8,671 matches
-
închisă și zăbrelită ce dădea spre stradă. Soarele se juca printre ramuri. Atunci imaginea mi se părea reală, fata zâmbea cu adevărat, mă ironiza peste ani, deși farmecul ei nu dispăruse. Când mătușa a plecat după cumpărături, mi-a spus: Odihnește-te, e prea cald pentru tine (parcă erau cuvintele mamei mele). Și-apoi, știu că aștepți cu nerăbdare să vezi lucrurile din casă. Fă-o acum când sunt plecată. Și s-a dus grăbită, cu sacoșa fluturând în urma ei. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
așteptasem. Am deschis ochii la timp și visul s-a destrămat neînchipuit de repede. Mătușa mea stătea pe pat zâmbind. Vezi, am avut dreptate, ești obosit mi-a spus pe un ton afectuos ca să mă liniștească. Aici e răcoare, te odihnești bine. Am ridicat ochii puțin încurcat că ea pătrunsese în cameră fără să mă trezesc. Foindu-mă de parcă mi-aș fi căutat un loc mai comod, am uitat de toate, mă simțeam înăuntru ca și afară. Ți-o amintești, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
alte scopuri. Muzica ce venea prin eter i se părea mai grandioasă decât un zbor cu avionul deasupra norilor, deși zborul e o nestinsă năzuință, autodepășire. O perfecțiune vulnerabilă. Și, totuși, eu am zburat mult, a sosit timpul să mă odihnesc. Nu mai vreau să plec în misiune nici în somn. S-a terminat pentru mine, sunt prea fragil. Fotografiile de pe pereți le dau jos, sau le duc la muzeu. Vând și radioul la anticariat. Poate o să dorm noaptea liniștit am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de slăbiciune sau nimic care să mă abată din drumul pe care îl alesesem. Am învățat repede că viața în Occident e nemiloasă. Dacă aș fi strălucit azi, iar mâine aș fi făcut un spectacol slab, pentru că nu m am odihnit suficient sau nu am stăpânit bine un rol, directorii de teatre ar fi spus că sunt o altă ăa câta?) cometă și m-ar fi aruncat la coș. Toată viața a trebuit să demonstrez că sunt mai bună decât ei
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
pentru premieră. Uneori, la premieră, articolul era gata scris. Oedipus era Lajos Kozma, o persoană fină, cu o voce frumoasă, lirică, dar nu mare. Un mare muzician. Am făcut generala trăsnet. Am cântat, am terminat, ne-am dus să ne odihnim. După încă o zi, premiera. Toată Scala în forfotă. Lajos cu febră 40 de grade, curgeau apele pe el, nu avea cum să intre în spectacol. Unde găsești un Oedipus de azi pe azi? Exista, totuși, un cover, un tenor
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
și el în spital la Timișoara, în primele zile ale anului 1990. Nu se știe de ce a fost internat în spital, însă se spune că a murit strigând "Salvați-mă, că vor să mă omoare criminalii ăștia". Dumnezeu să-l odihnească! Colonelul R. Vasile Maluțan, fostul pilot a lui Nicolae Ceaușescu, a murit de asemenea în condiții dubioase. Declarase la proces, că la plecare, N. Ceaușescu ar fi luat cu el o valiză plină cu acte și valori de seamă, care
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
meu. Cu o oarecare nervozitate mi-a spus: Totul e pus la punct. Nu ne rămâne decât să așteptăm ca avionul să fie pregătit de decolare. Foarte bine. Acum cred că cel mai bun lucru de făcut este să te odihnești. Nu uita că de azi dimineață ai efectuat deja trei zboruri împotriva nemților.15 Cred că la ora 17, așa cum a promis Păduroiu, avionul va fi gata și trebuie să fii în formă pentru această misiune importantă și dificilă. Desigur
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
seama, probabil o oboseală acumulată în ani de tensiune, în război, își spunea acum cuvântul. Dar, până la urmă o să mă culc, da, pe jos, voi folosi cuverturile ce mi-au fost aruncate și voi dormi, cât de cât mă voi odihni și mă voi trezi, fără îndoială, într-o realitate normală, firească, mă voi șterge la ochi și-mi voi spune: uf! A trecut, dar ce coșmar îngrozitor! Îngrozitor!.... Dar unde mă aflu? Deschid bine ochii, încerc să mă mișc. Simt
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
harnicului legător de cărți, dar opoziția lui îndărătnică era de neînfrânt. Nu dezarmam și reveneam cu niște rugăminți de milog, îndreptând mâna unde nu trebuie (acestea se petreceau într-un loc mai retras al grădinii, unde se retrăgea să se odihnească): primeam de fiecare dată avertismentul „Te spun domnului căpitan.“ De spus, nu m-a spus niciodată, și eu am rămas doar cu chinul și umilința insistenței sterile. Curios este că astfel de refuzuri mi se păreau de neînțeles, atribuindu-le
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
frig și nu ploua (început de septembrie). Eu și slujnica, o fată drăguță și fâșneață, dintr-un sat de lângă Cluj, cu care întreținusem până atunci raporturi amicale, aveam fiecare la dispoziție câte o canapea și o pătură, ca să ne putem odihni. Nu prea era cazul, dacă prin odihnă se înțelege somn, căci mă strecuram de cum se lăsa noaptea, cu îngăduința fetei, sub pătura ei, „ca să ne fie mai cald“ împreună. Deși amândoi îmbrăcați, ne permiteam multe, ne plimbam în voie degetele
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în apropiere de Kiev (Stahl, 1998, vol. II, 437), pe malul Nistrului. Despre acestea din urmă se menționează faptul că sunt înconjurate de garduri, având aproape întotdeauna trei porți ce duc spre cele trei tarlale. Tarlaua necultivată (lăsată să se „odihnească”) este deschisă, pentru a permite vitelor să pască, în timp ce tarlalele cultivate sunt închise cu garduri. Descrierea făcută este una tipică pentru satele ce trăiau în sistemul cunoscut mai ales sub numele german Dreifelderwirtschaft, răspândit în numeroase regiuni europene. La noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Ajută-mă să spăl WC-uri, Doamne! Ajută-mă să scap cu viață! Vreau să muncesc. Ajută-mă să muncesc, Doamne! Repetam până la epuizare. Nu mai gândeam. Simțeam o oboseală nesfârșită, o dorință de a nu mai fi. Să mă odihnesc de tot zbuciumul și de toate necazurile. Mă trezeam dimineața cu ideea că în acea zi se vor îndrepta toate relele, voi re zolva tot, îmi voi găsi un loc de muncă. Dar nu era așa. Mă străduiam toată ziua
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
să se despartă familii, de ce ajung bărbații români să se simtă neputincioși și inferiori în fața soției care trimite bani din Italia? Doar și ei trudesc din greu de dimineață până seară! De ce ajung bătrâ nele românce pe aici în loc să se odihnească și să pregă tească dulceață pentru nepoți? Știi ce scrie în Micul Prinț? Cum mai poți fi important pentru familia ta când ești doar o voce și o sursă de bani? Viața e făcută din gesturile mici de zi cu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
om adevărat. În doar doi ani viața ei s-a schimbat. Vezi, câteodată gândesc că nu mai are sens lupta mea. Mă simt obosită și inutilă. Dar viața ei mi-a dat puțin curaj. Eu aș vrea doar să mă odihnesc după zbucium, să împodobesc un brad de Crăciun la care să-mi chem copiii; îmi doresc lucruri simple și realizabile. Știi ce am observat? Aici ești dependent psihic de cei de acasă. Majoritatea celor din țară cred că noi nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
primești un mesaj de genul: O vorbă bună sau o vorbă rea au efect neașteptat de puternic. Ei bine, azi, ciudat, m-am încurajat citind Allende. Sper ca Dumnezeu să mă ajute să-mi împlinesc marele vis de a mă odihni și de a fi liniștită, în țara mea, pe perna mea. Scrisoarea 73 Ai vrea să știi ce mai fac cunoștiințele mele din Roma? Leila a vândut apartamentul micuț în care am stat și eu. A plecat în Algeria după
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
țară personal să-și plătească datoriile sau să rezolve treburi. Nu are încredere în nimeni, și bine face - Viorica - o vecină, plecată cu toată familia. Vine în țară de două ori pe an, mai face câte ceva la apartament sau se odihnește - Vieru - fostă colegă muncă; era șefă de personal la fabrică, o femeie elegantă și frumoasă - Mariana - era asistentă medicală la liceul nostru, prietenă cu mama mea - Iulian - un nepot de-al prietenei mele F., un băiat timid și cuminte cum
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Romeo și Marco, și o fată, Rosanna. Romeo o șeful pompierilor din zonă, un om minunat, harnic și grijuliu. Stă în același apartament cu părinții, în urma divorțului său. Își împarte timpul între serviciu, părinți și fiica sa. Și când se odihnește face câte ceva. Mătura alături de mine, mă ajuta mereu să strâng masa, să spăl vasele etc., deși nu era nevoie. Pur și simplu nu poate sta într-un loc. Marco locuiește în apar tamentul vecin, este mecanic auto și folosește un
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de bătrâni, ca și cum ar fi ai mei. Nimic ieșit din comun: fac paturile, dau cu aspiratorul, șterg măzgălelile de pe pereți și adun păpușile. Pregătesc prânzul, servesc, spăl vasele, îmi fac o altă cafea și la 14.30 (după ceas) mă odihnesc. Stau în pat până pe la 15.30, apoi mai vorbesc cu bătrânii, ies pe afară, scriu, cos, pre gătesc cina, mă uit la televizor... În țară eram în picioare de la 5 dimineața până la 18, când veneam acasă încărcată cu sacoșe
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
grădină, stă team la umbra unui păr și priveam norii. Mirosea a fructe, a soare și a iarbă. Citeam Bacovia și Somerset Maugham. În cei 22 de ani de când muncesc am avut ocazia doar de vreo patru ori să mă odihnesc câteva zile. În concedii văruiam sau spălam covoare, prășeam în grădină sau puneam zarzava turi. Nu-mi pare rău, sunt o persoană care suferă dacă nu este utilă, atât c-am obosit. De când n-ai mai privit norii? Scrisoarea 146
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
tot. Puteai fi sigur că, măcar pentru o clipă, îl vei vedea, diminețile, la locurile de promenadă, la cursele de cai, la expoziții și, serile, la două sau trei spectacole. Nu mi-am putut nici odată da seama când se odihnea și chiar când dormea; pentru că aproape toate nopțile și le petrecea pe la baluri. La Operă, precum și la Comedia Franceză, știa exact cui aparținea fiecare lojă. E drept că pe vremea aceea cele mai multe erau închiriate cu anul. Îl puteai vedea intrând
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
se purta cu mine este ciudat; totuși, era prea nefericită pentru a mă arăta supărată. A doua zi, sărmana Doamnă de Luynes a venit să-mi spună că Doamna de Chevreuse nu dormise cu o noapte înainte, că acum se odihnea și că mă va vedea cu siguranță astă-seară; i-am transmis regretul meu de a nu-mi mai putea prelungi șederea, am pus să înhame și am plecat. Doamnei de Chevreuse îi repugna să arate cât de groaznic se schimbase
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în 1455 și 1502) situat pe cursul inferior al văii Iezerului, la marginea pădurii de lângă satul Gâlțești. Pentru certitudine, m-am deplasat, împreună cu consăteanul Gh.Hriscu, în satul Gâlțești. Chiar la intrarea în sat, pe prispa unei case străvechi, se odihnea un bătrân, moș Pintilie (76 ani): Moșule ai auzit de un sat Stânigeni sau Stănigești? Păi, cum nu, în copilăria mea mai erau câteva case, dar au dispărut și ele. Și unde era așezat? Păi, chiar aici în marginea pădurii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
00, am întâlnit pe părinții mei (și încă doi oameni angajați) la seceratul grâului de pe un lot-zestre din partea mamei. Bucurie în seriozitate. Mama ... grijulie ... îi fi mort de foame ... ia și mănâncă, apoi stai colo la umbra copacului și te odihnește. Tata ... mai practic ... nu, măi băiete, mănâncă repede și dă-ne o mână de ajutor, căci până se înserează trebuie să terminăm de secerat ... mâine avem alte treburi. Oarecum șifonat de primirea cam indiferentă ... că, de, eram și eu cavaler
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
am prins legăturile directe spre Bârlad. Mama intrase în comă ... dar a deschis puțin ochii ... am simțit cum m-a strâns ușor de mână și ... peste câteva clipe și-a dat duhul. Aceasta a fost mama mea ... Dumnezeu s-o odihnească în împărăția Sa. Maria (Mariana), prima născută, are acum 86 de ani (în 2008), deși a supraviețuit unui teribil bombardament aviatic la Bârlad (în vara anului 1944) când, ciuruită de numeroase schije, nimeni, inclusiv doctorii Spitalului Central din București, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
unicului și îndrăgitului său fiu, Nicolae devenit o recunoscută personalitate ca inginer chimist la Moldosin Vaslui și prefect al județului Vaslui. Pentru tot binele făcut în viață, noi toți cei rămași încă pe pământ ne rugăm Bunului Dumnezeu să-i odihnească trupul în cripta pământească și sufletul în paradisul ceresc. Petrică, frate, cu fiul său Neculai, viitor prefect al județului Vaslui Costică, cel mai "tânăr" din cei rămași în viață, se apropie și el de 75 de ani. Conform tradiției răzeșești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]