7,800 matches
-
mari aventuri din viața noastră de până acum. Ne rugăm pentru sănătate, să fim feriți de accidente, de calamități naturale, de hoți, de criminali și de toate relele din lume, și ne mai rugăm lui Dumnezeu să-i țină pe nebuni în loc, să-i facă să plece o clipă mai târziu după ce-am trecut noi. Totul a început când Liviu, primind o scrisoare de la Rectoria (San Pere de Vilamajor - Spania) pentru faptul că a trimis doi tineri români care au
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
iar "clocesc ceva". Aveam să-i mărturisesc faptul că suma nu mi se pare enormă și dacă am prelua noi cheltuielile, am putea avea la Chișinău un Centru cultural român-român excelent! M-a gratulat și el cu prietenie ("Vasile, ești nebun!") și seara, la recepție, i-am informat pe Bistrianu și pe Ungureanu că pot trece la redactarea documentului și ulterior comunicării aprobării de la București și la semnarea lui. Recepția a fost ca "Nunta Zamfirei", cu 500 de dolari având de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pierdută Bacalaureatul l-am luat cu greu. Rezistam să devin un automat care Învață. În schimb, și mă consider norocos pentru asta, am avut șansa să regizez În clasa a XI-a Năpasta și să joc chiar rolul lui Ion Nebunul. Deși ca actor mă străduiam să-l imit pe Emil Botta În cele mai mici gesturi și copiam exact unghiul de Înclinare a capului spre umărul stâng, ca regizor am fost autentic și am rupt gura târgului (adică a liceului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o montare de un formalism care și azi cred că i-ar șoca pe unii critici conservatori. Nu era nimic realist, nici În decor, nici În mișcare. Atmosfera era aceea a unui coșmar visat de un pribeag (evident, eu - Ion Nebunul), care vine din stradă, fluierând singuratic, urcă pe scenă, deschide cortina și Își imaginează piesa... În clasa a VII-a lucrasem În timpul anului școlar la un proiect cu Scrisoarea pierdută și avusesem și acolo o idee năstrușnică: țineam morțiș că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Grădina Icoanei, utilizând toate hățișurile și tufișurile disponibile. - În clasa a VII-a regizează O scrisoare pierdută interpretată ca o tragedie lirică cu colegii de la Școala „Popa Rusu“. - În clasa a XI-a montează Năpasta, jucând și rolul lui Ion Nebunul, la Liceul „Iulia Hasdeu“, unde era elev. 1961 - Admis la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, secția Actorie, clasa profesorului Ion Finteșteanu, asistent Sanda Manu. 1964 - Se transferă la secția de Regie nou Înființată, la clasa profesorului Radu Penciulescu, asistent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
explorator deja menționat și acel mare medic patolog, bunicul matern al mamei, Nikolai Ilarionovici Kozlov (1814-1889), primul președinte al Academiei Ruse Imperiale de Medicină și autorul unor lucrări precum Despre evoluția ideii de boală sau Despre comprimarea orificiului jugular la nebuni. Dacă tot a venit vorba, aș putea menționa aici și propriile mele lucrări științifice, Îndeosebi cele trei preferate, „Note despre: plebejinae neotropice“ (Psyche, vol. 52, Nr. 1-2 și 3-4, 1945), „O nouă specie de Cyclargus Nabokov“ (The Entomologist, decembrie 1948
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ciudat, de praf și de eter, nu tocmai neplăcut. Avea maniere alese, o fire blândă, un scris de neuitat, tot numai spini și țepi (cum n-am mai văzut decât În scrisorile pe care le primeam, din păcate, uneori de la nebuni, Începând din anul de grație 1958) și deținea un fond nelimitat de povestiri obscene (cu care mă delecta sub rosa, cu glasul lui visător, catifelat, fără a folosi absolut nici o expresie vulgară) despre amicii și „puicuțele“ lui, dar și despre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
hățiș, stăteam tolăniți În iarbă și discutam despre femei. Inocența noastră mi se pare acum aproape monstruoasă, văzută În lumina diverselor „confesiuni sexuale“ (care se găsesc În Havelock Ellis și la alții) ale unor țânci care se Împerechează ca niște nebuni. Mizeriile actului sexual ne erau necunoscute. Dacă s-ar fi Întâmplat să auzim de doi flăcăi normali masturbându-se ca niște idioți unul În prezența celuilalt (după cum se Înfățișează cu multă Înțelegere, cu toate mirosurile aferente, În romanele americane moderne), numai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
constați că s-a scurs poate o oră Întreagă, o oră prefăcută În scrum În cursul activității cerebrale incandescente a jucătorului. Tabla de șah din fața lui este un câmp magnetic, un sistem de tensiuni și de abisuri, o boltă Înstelată. Nebunii se deplasează pe ea ca niște reflectoare. Calul acesta sau celălalt este o pârghie reglată și Încercată, iarăși reglată și iarăși Încercată, până ce problema este acordată astfel Încât să atingă nivelul necesar de frumusețe și surpriză. De câte ori nu m-am luptat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a străduit mult s-o „planteze“ (ea putând fi dejucată doar de o mică și nesemnificativă mutare a unui pion discret). După ce a trecut prin acest infern „antitetic“, persoana ce caută soluția, devenită acum ultrasofisticată, va descoperi acea simplă mutare-cheie (nebun la c2) la fel cum o persoană care umblă după potcoave de cai morți ar parcurge drumul de la Albany la New York, prin Vancouver, Eurasia și insulele Azore. Experiența plăcută furnizată de această rută ocolitoare (peisaje ciudate, gonguri, tigri, obiceiuri exotice
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Țările de Jos. Am În fața mea foaia de hârtie pe care am schițat În acea noapte la Paris diagrama pozițiilor din problemă. Albul: rege la a7 (adică primul dosar, al șaptelea rând), regina la b6, turele la f4 și h5n, nebunii la e4 și h8, caii la d8 și e6, pionii la b7 și g3; Negrul: regele la e5, tura la g7, nebunul la h6, caii la e2 și g5, pionii la c3, c6 și d7. Albul Începe jocul și dă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Albul: rege la a7 (adică primul dosar, al șaptelea rând), regina la b6, turele la f4 și h5n, nebunii la e4 și h8, caii la d8 și e6, pionii la b7 și g3; Negrul: regele la e5, tura la g7, nebunul la h6, caii la e2 și g5, pionii la c3, c6 și d7. Albul Începe jocul și dă mat În două mutări. Pista falsă, irezistibilă „Încercare“ este: pion la b8, luând un cal, după care urmează trei frumoase șah-maturi ca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tărăgănare și o trândăveală care au permis Înainte de toate formarea unui Homo poeticus - fără de care sapiens n-ar fi putut evolua. Auzi! „Lupta pentru supraviețuire!“ Blestemul bătăliei și al trudei readuce omul Înapoi la starea de zimbru, la obsesia de nebun a sălbăticiunii care mormăie disperată În căutarea hranei. Tu și cu mine am observat deseori licărirea de obsedat din ochii unei gospodine care-și face planuri În timp ce Își plimbă privirea peste alimentele dintr-o băcănie sau prin morga unui măcelar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
urmă ca și cum ar fi urmărit de un duh nevăzut și se pierde în depărtare, repetând întruna: Satana!!.... Satana!!... Aista-i "Sfânt" mare, recunoaște Toader. Sfântu' ista-i smintit rău... Toader clatină din cap, se scarpină în creștet: Nebun Sfânt... Sfânt Nebun... E un tâlc în nebunia lui... În veacu' nost' hain, trebuie să fii nebun sau să faci pe nebunu' ca să poți striga un adevăr fără să-ți pierzi capu'. Mă ia cu amețeală, bădiță, mi-i că mă pierd, îngână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
repetând întruna: Satana!!.... Satana!!... Aista-i "Sfânt" mare, recunoaște Toader. Sfântu' ista-i smintit rău... Toader clatină din cap, se scarpină în creștet: Nebun Sfânt... Sfânt Nebun... E un tâlc în nebunia lui... În veacu' nost' hain, trebuie să fii nebun sau să faci pe nebunu' ca să poți striga un adevăr fără să-ți pierzi capu'. Mă ia cu amețeală, bădiță, mi-i că mă pierd, îngână Gheorghiță clănțănind mărunt, înfrigurat, chircit de durere. Șăzi ghinișor Gheorghiță, îl încurajează Toader. Iaca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la cale căsătoria lui Ștefan cu Evdokia, sora lui Simion Olelkovici, cneazul Kievului. Pe Maruca au găsit-o moartă, a doua zi după nuntă. S-a otrăvit sau, poate, a fost otrăvită nu se va ști niciodată. Ștefan a fost nebun de durere. Odată, la un pahar, când, nostalgici, alunecasem pe panta aducerilor-aminte, l-am întrebat de Maruca. Brusc a tăcut, a rămas cu ochii pironiți în gol, n-a mai scos un cuvânt. Mi-a părut rău c-am adus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vreo înjurătură pre limba lor? îl asmute Ștefan. Subito! Presto! Mascalzzoni! Macaronari! Mi-a spus un mare negustor... șovăie Țamblac, mi-a spus că de când "il pazzo valaho"... Cum, cum?! Să nu se supere Măria ta, spune Țamblac stânjenit. "De când "nebunul de valah" chiar așa a spus a momit fulgerele otomane asupra Moldovei, negustorimea navighează într-o veselie pe Mediterană". Ștefan izbucnește în hohote mari de râs, cu boierii după el, măcar că râsul lor e cam hâit: "Nebunul de Ștefan?!" Hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Țamblac stânjenit. "De când "nebunul de valah" chiar așa a spus a momit fulgerele otomane asupra Moldovei, negustorimea navighează într-o veselie pe Mediterană". Ștefan izbucnește în hohote mari de râs, cu boierii după el, măcar că râsul lor e cam hâit: "Nebunul de Ștefan?!" Hai că mi-a plăcut! A dat Domnul s-ajung și pe post de momeală turcească!... Tot neguțătorul mi-a șoptit că Senatul venețian umblă să încheie o pace secretă cu Mahomed. "O pace secretă?!" zvâcnește Ștefan lovit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mușatin. Parcă poți știi ce venin de năpârcă zace și-n gușa aistuia... Ne-am fript în ciorbă, suflăm și-n iaurt"... Oricum, ne-a fost învățătură. Ochii pe el! Alexa înfierbântat, ia cuvântul: Mă bate un gând nebun. Adică, nebun n-ar fi el, dimpotrivă... La o adică, de ce noi, marii boieri, de ce n-am ridica în Scaun pe cel mai vrednic dintre noi? Că doar ne cunoaștem de-o viață și știm ce zace-n gușa fiecăruia, se uită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am cucerit libertatea, am plătit scump pentru ea, și nu voi a ne mai închina la nici o "Poartă", fie mică, fie mare, nici de la Apus, nici de la Miazăzi, nici de la Răsărit! Istoria va spune despre noi, poate, c-am fost nebuni de ne-am luat la harță cu ditai "Împărăția". Am plătit... Vom mai plăti încă... Aista-i prețul libertății noastre. A meritat? N-a meritat? Respirăm!... E în joc soarta Țării! De ce alegem acum depinde, poate, veacul, veacurile ce vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
toporișcă la brâu, ghioagă ghintuită pe care mai mult o târăște prin pulbere. Dumnezeule!!! țipă Savastița. Iar?!... Nu te vezi?! Hodorogule!! Bătrânul se înfoaie și grăiește cu mândrie: Savastiță, draga me, Vodă Ștefan mă cheamă! Vin turcii! Am plecat! Ești nebun, moșule?!?! sare Savastița ca opărită. Iar te-or apucat pandaliile?!?! Cine are nevoie de un hodorog ca tine?!?! "Vodă Ștefan mă cheamă!" îl maimuțărește ea. Niculaie, cârciumarul, lasă ciocanul, râde și-l îmboldește: Nea Dumitre! Nu te lăsa!... Tacă-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
morții, iar ei n-aveau habar. Benchetuiau! Nu-i prea trage inima... zice Vlaicu. Mateiaș a poruncit adunarea oștirii la Turda! Știți când?!... Hăt pe 25 iulie, aruncă Duma bomba care explodează. Când?!?!... Pe 25 iulie?!?!... Pe 25 iulie!! Ești nebun?!?!... Sunt nebuni?!?!... sare Luca Arbore. Mahomed e aici! Și... și ei?! Hăt pe 25 iulie?!?! Tocmai la Turda?! Parcă vorbeau de Brețcu! În trecătoare! Degeaba mai vin... Ce grabă? Șăzi ghinișor că nu dau turșii?! Nu îndrăzneam să vă spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
altceva decât să revadă, mereu, fără să se sature, Boris Godunov. După aceea, mult timp după aceea mi-am dat seama că, atunci ca și mai târziu, ceva din operă nu se potrivea deloc cu epoca. Anume: extraordinara lamentație a nebunului. În anii ’50, dar și în anii ’60, ’70, Uniunea Sovietică plesnea de triumfalism. Perioada tulbure, de la începutul secolului al XII-lea, așa-numita „smuta”, evocată în creația compozitorului rus, contrazicea stânjenitor contextul istoric. Abia Rusia de azi, traversând dramatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Ar mai mieuna atât de jalnic, dis-de-dimineață, în spațiul dintre două blocuri cufundate în tăcere și indiferență, pisoiul acela abandonat? — Liniștește-te, liniștește-te, l-am întrerupt eu pe prietenul meu isterizat, privindu-l pentru prima oară ca pe un nebun, nu trebuie să vorbești așa... Ceea ce spui este... o blasfemie - și chiar în acea clipă am realizat că îl plagiasem pe Alioșa Karamazov, care îl plagiase pe Iisus din „Legenda marelui Inchizitor”. Am rămas multă vreme tăcuți. Dezmeticit oarecum, V.M.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aceasta se oprește pentru o nouă razie, apare ca din pământ și îi somează. Se pare că originalul haiduc e chiar individul care hrănea câinii, pe când războiul împotriva acestora încă nu începuse. Dar de unde a făcut rost de pușcă? Oricum, nebunul a înnebunit de-a binelea și arestarea lui e iminentă... Partea a cincea. Epilog. Împotriva așteptărilor cititorului, se dovedește că vagabondul filantrop și maquisard, opunând rezistență hingherilor nu e V.M., ci prietenul său, care l-a vizitat cândva la spital
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]