9,132 matches
-
din "apolitismul" angajat. Eugen Simion, care o proclamă ca pe o blagosloveștenie cînd alături de Adrian Păunescu, cînd de Paul Everac confirmă faptul că ideologia se alimentează nu atît din ceea ce face, cît din ceea ce spune. Felul în care Eugen Simion neagă realitățile de azi din România, construindu-și ad-hoc o irealitate amenințată crede el de intelectualii "politizați", ne duce cu gîndul la un realist-socialist întîrziat care, printr-o logocrație regăsită, neagă realitatea reală pentru a-i substitui una imaginară." Pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
face, cît din ceea ce spune. Felul în care Eugen Simion neagă realitățile de azi din România, construindu-și ad-hoc o irealitate amenințată crede el de intelectualii "politizați", ne duce cu gîndul la un realist-socialist întîrziat care, printr-o logocrație regăsită, neagă realitatea reală pentru a-i substitui una imaginară." Pentru a fi cît mai aproape de ce a reprezentat și reprezintă Virgil Ierunca pentru cultura noastră, vom apela la cuvintele sale cînd vorbește despre Basil Munteanu, cu micile modificări necesare: "Pentru puțini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cultura națională era decapitată. Oricînd e momentul să-l incriminăm pe Cioran pentru cele cîteva nihilisme fasciste, pe care le-a și regretat mai apoi, dar nu este încă momentul "să analizăm, cu decență, nuanțe și durere fără a le nega "opera" și pe oportuniștii de vază", de la G. Călinescu și T. Vianu, la Tudor Arghezi și M. Sadoveanu. Nu putem să nu repetăm și noi cuvintele scriitoarei de la Paris: pentru responsabilitate și adevăr este mereu momentul. Am avut parte, de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în toată plinătatea, marile idei ale epocii noastre, conflictele ei esențiale, eroismul neasemuit al clasei muncitoare, al poporului care înfăptuiește cea mai profundă transformare revoluționară din istoria sa. De aceea scriitorii și cititorii resping cu hotărîre orice tendință de a nega realizările de seamă obținute de literatura noastră în perioada de trecere la construirea socialismului". Literatura înregimentată ideologic are înalta misiune de a lupta pentru lichidarea influențelor capitalismului în conștiința oamenilor. În parte, la această oră, putem constata că a cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
era inscripționat numele și adresa scrise de posesor Eugen Hilote. În aceeași noapte au fost arestați. Vor fi anchetați de Feller și David Solomovici. N-au fost prea duri cu ei, dovezile incriminatorii erau evidente, iar ei nu le-au negat. Cum remarcă teatrologul, "la anchetele Securității, cea mai nenorocită soartă o aveau nevinovații, oamenii care, pur și simplu, nu aveau ce să declare, nici împotriva lor și nici a altora. De pildă, pînă la arestarea noastră, Mihai Silion a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și să nu te caci în pantaloni. Mă sărută apăsat, mă duce pînă la ușă, ia poziția de drepți și mă salută militărește. Du-te, îmi spune". Două au fost momentele cele mai grele din perioada anchetelor la Securitate. Pentru că neagă constant și refuză să spună cine a adus de la Paris ultimul roman al lui Mircea Eliade și piesele lui Eugen Ionescu (iată care erau cîteva din cumplitele capete de acuzare la adresa "lotului mistic" al lui Noica?!!), este amenințat că va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Steinhardt are poruncă fermă să nu deschidă gura. Este numai ochi. Îl îngrozește înfățișarea fizică și ținuta filosofului. Vorbește cu supușenie, prompt, atent ca unul supus unui lung și dureros dresaj. Așa vom ajunge cu toții, constată amar viitorul monah. Nu neagă nimic, nu contestă, îl nominalizează, alături de alții și pe Steinhardt: "Examenul e scurt și candidatul a răspuns repede și bine. Candidatul se și înclină de cîteva ori. Ochelarii negri dau candidatului un aer de milog obsechios, de sărac resemnat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ca martor, i-a plimbat prin susținerea că au fost între ei doar convenții banale. L-au costat scump aceste bagatelizări. S-a întrebat dacă varianta sa rezista. Era sfătuit de unii camarazi să semneze orice, iar la proces să nege totul, astfel și-ar fi liniștit conștiința: "Greșită socoteală. La proces poți spune ce vrei, așa e. Dar și-au pus abilii întrebarea de ce? De ce poți spune tot ce vrei și poți afirma că retractezi și că nu știi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
numărul lor este cu adevărat insignifiant. Raportul respinge categoric "mitul care încearcă să acrediteze ideea existenței a două Securități, una internaționalistă, de sorginte etnică alogenă, pînă în 1960, și cealaltă, de pură stirpe românească, devotată "gliei și neamului". Fără a nega faptul că în prima sa fază Securitatea a acționat cu o brutalitate înspăimîntătoare pentru zdrobirea oricărui inamic, real sau imaginar, al regimului, este necesar să accentuăm că în perioada Ceaușescu această instituție a continuat să practice metode ilegale de lichidare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
electrică, gaz metan, apă, salubritate. Propunerea de a se interzice drept forme de negaționism, pedepsibile prin lege, tentativele de apologie ale regimului comunist ori a liderilor comuniști. Extremismul de stînga trebuie respins cu aceeași hotărîre precum cel de dreapta. A nega crimele comunismului este la fel de inacceptabil cu a nega pe cele ale fascismului. La fel cum este intolerabilă evocarea apologetică a crimelor contra umanității comise de regimul Antonescu, considerăm că este de neacceptat proliferarea de busturi și alte forme comemorative în raport cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se interzice drept forme de negaționism, pedepsibile prin lege, tentativele de apologie ale regimului comunist ori a liderilor comuniști. Extremismul de stînga trebuie respins cu aceeași hotărîre precum cel de dreapta. A nega crimele comunismului este la fel de inacceptabil cu a nega pe cele ale fascismului. La fel cum este intolerabilă evocarea apologetică a crimelor contra umanității comise de regimul Antonescu, considerăm că este de neacceptat proliferarea de busturi și alte forme comemorative în raport cu activiștii comuniști. Interzicerea afișării în public a simbolurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
grei de pușcărie bărbați și femei -, au fost cu domiciliu forțat etc. Unul dintre anchetatori, Ristea Priboi, recunoscut pe cînd era în 2000 parlamentar, de un fost deținut din lotul Brașov, Werner Sommerauer, îl va tîrî pe acesta prin tribunale, negînd evidența, participarea sa directă, ca torționar, la anchetele din Calea Rahovei. Securiștii nu se dezmint. Doina Cornea, despre care istoricul britanic Dennis Diletant spune că este disidenta cea mai curajoasă și mai demnă de respect din România, va sfida opt ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
inimă. Sub murdăria lor, tresăream mai înfricoșat decît sub izbitura de pumn, iar el și le completa cu lovituri date cu muchia palmei în gît, de parcă ar fi vrut să-mi reteze capul, sediul nepermisei mele încăpățînări. Uneori, scandalizat că negam, amuțea de furie, dar își continua mișcările zvîcnite, de rîmă tăiată cu sapa. La sfîrșitul acelei ședințe tensionate, după atîtea și atîtea eforturi, locotenentul-major de securitate Constantin Voicu tot nu mă vindecase de amnezie; nici unul dintre noi nu aflase ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
procesul-verbal de anchetă, mă scăpa pe moment de bătaie, dar nu de înjurături. Cu destulă ironie, autoironie și sarcasm este prezentat rezultatul final al "dialogului" cu limbricul verde: După cîteva săptămîni, limbricul verde și agresiv a obținut ceea ce eu nu negasem niciodată: recunoașterea propriilor mele păreri literare. Pînă la urmă, a trebuit să-i accept și stilul, împreună cu sosul ideologic din declarația lui Filip, ca singură dovadă a ticăloșiilor mele, prefabricatele și lozincile lui Voicu se constituiau într-un dosar acceptabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și-ar fi imaginat. Un marfar cu vagoane verzi, precum cel din amintirile lui, pe care nu le-a putut da uitării, oricât a sperat asta. Oricât a refuzat să mai învie acele zile vreodată și chiar a încercat să nege că s-ar fi întâmplat. Degeaba. Și unul dintre vagoane avea ușile imense de metal larg deschise, fiind pregătit să fie încărcat. Afară așteptau să fie urcate cutii întregi cu naiba știe ce. Schelete, a gândit Cristi. Schelete de oameni
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tutun o jumătate de pahar de vin alb, revine : Chiar, cum vă explicați faptul că, deși vânzările, după cum spuneți, nu mai sunt la fel ca în anii trecuți, sălile sunt încă arhipline ? — Domnule Vasile, dumneavoastră sunteți o vedetă, n-a negat nimeni acest fapt ! Și nu oricum, una pe culmile gloriei. Încă ! Despre asta discutam aici, despre a vă convinge să rămâneți tot pe locul preferat, anume primul. Desigur că oamenii vin să vadă și să asculte la nesfârșit melodiile pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ar fi prevăzut surparea uriașului și arogantului imperiu ideologic și militar moscovit?! - de false liste, false criterii, false istorii, false valori?! Și ele, nu-i așa, stipulate În numele moralei, al unei „alte morale”, cea care trebuia nu numai să o nege pe „cea veche”, dar pe cei care „nu erau de partea noastră” să-i azvârle nu În brațele unui infern discutabil și ale unor torționari cu capete de broască sau de reptilă, ci „În brațele” și În spațiile igrasioase ale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Un strigăt al slăbiciunii, al unei disperări ce nici nu avea curajul să se arate, să se afirme, o „disperare timidă, convulsivă, nesigură de sine”! Un fel de semn al nebuniei, pur și simplu, deoarece această „realitate” pe care o nega Îl asalta, Îl Îmbrâncea și adeseori Îl ridiculiza din toate părțile și nu rareori el Înainta Într-un culoar de hohote de râs sau de grimase ironice ale celor „adaptați”, cei care se grăbeau să lingușească și chiar să maimuțărească
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
schițat mai sus, se naște, paradoxal sau dialectic, cum doriți, din refuzul ei, al mult discutatei și „prezentei” realități. De altfel, unul din multiplele daruri pe care mi le-a făcut această realitate În care crezusem din pubertate, deși Îi negasem „cealaltă față”, cea care se impunea zilnic și ceas de ceas adulților din jurul meu, a fost și ceea ce numim categoria prezentului. Un creator, din orice domeniu major În care e posibilă Creația, va observa, sunt convins, că valorile sale ale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
redus, printr-un uzual proces de generalizare și abstractizare, la Unul singur - sau la doi, Tatăl și Fiul sau, printr-o forțare a logicii, la Trei. Acel „trei” pe care, parcă speriați de blasfemia pe care o comitem de a nega Unul - condiția legământului lui Adonai sau Iahve cu Abraham -, Îl reducem din nou la „Unul”, proclamând „misterul Sfintei Treimi”. Da, i-am uitat pe zeii Grecilor, strămoșii noștri spirituali, dar... ei nu ne-au uitat, nu ne-au părăsit și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aiurea, de „răzbunarea burgheziei” post-industrializate, a Banului contra oricărui fel de ideologie; În primele luni după revoluție, printre alte aprinse discuții publice sau private, una mi s-a părut interesantă, legată de Întrebarea: ce facem cu trecutul nostru apropiat - Îl negăm pur și simplu ca pe o eroare colosală a istoriei sau Îl integrăm propriei noastre istorii?! Reluăm firul evenimentelor naționale de la ’38, anul primei dictaturi, cea a lui Carol al II-lea, urmate de cea a lui Antonescu și a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a Înțelege” ceea ce s-a Întâmplat cu mine și cu noi toți, morți sau vii, voi pleca de la, cum am numit-o, „metafora epică” a lui Mitia Karamazov. Un ins acuzat de a-și fi ucis părintele, care, după ce Își neagă hotărât vina - e, de altfel, nevinovat, vinovații sunt alții și sunt doi: inspiratorul crimei, Ivan, și executantul, copilul bastard, Smerdiacov! -, o acceptă și pleacă În Siberia, Însoțit de Grușenca, s-o ispășească. Deși n-a comis-o! Or, În această
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
valoare și chiar de „realitate”, sărăcim realul, adică, consistența și legitatea sa. Ne postăm, de fapt, orbi și insensibili față de spectacolul grandios, extraordinar al Întregii existențe, ne calomniem simțurile și capacitatea noastră de a evalua și ordona și, mai ales, negând „mica evidență” a realității sensibile din jurul nostru, ne Închidem calea și vederea spre cea mare, „marea Evidență”, cea a unei Realități care o Înglobează pe a noastră și care, mai știi - cum au Încercat, Încă o dată, genialii elevi ai marelui
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
doua naștere a sa, de „ieșirea din sine”, de negarea continuă, fluidă și inventivă a „animalicului”, păstrîndu-i, „acestuia”, Însă, darurile-i Înnăscute cu care el se leagă de pămînt, de fire, de timp. În dans, sexele se ating și se neagă, se topesc aproape pentru „a visa” o „altă apariție”, dansul Încorporează visul, la propriu, dar el și mântuie umanul, aflat nu rareori În impasurile sale majore, fie că ele se numesc raționale sau istorice, moștenite sau câștigate. Dansul este și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
voiau, mai direct sau mai pe ocolite, să arunce „la lada de gunoi a istoriei” producția culturală a unei țări Întregi, Într-o jumătate de secol de existență. În timp ce, nu-i așa, la Nordul nostru, nimeni nu se gândește să nege romanul maghiar, cinematografia, proza sau grafica cehă și poloneză, sau proza rusă, create În această lungă și apăsătoare perioadă!... E vorba, bineînțeles de enormele discuții În jurul „falselor ierarhii de valoare de dinainte!”. Discuții și preocupări obsesive, extrem de gălăgioase, ce se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]