13,698 matches
-
încă ascuns, la rândul meu, din timpul acela de demult. Va ofta. — Cred că a făcut aceeași facultate cu tine. Ați terminat cam în același timp. Poate chiar ți-o amintești. Voi întinde și cealaltă mână, încercând să-i ating obrajii. Se va feri, scuturând capul. — O fată înaltă, cu niște ochi... Era tare băiețoasă... Va ridica din umeri, privindu-mă dintr-odată absentă. Scormonise și nu găsise nici acum nimic. — Noi îi spuneam Ester. — Ester? voi întreba, îngânând-o. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe șoldurile ei, cum cad în căușul urmelor ei, voi auzi cum zorii vin spre ea, zorii ei cu pași zoriți, înrourații zori ai acestor lacrimi doar ale mele, pe care le aud, până și pe ele, cum alunecă pe obrajii doar ai mei, voi mai auzi cum se deschide o portieră, cum se trântește apoi acea portieră, motorul ambalându-se, scrâșnetul mașinii urnindu-se, fâșâitul roților, departe, tot mai departe, înspre zorii pe care doar îi voi mai auzi, zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spui? — Misterele trebuie să le rezolvi, să cercetezi ce ascund ele. Poate că o fii dezamăgit atunci cînd o să vezi ce-i Înăuntru. — Poate că o să fiu surprins. Și tu la fel. — Tomás nu mi-a zis că ai un obraz atît de gros. — Atît de puțin gros cît Îl am, Îl păstrez În Întregime pentru tine. — De ce? Fiindcă mă tem de tine, mi-am zis În sinea mea. Ne-am refugiat Într-o cafenea veche de lîngă teatrul Poliorama. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îl adulau și i se Întindeau la picioare ca niște rogojini. Îi disprețuia pe pupincuriști, pe fricoși și pe oricine demonstra orice fel de slăbiciune, fizică, mintală ori morală. CÎnd dădu peste un băiat sărman, un simplu ucenic, care avea obrazul și șarmul de a-l lua peste picior, Aldaya hotărî că, Într-adevăr, dăduse peste magazinul de pălării ideal și Își dublă comanda. În săptămîna aceea veni În fiecare zi cu plăcere la Întîlnire, pentru ca Julián să-i ia măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
făcură să mă gîndesc la un zid nevăzut. — Mai bine ne despărțim aici, zise Bea, dîndu-mi drumul la mînă. Luminile unei stații de taxiuri se zăreau la colț, o defilare de licurici. Cum dorești. Bea se aplecă și Îmi atinse obrazul cu buzele. Părul Îi mirosea a ceară. — Bea, am Început eu, aproape fără glas, eu te iubesc... Tăgădui În tăcere, pecetluindu-mi buzele cu mîna, ca și cînd cuvintele mele ar fi rănit-o. — Marți la ora șase, de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a-l ajuta pe Fermín, cînd singurul lucru pe care el Îl făcea, ca Întotdeauna, era să Încerce să mă protejeze. Însă nu căzu nici o lovitură. Numai biciuirea acelor ochi plini de dispreț. Fumero se mărgini să mă bată peste obraz. Fii liniștit, copile. Eu nu-mi murdăresc mîna cu lașii. Cei doi polițiști rîseră de poantă, mai relaxați cînd constatară că spectacolul luase sfîrșit. Dorința lor de a părăsi scena era evidentă. Se Îndepărtară rîzÎnd În Întuneric. CÎnd am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ei abia se mai ghicea În noapte. Atunci am descoperit că mîna Îmi era Încă pătată de cenușă și am mulțumit În sinea mea mantiei de Întuneric a nopții, care Îi ascundea Beei lacrimile de groază care Îmi alunecau pe obraji. Am apucat-o În josul străzii Balmes, pînă la piața Núñez de Arce, unde am găsit un taxi solitar. Am mers pe Balmes pînă la Consejo de Ciento, aproape fără să rostim o vorbă. Bea Îmi luă mîna și de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dacă mă recunoscuse după voce. — Văd că n-ai coaie nici să vorbești, nenorocitule. Orice căcat uscat e-n stare să facă ce faci tu, dar cel puțin un bărbat ar avea curajul să dea piept. Mie mi-ar crăpa obrazul de rușine dacă aș ști că o fată de șaptesprezece ani are mai mult sînge-n vine decît mine, fiindcă ea n-a vrut să spună cine ești și nici n-o să spună. Și pentru că tu n-ai tupeu să sari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cabină și mi-am tîrÎt picioarele Înapoi spre librărie. Nu stătusem să mă gîndesc că apelul meu nu putea decît să Înrăutățească situația În care se afla Bea. Singura mea grijă fusese să-mi păstrez anonimatul și să-mi feresc obrazul, lepădîndu-mă de cei pe care spuneam că-i iubesc și de care doar mă foloseam. O făcusem deja atunci cînd inspectorul Fumero Îl bătuse pe Fermín. O făcusem din nou cînd o lăsasem pe Bea În plata Domnului. Și aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu două seri În urmă. Îmi aruncă o privire goală, insondabilă. I-am ieșit În cale lui Fumero, adunîndu-mi tot calmul pe care eram În stare să-l simulez. Inspectorul avea ochii injectați de sînge. O julitură recentă Îi traversa obrazul stîng, tivit cu sînge uscat. — Unde-i? — Ce anume? Fumero Își lăsă privirea În jos și scutură din cap, murmurînd În sinea lui. CÎnd Își ridică fața avea un rînjet cîinesc pe buze și un revolver În mînă. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
veștede pe fața de masă. Fără să vreau, m-am Înfiorat. Tata vocifera În vestibul sub strînsoarea celor doi agenți. Abia Îi puteam descifra vorbele. Tot ce eram În stare să percep era apăsarea Înghețată a țevii revolverului adîncit În obraz și mirosul de praf de pușcă. — Pe mine să nu mă fuți la cap, măi crăișor de căcat, ori taică-tu o să-și adune creierii de pe jos. M-ai auzit? Am Încuviințat, tremurînd. Fumero Îmi apăsa cu putere țeava revolverului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Voia doar să mă cunoască și să mă Întrebe dacă eu eram femeia pe care Julián o așteptase În toți acești ani. N-a trebuit să răspund. Irene s-a mărginit să dea din cap și m-a sărutat pe obraz. Am văzut-o Îndepărtîndu-se În josul străzii și am știut atunci că Julián n-avea să fie niciodată al meu, că Îl pierdusem Încă Înainte de a Începe. M-am Întors la mansardă cu penarul ascuns În geantă. Julián mă aștepta, treaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Nuria. E ceva ce mă privește doar pe mine. M-am Întrebat dacă Într-adevăr Își dădea seama cît de rău Îmi făceau cuvintele lui sau dacă Îi păsa cîtuși de puțin. — Așa crezi tu. A vrut să-mi mîngîie obrazul, dar i-am Îndepărtat mîna. — Ar trebui să mă urăști, Nuria. Asta ți-ar purta noroc. — Știu. Am petrecut ziua afară, departe de Întunecimea oprimantă a apartamentului ce Încă mai mirosea a cearșafuri călduțe și a piele. Julián voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întins. M-au mai Învățat să-mi pierd speranța de a-l revedea pe bărbatul pe care odinioară Îl susținuseră oasele acelea. I-am scos bandajele de pe față În a treia lună. Julián era o hîrcă. Nu avea buze, nici obraji. Era un chip fără trăsături, o biată marionetă carbonizată. Orbitele i se lărgiseră și acum Îi dominau expresia. Infirmierele nu mi-au mărturisit-o, Însă simțeau repulsie, aproape frică. Doctorii Îmi spuseseră că un soi de piele violacee, reptiliană, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a deranjat să-l sune pe Sanmartí și să-i spună că Nuria Monfort Își căuta un alt loc de muncă fără știrea lui. Sanmartí m-a convocat În biroul său, rănit de această ingratitudine. Mi-a pus mîna pe obraz și a făcut un gest de mîngîiere. Degetele Îi miroseau a tutun și a sudoare. Am pălit. — Femeie, dacă nu ești mulțumită, nu trebuie decît să-mi spui. Ce pot face pentru a-ți Îmbunătăți condițiile de muncă? Tu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
binecuvînteze. — Iar dumneata să te vezi cu el, zise Fermín, făcîndu-i semn sirenei din strada Escudillers să Înceapă a-și desfășura iscusința. Am văzut-o luîndu-l pe bătrînel cu o nesfîrșită delicatețe și sărutîndu-i lacrimile care i se rostogoleau pe obraji. Fermín și cu mine ne-am retras din scenă spre a le acorda intimitatea cuvenită. În periplul nostru prin acea galerie de disperări, am dat peste maica Emilia, una dintre călugărițele care administrau azilul. Ne-a aruncat o privire sulfuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
AIDA FERAT Dintr-o fotografie retușată, Bunii mei buni privesc nevăzând. Alăturea stau neștiind cât de încercată le va fi venirea la chemarea dintâi ! Au buzele încă sărutate ... Surâsul lor e susur de pace Obrajii desenează inimi Ce arată spre Inima-dimpreună. Întâlniții orfani și-au dat Cuvântul și mâna, au mai pus câte un umăr, ba chiar și câte o tâmplă ! El, tâmpla dreaptă ... Ea, tâmpla stângă ... Iar atunci când au plecat, câte unul, celălalt nu
DINTR-O FOTOGRAFIE RETUŞATĂ. In: CEA MAI FRUMOASĂ TRISTEŢE A MEA by AIDA FERAT () [Corola-publishinghouse/Imaginative/518_a_845]
-
slujbașul mizer plătit și de aceea incorect. Intră și el în „capcana comică” prin disimulare și naivitatea mijloacelor realizării acesteia. Aspectul acesta este ilustrat prin replica dată de Tipătescu după celebra socoteală a steagurilor: „Ghiță... apoi nu mă orbi de la obraz așa”. Apoi slujbașul umil și credincios ascunde în suflet trădarea, fiind gata să-l vândă pe Tipătescu adversarilor crezând într-un posibil succes al lui Cațavencu. Caracterul comic al lui Pristanda reclamă să fie receptat dintr-un anumit unghi al
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
poartă de bunăvoie măști, joacă roluri false, se substituie succesiv unele altora, își transmit costumele, își împrumută aparent costumele și trăiesc unii evenimentele altora: Crăcănel este luat la bătaie de un adversar care nu-i al lui, Catindatul primește în obraz vitriolul destinat altuia, Pampon, Mița, Crăcănel urmăresc un vinovat închipuit, în timp ce vinovatul adevărat, Nae Girimea, trece pe lângă ei. Dincolo de această viziune, Caragiale pare să nu mai fi descoperit nimic esențial de spus despre lumea vremii sale și a lăsat-o
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
țineau hrana în ghearele picioarelor din față, sfâșiind-o cu dinții.(...) Nu pot zugrăvi scârba și uimirea ce m-au cuprins când am băgat de seamă că acel animal hidos avea o înfățișare întru totul asemenea oamenilor. Este adevărat că obrazul îi era teșit și lătăreț, nasul turtit, buzele groase și gura mare, dar trăsăturile acestea se întâlnesc în mod obișnuit la toate popoarele înapoiate (...).” Swift crede că o societate utopică pozitivă ar fi posibilă, cu condiția ca ea să fie
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Nu cumva”, zicea el, „ați recitat aseară din Khayam? Aveți cearcăne cam vinete la ochi...” Sau: „Nu-i așa că pe la două noaptea Omul Negru v-a vizitat din nou? Ați spart oglinda sau v-ați mulțumit să vă ciupiți de obraz?”. Și adăuga: „La drept vorbind, și eu am fost bântuit de aceleași viziuni. Cineva, undeva, Învîrte manivela și noi umblăm prin cameră, ciripind ca niște papagali...”. „Papagalii nu ciripesc, acest lucru Îl fac doar vrăbiuțele”, răspundea stomatologul. „Vi-i gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu care conversezi, se umplu de cifre și omizi. Chiar și propria sa față, Noimann o simțea ca pe un mușuroi. Și atunci scotea o țigară, ca să mai alunge cu fumul o parte din aceste larve ce-i mișunau pe obraji. Coniacul și cafeaua ajutau și ele, alungând insectele de pe fața de masă În pantofi și-n buzunare. Costumele ce stăteau alături erau cuprinse și ele de furnicături. Mânecile se agitau, paharele erau ridicate și coborâte Într-un ritm amețitor. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ea, se aprinseră cuvintele: smalț, dentină, pulpa dintelui, gingii retrase, gingivită, parodontită etc. și indicațiile „Periați-vă corect dinții cel puțin de două ori pe zi”, „Acordați cel puțin 10 secunde, odată cu fiecare periaj, curățării limbii și feței interioare a obrajilor”, „Schimbarea periuței de dinți, după cel mult trei luni de utilizare”, „Utilizați mijloacele suplimentare de igienizare orală (apă de gură, apă dentară), conform indicațiilor medicului dentist”, „Cereți sfatul medicului dentist cu privire la cele mai potrivite produse de Îngrijire orală, În funcție de particularitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
clipi din ochi, În pachetul pe care se afla imprimată o roză a vânturilor de culoare aurie. Buzunarele, buzunărașele și mânecile, manșetele de la cămașă și cele de la pantaloni, ciorapii și maioul erau doldora de cărți. Fața sa pătrată, cu umerii obrajilor ieșiți În relief, Încadrată Într-un fir de bărbuță neagră care-i scotea În evidență maxilarul proeminent, nu se potrivea deloc cu mâinile sale albe, neașteptat de delicate, cu degete lungi și subțiri, care mânuiau cărțile (și zarurile) cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de un magnet. Halbele și sticlele vibrau și ele, lunecând ușor-ușor de la locul lor. Stimulat de aceste zgomote, inginerul Își strânse falca cu un bețigaș de bambus. Mesenii aplaudară. În ritmul muzicii, el mai execută câteva scamatorii, lipindu-și de obraji un șir Întreg de linguri și de furculițe. La un simplu gest al său, halbele zburară de pe mese, așezându-i-se În două piramide pe umerii tatuați cu cruci, zvastici și tot felul de inscripții În ebraică și greacă veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]