9,277 matches
-
dispoziția autorităților. „Și Tai An?“, se vor fi Întrebând scepticii. Surd la frivola curiozitate polițienească, ermetic Închis În tradiționalul sicriu viu colorat, fără răgaz legănat de ruliu În prea liniștita cală a lui Yellow Fish, el plutește neobosit, călătorind la nesfârșit, spre China milenară și ceremonioasă. II Patru luni mai târziu, Fang She l-a vizitat pe Isidro Parodi. Era un bărbat Înalt de stat și puhav; avea chipul rotund, șters și, poate, misterios. Purta o pălărie neagră de pai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
naturală nu izbutea să ascundă o oarecare reticență; la Început, am atribuit-o modestiei, dar imediat am Înțeles că omul se simțea foarte sigur și aștepta fără neliniști momentul consacrării unanime. Dedicându-se cu Înverșunare unei munci exigente și aproape nesfârșite, era zgârcit cu timpul și Îi păsa puțin, sau deloc, de publicitatea pe care i-o făceam. În odaia sa de lucru, care avea ceva din sala de așteptare a unui dentist rural - cu marine pastel și cu păstori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Am plecat oarecum dezamăgit. Ce avea să spună direcția Ultimei ore, care finanțase călătoria? Nu mi-a dat curaj nici lipicioasa tovărășie a lui NN din Fray Bentos, care a Împărțit cușeta cu mine și mi-a narat galanton un nesfârșit noian de istorii care, pe deasupra, erau spurcate și chiar șocante. Eu voiam să meditez la cazul Nierenstein, dar permanentul causeur nu mi-a dat nici cel mai mic răgaz. Spre dimineață, mi-am găsit scăparea moțăind din cap și șovăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
măndel. Un observator ar zice că vagonu cânta; văzduhu pleznea sub impulsu la cântec; cântăreții ieram noi. Puțin nainte dă strada Belgrano, viteza s-a oprit brusc, după douăjpatru dă minuți; mandea transpiram ca să Înțeleg și anche din cauza la gloata nesfârșită care furnică pântre tot mai multe automotoare, care nu lăsa mijlocu nostru dă locomoție să facă practic nici un pas. Camionagiu a scrâșnit lozinca „Jos, ageamiilor!“ ș-am și coborât la crucea lu Tacuari cu Belgrano. Când am trecut dă două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu numai din simplă prietenie paginile celebrei povestiri Tlön, Ucqbar, Orbis Tertius Încep prin a-l evoca pe Bioy. Cel mai probabil e că o serie de găselnițe borgesiene care fac astăzi deliciul cititorilor s-au copt tocmai În cursul nesfârșitelor lui șuete cu Bioy. Oricum, e sigur că se simțeau tare bine Împreună. Borges Îi mărturisește chiar lui Sorrentino: „...mă simt atât de În largul meu, Încât uit că lucrez cu Bioy Casares: căci de lucrat, lucrează cu adevărat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
acum totul era doar o amintire. Și totuși, Norman nu se putea Împăca cu ideea. El era de părere că În societatea americană oamenii lucrau tot mai mult În grup, nu individual; individualismul brutal era acum Înlocuit de ședințe comune nesfârșite, de decizii luate În grup. Într-o astfel de societate, comportamentul de grup ar fi trebuit să capete o importanță sporită. Și, de asemenea, nu era de părere că anxietatea, ca problemă clinică, putea fi vindecată cu pilule. Avea convingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fi intrat Într-o regiune curbă a spațiului din jurul său. În vecinătatea Soarelui, spațiul este curbat ca acest castron. — Perfect. — Iar dacă bila ta ar avea o anumită viteză, n-ar mai ieși din castron, ci s-ar Învârti la nesfârșit pe marginea vasului. Este ceea ce fac planetele În mișcarea lor continuă pe orbita. Puse din nou portocala pe masă. — În realitate, este ca și cum masa aceasta ar fi din cauciuc, iar planetele ar provoca niște adâncituri În ea. Așa arată spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
glas. Dar Barnes nu le dădu nici o atenție. — Și se pare că nava a „pescuit“ ceva În drumul ei. — A pescuit ceva? Ce anume? — Nu știu, spuse Barnes, dar e ceva extraterestru. „CEVA EXTRATERESTRU“ Banda transportoare Îi purtă pe lângă șirul nesfârșit ds nișe. Urmau să li alăture lui Barnes, Ted și Edmunds, ca să vadă descoperirea lor extraterestră. — De ce ar trimite cineva o astronavă printr-o gaură neagră? Întrebă Beth. — Din cauza gravitației, răspunse Harry. Găurile negre au o gravitație atât de puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Înceta și va Începe o nouă eră de cooperare pașnică Între națiuni. Dar istoricii credeau că acest lucru era o absurditate. Ei amintiseră că atunci când au descoperit Lumea Nouă - o descoperire la fel de zguduitoare - europenii nu și-au Încetat războaiele lor nesfârșite. Dimpotrivă: luptele s-au intensificat. Pur și simplu, europenii au transformat Lumea Nouă Într-o extensie a animozităților preexistente. Aceasta a devenit un nou câmp de luptă. Tot așa, astronomii Își imaginau că, atunci când omenirea se va Întâlni cu extratereștrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vedea prin propria carne spuma sclipitoare. Privi În jos: picioarele, bustul, totul devenea transparent În contact cu spuma. Acum făcea parte din spumă. Senzația era foarte plăcută. Simți că devine mai ușor. Curând se simți ridicat și pluti În oceanul nesfârșit. Își puse mâinile sub ceafă și pluti. Se simțea fericit. Ar fi rămas acolo pentru totdeauna. Simți că În acest ocean mai era ceva, o altă prezență. — E cineva aici? spuse el. Sunt aici. Aproape că tresări, atât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Nu-ți merge, Norman, spuse Beth. Cu mine nu-ți merge. Eu pot să lupt cu tine. Știa că Beth avea dreptate. Stingerea și aprinderea becurilor fusese o dispută, o Încercare a voințelor. În felul ăsta conflictul putea dura la nesfârșit. Deci, nu așa trebuia procedat. Trebuia să Întreprindă ceva mai direct. Se Îndreptă spre cea mai apropiată cutie de explozibil TEVAC. De aproape, conul era mai mare decât crezuse. Avea cam un metru și douăzeci Înălțime și o lumină roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
rătăcite. „-Nu, tinere,” -îmi șoptește din nou în ureche gura celui din spital-„cînd reușești să te închizi în lumea ta, deja ai dăruit vieții totul. Iar dobîndirea nebuniei lumii te-nchide într-o sferă în care, nemaimișcîndu-se nimic, chiar nesfîrșitul spațiu cu care te-nvelește lumea își pierde sensul și universul se destramă ca și cum nici n-ar fi fost.” Scriitorul V., ascuns în trupul suferind îmi pare c-am reușit să te trag, tinere, în simultaneitatea vitraliului. Pasărea violet plutește
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
își șterge lentilele ochelarilor apoi îmi răspunde: „-Pentru că e dificil de definit de minte. Vezi, tu,“-spune el -„toată puterea noastră de a înțelege este, ca și gîndirea calculatoarelor, bazată pe dichotomia da-nu. Dar există pe lumea asta nesfîrșită și lucruri clădite altfel. Ca monopolii magnetici sau ca logica polimodală. Opusul vieții pare să fie inexistența viului iar eternitatea, un fel de moarte pusă altfel din moment ce nimic viu nu pare să scape de atingerea sfîrșitului. Perfecțiunea veșnică e atît
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mi se înăsprește și mai tare. A devenit solidă, neagră și neregulată ca o rocă lunară. Descopăr că vedeniile mele pulsatorii se schimbă. În deșert văd pasărea șarpe planînd peste o vegetație luxuriantă, plină de freamăt. Miliarde de morți, șiruri nesfîrșite de cadavre ce mă înspăimîntă. Prăbușiri stelare. Membre ivite din neant care se agață cu disperare de hainele mele. Totul se tulbură dintr-o formă în alta. Nu înțeleg nimic. Cu atît mai puțin pe Doctor. Ce fericire trebuie să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ele sunt ca un tratat al deliberării de ardere în care vreau să pot scrie cu multă plăcere despre rușinea în care am uitat să mai plâng groaznica dezinvoltură a lumii ce are șanse foarte puține de a supraviețui... GOLUL NESFÂRȘIT AL CUVINTELOR Prin ploaia nebună, venirea mea avea aerul cald al iluziei și spațiul iubirii ce mi se plimbă prin sânge cu privirea-i aprinsă spre scurgerea orelor... M-am apropiat cu sfială de cugetul tău unde locuia un ocean
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
II Viața ta - un adăpost în noapte unde ochii-i aveai plini cu lacrimi de sânge și trupul gol de amintirile unde se nasc stelele... În zadar te mai caut Nu mai pot să rămân paravanul tăcerii dezbrăcate de golul nesfârșit al cuvintelor. În zadar te mai caut ... LICĂRUL LUNII Visul mi s-a făcut pârtie de iad, unde lupii s-au ascuns în tranșee de nori, m-au căutat să mă ningă prin timp, dar n-au găsit decât sufletul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și bine ascuns în tainele inimii. Nici un blestem nu-l poate ucide, nici măcar trenul despărțirilor noastre ce a uitat să mai șuere în trupurile noastre. Multe amintiri abandonate, amintirea bunicului în nopțile poveștilor când propria noastră fiică le urmărea la nesfârșit tălmăcirea. Plimbarea prin orașe cu ploile toamnelor, arborii rămași în urma vitezei de motoretă, casa noastră făcută din mâlurile dragostei noastre, unde ne ascundeam prin grădina cu pomi plăsmuiți să ne ascundă trupurile. Și toate astea s-au uitat, s-au
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Dar după aceea se făcea ora s-o hrănesc din nou pe Kate. Iar după asta trebuia să stau iar întinsă. Numai cinci minute... Nu știu cum, dar nu ajungeam deloc să mă îmbrac. Dac-aș fi fost lăsată să dorm la nesfârșit, totul ar fi fost în regulă. Asta credeam eu. Dar oamenii continuau să mă sâcâie. Într-o după-amiază, stăteam întinsă-n pat (Nu știu de ce zic într-o după-amiază. Doar era o chestie care se întâmpla cu regularitate), când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
până mi se făcea rău. Ceea ce-l scotea din sărite pe James. Așa că m-am gândit să-mi cumpăr o cutie de dragul vremurilor de altădată. Dar și în semn de sfidare. Am ridicat-o pe Kate ca să-i arăt șirurile nesfârșite de cutii cu fursecuri cu ciocolată. — Fă cunoștință cu familia, i-am spus. Am luat o cutie și am ținut-o în dreptul lui Kate ca s-o poată vedea bine. Vezi cutia asta, i-am zis. Fără ea exista posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să-i povestesc. Când eram mai tânără, mi-am promis că niciodată n-o să mă transform într-o mamă care te plictisește vorbind numai despre copilul ei. Știți la ce mă refer: la tipul ăla de persoană care povestește la nesfârșit despre copil, anunțând cum în ziua respectivă progenitura i-a zâmbit pentru prima dată, zicând ce frumos e copilul și alte chestii de genul ăsta. În timp ce restul oamenilor încep să aibă spasme din cauza plictiselii. Am descoperit cu destulă îngrijorare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-te-n umbrelă. / Te vei reculege lîngă movila / Sub care zace <<Nimic>>, apoi Îți vei șterge / o lacrimă... / Dar băiatul care mi-a citit poemul / Va privi lumea cu ochii mei”. Evgheni Vinokurov, Cu ochii mei, ochii plini de o nesfîrșită, totală Încredere și inocență cu care mă privește Andrei, speranța mea că mă va citi, atît cît se va putea. Nu știu dacă ați străbătut Evanghelia lui Saramago, apropo de eternitatea fiilor. Există acolo un pasaj care ar Îngrozi pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pare nu mai important decît fondul, dar categoric indispensabil. Se scrie prea mult, observ, din toate unghiurile, fără discernămînt, pasiune, atenție, răbdare, talent, fără umilință, fără strădanie, fără nimic. Toți au cîte ceva de spus. Și-l și spun, pe nesfîrșite coli editoriale. Și se și cumpără. Sigur că la Început a fost cuvîntul, dar dacă și la sfîrșit va fi la fel, am sfeclit-o, cine știe de ce frază mirobolantă, chiot ori termen imitativ vom avea parte. Despre stil, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
despre muncitorul român, veți Întreba. Pentru că de la o vreme am intrat În strîns contact cu el, am devenit intimi, ne uităm Împreună la enigmele coreene insondabile ale motorului automobilului meu, la bivol, pentru că el este un simbol al luptei noastre nesfîrșite pentru neatîrnare, și, cum am rămas nesfîrșiți și neatîrnați, ar rezulta la prima vedere că sîntem la pămînt, pămîntul de vis și de neînchipuit al patriei, această patrie fără egal, fără nume, cu șurub, România. Astăzi mă găsesc Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o vreme am intrat În strîns contact cu el, am devenit intimi, ne uităm Împreună la enigmele coreene insondabile ale motorului automobilului meu, la bivol, pentru că el este un simbol al luptei noastre nesfîrșite pentru neatîrnare, și, cum am rămas nesfîrșiți și neatîrnați, ar rezulta la prima vedere că sîntem la pămînt, pămîntul de vis și de neînchipuit al patriei, această patrie fără egal, fără nume, cu șurub, România. Astăzi mă găsesc Într-o insuportabilă dispoziție patriotică. Asta Înseamnă că umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
te invadează liniștea și pădurile perfect tăiate-n decor. O explică, poate, și pe-a lui Caragiale, această ființă solară, ultimul om la care te-ai fi putut aștepta să aleagă Berlinul, de ce nu Italia, Portugalia, Grecia? Poate din cauza oboselii nesfîrșite provocate de scrisorile pierdute. De pildă acum Îl Înjură un român de artă de la Köln, zice că nu-i talentat. Sau Belgia. Sau, mai ales, Franța. La fel de bine Canada ori Italia. Australia și, Într-un fel, Montana, Statele Unite. Însă ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]