7,953 matches
-
cu bască simți că i-a surprins pe ceilalți și se grăbi să continue. „Când eram pă Salvare, l-am adus io de câteva ori la Spital și parcă știu că tot Bălan Îl chema pă buletin.“ O poveste cu nebuni poate să atragă atenția În aceeași măsură ca și o poveste de război. Oamenii simt că pot să audă lucruri mai puțin obișnuite și că, până la un moment dat, o poveste cu minți rătăcite e ceva mai veselă decât una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vine să se lupte cu tine. Striga și Înjura, zicea „bifoimate“, dă unde o fi auzit și el d’alde astea și-ți dădea la cap imediat. Acuma, nu era problemă dacă era un om mare, că știai că-i nebun și te fereai, da’ mai erau copiii, să juca cu ei, le făcea puști din lemn, Îi organiza pe armate, detașamente, divizii și pe urmă Îi punea să se bată. Copiii se jucau În glumă, dar el era periculos, odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
toporul, cu furca, cu ce-i venea la mână. Așa, după ce-i făceau ăștia tratamentu, băga injecții În el, puteai să stai de vorbă cu el, Îți povestea ce-a făcut prin balamuc, cum să Înțelegea cu doctorii, cu alții nebuni ca el. Acuma ăia erau nebuni, nu el. La Bălăceanca, zicea că a ieșit o dată din curtea spitalului, era un chioșc acolo cu bomboane, cu sucuri, cu biscuiți și portaru Îi știa, care era, așa, mai potolit, Îi dădea voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de câteva generații. Ele pot fi ușor recunoscute printr-un fel de alianță secretă cu absurdul sau cu nebunia. E absurd, recunosc, să nu vreau să aflu niciodată cine sunt sau cine au fost părinții mei, dar... eu sunt cel nebun sau la o determinare dată reacționează normal, deci sunt normal? Mai clar: dacă reacția mea ar fi cea firească și aș ignora situația nefirească În care mă aflu, nu cumva comportamentul meu ar fi puțin pieziș față de logică? Să zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
căuta, nu-l găsea și, ca de obicei, Începea să bâzâie. Astfel. Am uitat să spun că În tot acest timp soția Învățătorului Popescu agoniza. Ea a murit abia după arestarea lui Florea. La moartea ei a venit și Niculae, nebunul satului, și acesta a fost un prilej de mare furie pentru bătrânul Învățător. În același timp el era ocupat și cu expedierea cât mai rapidă a celor doi prunci la orfelinat. Astfel. Până la urmă Radu A. Grințu a fost luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
funcționării actanților - animați sau inanimați, umani sau non-umani - ai realității, în orice fel și-n orice sens, fără vreo regulă și, poate, fără vreo noimă: regele e trist și moare / mereu moare / regele e trist dar trăiește / mereu trăiește / și nebunul / nebunii / fug în altă curte / fug în alte curți. Absența punctuației, deja amintită, semnalată de poet în subtitlul mai multor poeme (fără punctuație) subliniază ideea că el nu face decât să decupeze eșantioane din aglomerația de ingrediente ale realului și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
rebeli: Ea îl îmbăta de vrajă, El, pe dânsa, de vrăjeli!... Eveniment rutier cu o apetisantă autostopistă În noaptea neagră ca petrolul, Cu ceață grea, s-o tai c-un flex, Pierzând volanului controlul, El a pătruns pe ...contrasex! Șahistică Nebunul Negru, zvonuri curg în salbă, Ar fi sedus-o pe Regina Albă, Iar dânsa i-a cedat, s-ar presupune, Că, despre negri, știți cam ce se spune!. Ursită Când a deschis a vieții poartă, I-a fost Fortuna, cred
VASILE VAJOGA by VASILE VAJOGA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83947_a_85272]
-
în zare Trudiți de mers ca peregrini bătrâni. Mătăniile de oi coborâtoare Se deșirau în drumul de la stâni. Bisericile vechi, purtând potcapul Monahilor pe turla lor de lemn, Blagosloveau; troițele cu capul Atâtor sfinți uitați ne făceau semn. Dar noi, nebuni, nu ne-am oprit trăsura, Ne-am dus — păgâni grăbiți — spre Polovraci: De pretutindeni ne-arăta pădurea Copaci schimonosiți ca niște — draci. Cerințe: 1. Folosiți în enunțuri proprii expresiile: “chenar de aur stacojiu” “soborul stelelor” “ardeau mestecenii frunzișul rar” “lacrime
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pământul românesc, toți cu origine etnică dubioasă. Criminalul rege Carol al IIlea, Lupeasca și dușmanii Legiunii, preconizau internarea tuturor legionarilor în Insula Șerpilor, lucru la care Căpitanul a răspuns: mai curând Insula Șerpilor o vom utiliza noi ca ospiciu de nebuni pentru politicienii cu mintea uscată. Dar legionarii au un crez, un neam și un Dumnezeu. Crezul lor are un conținut creator care servește neamul și eternitatea lui în slujba lui Hristos. Genocidul în România a fost practicat înainte de instaurarea comunismului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și prietenele ei își închipuie că mă mână viciul prin taverne. Dar ce să le spun? Cel mult, că nimic nu e rușinos dacă te ajută să trăiești. Se pare că e ceva real, băiete, în ideea că nu e nebun cel care și-a pierdut rațiunea, ci acela care și-a pierdut tot în afară de rațiune. E o suferință să te găsești într-o asemenea situație, crede-mă. Uneori, dacă aș putea să-mi amputez o parte a memoriei, cum îți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
din Asybaris, pe atât de reținut e în privința prietenului său. ― Marta? Marta, băiete, e o femeie rea și clevetitoare, enervată că trebuie să șteargă de praf măcar la două zile, atâtea pendule și să țină ordine într-o "casă de nebuni", cum bodogăne ea. M-am săturat s-o aud. Și făcu un gest plictisit, disprețuitor, care arăta cât preț punea pe asemenea bârfe. Apoi, mormăi ceva ambiguu: ― Melancolia nu cruță pe nimeni, să știi. Și, la urma urmei, între liniștea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
M-am săturat s-o aud. Și făcu un gest plictisit, disprețuitor, care arăta cât preț punea pe asemenea bârfe. Apoi, mormăi ceva ambiguu: ― Melancolia nu cruță pe nimeni, să știi. Și, la urma urmei, între liniștea sfinților și furia nebunilor nu e decât o diferență de diagnostic. Poate, nu întîmplător la intrarea coridorului prost luminat de la etaj, unde se află "salonul pendulelor", a fost pusă o statuie de bronz, reprezentând muza tăcerii. Înfățișează o femeie înfășurată într-un văl lung
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a întrebat Julius, în speranța că va reuși să-l provoace la o mărturisire care să-i dezvăluie ce ascunde doctorul Luca. Ștergîndu-și broboanele de transpirație, ce-i făceau fața aproape lucioasă, acesta îl privi încurcat. "Cum de unde? Magia și nebunii au fost pasiunea mea". 16. De bună seamă, cu modul meu defensiv de a trăi nu aveam cum să devin un om de acțiune. Era firesc să mă las trăit de evenimente, de întîmplări, dus de val. Dar am avut
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mă pot lăuda cu nici o "nebunie" adevărată; una din acele "nebunești" îndrăzneli pe care e infinit mai puțin grav s-o ratezi decât s-o eviți. Și ce paradox ironic! în vremea în care aș fi putut să-mi doresc "nebunii", eu visam cu ardoare să devin înțelept! Umblam prin anticariatele bucureștene după "Secretul secretelor". Iar când m-am lămurit că înțelepții sunt înțelepți fiindcă nu sunt în stare de nici o "nebunie", era cam târziu să încerc să îndrept lucrurile pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
întruna, însă departe, străjeri care își fac datoria în tăcere. În iarba întunecată și înaltă, la umbra ireală a unui arbust îi simte răsuflarea ca a vânturilor deșertice ... Începe liniștit să-i descheie nasturii și printre două respirații ea șușotește, - Nebunule! Însa el nu se oprește iar ea îl lasă supusă să-i arunce hainele într-o învălmășeală perfectă. Nu mai ține cont de nimic; nerăbdarea și dorința veșnic arzătoare a bărbatului când întâlnește femeia, căreia nu îi convine de multe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
târziu sau mai degrabă devreme. Bine că plecase... aveam acum loc să ne înghesuim! Nu ne-am obosit să tragem yala și ne-am potolit încolăcirile. I-am șoptit: - Ai scăpat de Edy... poți să nu mă mai săruți! - Ești nebun! Ce treabă am eu cu Edy? Ne-am văzut înainte de ale noastre! Nimic... nu mai era între noi! Eram în sfârșit singuri. Însă liniștea nu ne învăluise când a sunat deșteptătorul. Mimi s-a ridicat și a făcut tărăboi inventariind
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mele - și deci aveam serioase motive economice de a-mi încerca norocul cu Tabitha Winshaw și generoasa ei ofertă. Iată cum a apărut această ofertă. Se pare că în izolarea în care trăia de mult timp în ospiciul Hatchjaw-Bassett pentru nebuni activi, domnișoarei Winshaw, pe atunci în vârstă de șaptezeci și șase de ani și mai țăcănită ca oricând, îi intrase în capul buimac ideea că era momentul să fie înfățișată lumii istoria glorioasei ei familii. Confruntată cu opoziția implacabilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
experiență, după ce va fi la Londra câteva săptămâni. Am o înțelegere cu o galerie de acolo, așa că nu cred că vom avea probleme. Puse pachetul de o parte și se întinse pe spate. Ei, ce părere ai? — Cred că ești nebun, spuse Phoebe, chicotind de bucurie. Acceptând invitația din ochii lui, se ridică și îngenunchie peste el, măturându-i fața cu părul. Și nu cred că ar trebui să fac asta. Dar a făcut-o. Roddy adormi curând după aceea. Dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ciudat, spuse el. Foarte ciudat. Trebuie să fie o nouă conspirație în spatele acestei povești. Mă întreb ce pune la cale. Ai luat legătura cu avocatul ei? — Avocatul? — Gândește-te un pic, dragă băiete. O femeie închisă într-un azil de nebuni nu prea este în poziția de a investi de capul ei averea moștenită. Ea are nevoie de un agent responsabil care să acționeze în numele ei - așa cum a făcut acum treizeci de ani, când s-a hotărât să recurgă la serviciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
erau o pereche de temut. În momentul acela erau însă absorbiți de o partidă de șah. Tabla era veche și murdară, în ciuda eforturilor lui Jason de a o curăța. Jason mută calul și zâmbi. — Șah, spuse el. Dar Richard mută nebunul și luă calul lui Jason. — Ei, fir-ar să fie! Jason stătea total nemișcat și abia dacă respira. Așa făcea întotdeauna când gândea. Mută regina. — Șah-mat! — Ai câștigat. Bravo! Cei doi își strânseră mâinile, apoi se așezară. — Mă plictisesc îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
probabil în portbagaj. Ceea ce înseamnă, după toate probabilitățile, că încă e prin împrejurimi. N-a ajuns prea departe pe vremea asta. — Să fie clar, domnule sergent, spuse Mark Winshaw, vrei să ne spui de fapt că bântuie pe aici un nebun ucigaș? — Cam asta ar fi, domnule. Și cum ne-ai sfătui să ne adaptăm la această regretabilă stare de lucruri? — Să nu intrați în panică, domnule. Acesta ar fi primul meu sfat. Nu intrați în panică, orice-ați face. Luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
semne de a începe o conversație, Norman pare să fi făcut prima victimă. — Așa se pare. — Dar aparențele pot fi înșelătoare, spuse Michael. Thomas se repezi la el. — Ce naiba tot bălmăjești acolo, omule? Știm cu toții că bântuie prin casă un nebun. Vrei să spui că nu-l consideri vinovat? — E una din teoriile posibile, atâta tot. — Înțeleg. În acest caz, poate vei avea amabilitatea să ne spui care sunt celelalte. Da, spune-ne, insistă Mark. Cine altcineva ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a se sfârși noaptea! Multe lucruri!“. Singura membră (vie) a familiei care nu era de față era Dorothy; deocamdată nu era de găsit. Afară, părea să nu se mai termine furtuna. — Propun că plecăm de la premiza, continuă Thomas, că un nebun bântuie prin casă, omorând la întâmplare pe oricine îi iese în cale. Michael oftă. — Nu poți pricepe, nu? Ceilalți se uitară la el în căutarea unei explicații. Până aici, nu e nimic întâmplător în privința acestor omoruri, spuse el. — Ai vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
țandăra, fată rea ce ești, spuse Tabitha. O vorbă bună și un zâmbet fericit nu costă mult. Privește întotdeauna partea bună a lucrurilor. Poate fi mult mai rău. — Mătușică, rosti rar Hilary. Suntem blocați într-o casă izolată cu un nebun ucigaș, în toiul unei furtuni. Toate legăturile telefonice au fost tăiate, nu putem fugi, doi dintre noi au fost omorâți și unul lipsește. Ce ar putea fi mai rău? În acel moment, se stinseră luminile și casa se cufundă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
las. Pic. — Dar știi, desigur, spuse Mortimer, că e nebună! Michael îl privi fix. — O, da. Îi zâmbi distrat. E nebună de-a binelea. Dar am vorbit adineauri cu ea. Părea perfect sănă... — E o moștenire de familie. Suntem toți nebuni de legat, dezaxați, avem mințile tulburate. Pentru că vine un moment, Michael - se aplecă în față și arătă spre el cu siringa - vine un moment când lăcomia și nebunia practic nu se mai deosebesc. Sunt unul și același lucru, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]