, senzația existenței ei lumina din umbră cu azurul ochilor săi tot câmpul conștiinței. În timpul mesei, un artist al ciocanului a tocat un sfert de ceas (a doua zi era sărbătoare), scoțând din lemnul uscat cascade de sunete, care mureau și reînviau. Apoi, în dangătele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care palpita viața, sprijinit pe masă, cu tulpanul legat pe frunte, era atât de femeie! Proiectată pe zidul întunecat al bradului, cu rochia trandafirie, cu fața înviorată de mers și de plăcere sub broboada albastră, cu zâmbetul ei roș și luminând din azurul ochilor, îmi părea, până la halucinație, o floare mare, una din acele flori tropicale care atrag irezistibil, amețesc și omoară. - Mon cher maître, la ce visezi? - La nimic. Mă gândeam la o floare strălucitoare despre caream citit într-o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și-i spusei cui a dedicat poetul aceste cuvinte. Ea mă sfida cu frumusețea ei. (Știa bine că tonul glumeț era o măscă ipocrită!) Dar deodată cerul asfințitului se umplu, emoționant, cu trupul Ceahlăului, mistreț uriaș și hidos, cu capul luminat de soarele care se-ndrepta spre fundul zării. Muntele nemăsurat și diform, în tristețea indescriptibilă a sfârșiturilor de zi pe munți, inspira neîncredere și neliniște. Adela îmi luă brațul sub al ei și stăturăm așa multă vreme, în loc, privind tăcuți
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Ea", când o numesc astfel, oral sau mental, probabil pentru că, fiind contradictoriul lui "El", și atât de femeiesc prin fizionomia lui, dimorfismul gramatical proclamă cu putere dimorfismul sexual, concentrează întreaga conștiință asupra femeii, până la halucinație. Persistența imaginii ei în conștiință, luminată de albastrul ochilor - când citesc, 1 Bucătăreasa pricepută (fr.). când vorbesc cu cineva, când gândesc altceva -, ca o formă a priori a cugetării, aruncând un văl de azur peste paginile cărților, peste priveliști, așa cum proiectezi, oriunde ți-ai întoarce privirile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trecuse moartea, schițând gestul de a se opri. ... Dar scăderea temperaturii putea să indice curba normală a unei boli care abia începe!... Ideea asta îmi strecură în suflet o neliniște mai chinuitoare decât spaima, goală de idei, de la început. Se lumina de ziuă. Era frig. Chinul mă obosise. Se obosise și el. Căzusem într-un fel de atonie morală. Un vânt, de aici, din sat, al nostru, fără direcție hotărâtă, șoptea în frunzele copacilor. La șapte am fost chemat la Adela
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
alocuri chiar contradictoriu, enigmatic. Cele două laturi ale personajului ar fi intelectualitatea, austeritatea morală, pe de o parte, și senzualitatea, impulsul erotic, pe de altă parte. Roman al dragostei solilocviale, precumpănitoare va fi latura senzualității, a cărei acuitate va fi luminată prin renunțările la care se supune intelectualul lucid, cum se autocaracterizează. Intelectual și om de societate, Emil Codrescu împărtășește convențiile sociale, nu are gustul provocării, stridenței. Ființă morală, nu acceptă trivialitatea prin abandonul spiritualului în fața atracției fizice. Preferă singurătatea, lectura
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să constați că, în mintea mea, cravatele și alte lucruri coexistă cu povestirea ta. Dar nu-i așa. Pur și simplu îmi caut gândurile. Mi-am zis că fleacurile astea or să mă ajute să mă adun. Afară s-a luminat de zi și eu zac aici de când te-ai dus la culcare. Ce fericire să fiu primul tău cititor! Și ar fi o fericire și mai mare dacă n-aș ști că tu pui mai mult preț pe părerea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
scop. Am o misiune grea. Port după mine În această geantă - și Extraterestrul arătă cu degetul spre geanta sa diplomat - toate instrucțiunile codificate În formule matematice atât de complicate, Încât nimeni nu le poate descifra. Studiind de la distanță de ani lumină planeta voastră acoperită de nori și păduri, am ajuns la concluzia că viața pe pământ a luat un curs greșit. Și ceea ce complică aici lucrurile este relația falsă stabilită Între cele două sexe. La voi, bărbații s-au Înmulțit peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unde treceau, rămânea În urma lor prăpăd. Întrebările semănau neliniște și teamă În inima Mașei. „Dacă Dumnezeul nostru nu crede În nimic, noi cum am putea crede În El?“ - se Întrebă, privind prin ușa grajdului la cerul care Începea să se lumineze, după care continuă: „Dar, În fond, credința se oprește la Dumnezeu, fiindcă dincolo de Dumnezeu, la care ne Închinăm noi, nu e un nici un alt Dumnezeu la care să se Închine la rândul său Dumnezeul În fața căruia ne prosternăm?“. Întrebarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
reprezentantul firmei Golden Weyr tot insistase să-i ofere Mașei o altă slujbă. Dar după cele opt luni petrecute În compania Berthei, Mașa se simțea atât de epuizată, Încât abia aștepta să se Întoarcă În satul ei natal. * * * Aproape se luminase de ziuă. Aerul limpede și răcoros al dimineții pătrundea prin ușa grajdului, aducând de afară miros de baltă și mohor proaspăt cosit. Minusculele fracuri ale rândunelelor coborau din cuibul de sub grindă, se lăsau În jos, gata-gata să atingă spinarea osoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]