18,249 matches
-
de „filosofie biologică” intenționa să le adauge volumul Personalitatea și actul artistic, din care ar fi făcut parte și eseurile publicate între 1937 și 1941. Pentru B., arta este „limbajul simbolic al personalității profunde a artistului”, de unde și primatul fondului omenesc asupra realizării formale, ca și posibilitatea de a stabili omologii între structura operei și natura psihosomatică a artistului. Într-o asemenea perspectivă este înțeleasă și poezia, considerată în Poezia, mod de existență ca o expresie integrală a ființei umane, în
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
lucrare de pedagogie practică având aplicare în școală, familie și societate, adună eclectic idei din etica wolfiană, enciclopediștii francezi și din tradiția „moralnică” românească a vechilor cărți religioase și de înțelepciune. Pledoaria pentru educație și învățământ, încrederea în capacitatea rațiunii omenești și în valoarea culturii au drept finalitate „buna norocire” a omului, ale cărui virtuți contribuie la dezvoltarea societății. Din necesități didactice, B. alcătuiește o „teologie morală” pentru Seminarul de la Socola și cursuri de drept pentru Academia Mihăileană. Expresivitatea, adesea literară
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
conține și un ciclu inedit de poezii, selectate de I. N. Boeriu, soțul scriitoarei. Sunt ilustrate aici stăruitoarele obsesii ale erosului și morții, dar și tema esențială a „nerostirii”, a suferinței cuvintelor. Într-o expresie profund feminină, revolta în fața fragilității omenești, dilemele existenței umane tind spre o rezolvare apolinică, de depășire în spirit a condiției de muritor. O amplă antologie postumă, Din pragul frigului statornic (1999), readuce în atenția criticii personalitatea originală a acestei voci poetice care explorează arhaicitatea „dinspre modern
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
Parcurgând „Republica idioților”, titlu emblematic prin care Mihai Mocanu gratifică întreaga societate omenească de la începuturile ei și până astăzi, descoperi un autor ce și-a trimis spiritul în Republica lui Platon și de unde s-a întors pe drumul accidentat al istoriei cu un bagaj impresionant de observații pertinente și surprinzător pigmentate la tot
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
în Republica lui Platon și de unde s-a întors pe drumul accidentat al istoriei cu un bagaj impresionant de observații pertinente și surprinzător pigmentate la tot pasul cu o eseistică de excepție. Oprindu-se asupra momentelor cruciale din devenirea societății omenești, el le trece prin furcile caudine ale judecății sale nemiloase: demiurgul din Vechiul Testament, gândit și inventat de rabini este impulsiv, omniscient, labil psihic, dornic de lingușire, crud și răzbunător, după chipul și asemănarea celor care l-au inventat. „Poporul ales
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
libere, plătind din buzunarul său luxul de a fi prostit pe față. Democrația se crede eternă, iar atunci când se absolutizează, devine și ea o utopie. Și analiza continuă. Aruncând câteva priviri, dincolo de ideile politice care au guvernat și guvernează societatea omenească subliniate în carte, se poate spune, și nu-i o noutate, că lumea este imperfectibilă și poate acesta este și motivul abținerii autorului de a da sfaturi, de a crea o nouă „Republică” care să o înlocuiască pe cea a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
Marile transformări de conștiință visate și marile fericiri de natură economică s-au dovedit o utopie. În schimb, această utopie înnobilată de către oamenii de serviciu ai orânduirii cu titlul de „epocă de aur” a tăiat adânc în firescul românesc și omenesc, încercând o operație fără anestezie pe trupul țării. Ion N. Oprea face o selecție din bogata ofertă a presei din acei ani și textele inserate ne lasă un gust amar. Cuvinte, atunci, poleite cu aur, ce au putut să însuflețească
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
de la orașe și sate” și să le întărească credința într-un viitor „lipsit de grija zilei de mâine” s-au dovedit, după o lungă așteptare a miracolului socialist, vorbe goale lipsite de un conținut real. Legile imuabile care guvernează societatea omenească au învins pe atentatorii la libertatea omului și la înclinarea lui genetică spre proprietate. Dacă Bârladul a ajuns pe o anumită culme a culturii, și a fost scos din anonimatul milenar, întunericul și ruinele lăsate de năvălitorii turci și tătari
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
o bogăție inestimabilă a poporului român, și o luptă până la sacrificiu pentru apărarea patriei de dușmani ( Al. Vlahuță împărțea ostașilor în tranșee ziare cu îndemnuri la luptă), și în același timp găsim o seamă de creatori alături de nevoile și durerile omenești care n-au lipsit din nici o societate. Deși vremurile erau colorate de multiple concepții politice, autorul le ocolește cu înțelepciune, cunoscându-le bine efemeritatea, punctând doar ici și colo lozincile înscrise chiar în manșeta cu titlul publicației. Cincizeci de ani
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
poetică matematică, persiflând subtil pretențiile acestor discipline de a revoluționa gândirea și toate activitățile spiritului. Abstracte silogisme sunt contrapunctate de secvențe lirice, împrumutate sau create de Mai Știutor, definițiile severe sunt agrementate cu expresii familiare, impersonalitatea aridă suportă constant cenzura omenescului. În ultima analiză, amândoi discută deosebirile dintre „noesă” și „noemă” (în termeni husserlieni), simplu spus, între cunoașterea intelectuală și cea artistică, între filosofie și poezie, forme ale spiritului care „prind” același „lucru”: „un unic”, vibrant și, implicit, liric. Poezia o
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
curții boierești, pentru a alunga fiarele, compun tablouri ale meleagurilor natale puternic evocatoare. În povestiri, pendulând între satiră și fascinanta căutare a idealului intangibil, S.-C. amestecă realitatea cu visul, legenda, imaginarul, în compoziții romantice asupra contradicției și misterului destinului omenesc. Demoniaci, nebuni, damnați, toți sunt fațete ale veacului, iar „omul enigmatic”- personajul său central, aflat într-o confruntare continuă cu suprarealul: odată cu ieșirea din timp (O năplăire literară sau Fantasie) sau prin cufundarea în zonele întunecate ale somnului și ale
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
al doilea depășește evident această viziune - cu câteva excepții de care ne vom ocupa în studiul nostru - propunând o soluție istoricizantă, cu tot ce implică ea în plan intelectual și psihologic. Dacă Cristos a putut să se îmbrace în trup omenesc, Anticristul, la rândul său, are dreptul la existență. Din punct de vedere anticristologic, Răul este o problemă care privește îndeaproape fiecare ființă umană. Fiecare dintre noi este un posibil anticrist, avea să spună fericitul Augustin (Comentariu la epistola întâi a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
passim. Este vorba de îngerii căzuți „care au părăsit înălțimile cerești, templul lăcașului veșnic și s‑au întinat prin împreunarea cu femeile”. A se vedea și Cartea Jubileelor în care se spune că îngerii căzuți se află la originea civilizației omenești. 3. tradiția profetului mincinos, existentă deja în Vechiul Testament (de exemplu, Deut. 13,1‑6; 18,18‑22) și analizată în context anticristologic, de W.A. Meeks; 4. tradiția tiranului eshatologic. Primul personaj stigmatizat ca tiran eshatologic, în Vechiul Testament (Is. 14
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
face lucruri nelegiuite, care nu s‑au făcut niciodată din veac. Acest pasaj trebuie analizat în contextul general al operei. Didahia este alcătuită din trei secțiuni principale. Prima este consacrată descrierii celor „două căi”, a vieții și a morții, sufletul omenesc aflându‑se la răscrucea acestora. A doua secțiune prezintă principalele „prescripții rituale și liturgice”, altfel spus, „maniera” concretă de manifestare a credinței. A treia se concentrează asupra „normelor de disciplină”. Principala temă a ultimei părți este cea a „prorocului mincinos
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a‑și pune în aplicare lucrarea malefică. Lupta finală se va da între cele două principii absolute, Bine și Rău, reprezentate de Cel Iubit și de Beliar cu chip de om. Așa cum Isus din scrierea apocrifă se ascunde în trup omenesc, pentru a nu fi recunoscut de întreaga omenire, ci doar de cei aleși, tot astfel Beliar se va ascunde sub masca unui tiran, cu aparență cuceritoare: „În chip de rege (Nero) va veni prințul acesta (Beliar), iar toate puterile acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de vedere politic, dat fiind faptul că ei cunoscuseră deja un Mesia, pe Isus. Prin urmare, miza textului este în primul rând teologică, atât evreii, cât și creștinii revendicând ideea de mesianitate însă în termeni diferiți. Evreii așteaptă un mesia omenesc, un eliberator politic, restaurator al templului și implicit al demnității poporului ales, în timp ce creștinii, al căror Mesia a venit deja, așteaptă întoarcerea sa în slavă, în pacea cerească. Mesia creștin este Dumnezeu însuși care s‑a făcut om, lucru inadmisibil
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este cel care se luptă cu tine și care ți‑a întunecat mintea. Prin cele ale lumii se întărește asupra ta”. Apoi îi dă explicația următoare: „Deschide bine ochii și urechile tale: un singur cort există, dar nefăcut de mână omenească, ci pregătit de Tatăl cel ceresc pentru Mine și pentru cei pe care Eu i‑am ales” (16, 8‑9). Odată cu ideea unui Mesia politic și războinic, creștinii resping și ideea rezidirii templului din Ierusalim. Răscoala lui Bar Kokhba a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
5, 3‑4): Dar îngerii, călcând orânduirea [rânduiala] aceasta, s‑au lăsat biruiți de amestecul cu femeile ((Λ<∀46™攀< :∴>γΦ4<) și au dat naștere la copii, iar aceștia sunt așa‑zișii demoni (∗∀∴:≅<γΗ). [...] După aceasta, ei au prefăcut neamul omenesc într‑o masă de sclavi: pe de o parte, prin anumite scrieri magice (:∀ (46™攀< (Δ∀ν™攀<), pe de alta, prin temeri și pedepse pe care le aduc asupra lor (∗4 ν∃Τ< 6∀ℜ ϑ4:ΤΔ4™攀<, ⎮< ƒΒΞνγΔ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de Dumnezeu, Care i‑a creat și de Cristos, Primul‑Născut al Său. Astfel, pe cei ce nu sunt în stare să se ridice de la pământ, i‑au pironit și‑i pironesc de lucrurile pământești și cele făcute de mâna omenească, iar pe cei ce înaintează spre contemplarea celor dumnezeiești îi ocolesc și, dacă nu dau dovadă de o judecată înțeleaptă și nu duc o viață curată și lipsită de patimi, îi atrag la impietate” (1 Apol. 58). În lupta sa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
De aceea și Daniel, prevăzând venirea lui (praeuidens eius aduentum), spune că a venit în această lume o piatră azvârlită de nici o mână (sine manibus). Ce înseamnă fără nici o mână? Înseamnă că El a venit în lume fără lucrarea mâinilor omenești, a celor care taie de obicei piatra, adică fără lucrarea lui Iosif, Maria fiind singura care conlucrează la iconomie. Această piatră vine, neîndoielnic, de pe pământ, dar ea a fost alcătuită prin puterea și arta lui Dumnezeu. În acest caz, aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nici cea mai mică teamă la tot felul de netrebnicii, omoruri și pofte deșănțate. Iată de ce Dumnezeu le‑a impus frica de alți oameni (humanum timorem) - căci ei n‑o mai cunoșteau pe aceea față de Dumnezeu - pentru ca, supuși unei autorități omenești și constrânși de legi omenești, să ajungă la un anumit grad de dreptate și moderație unii față de alții, temându‑se de sabia așezată la vedere în fața ochilor lor” (V, 24, 2‑3). În consecință, oamenii politici, magistrații (magistratus) nu vor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la tot felul de netrebnicii, omoruri și pofte deșănțate. Iată de ce Dumnezeu le‑a impus frica de alți oameni (humanum timorem) - căci ei n‑o mai cunoșteau pe aceea față de Dumnezeu - pentru ca, supuși unei autorități omenești și constrânși de legi omenești, să ajungă la un anumit grad de dreptate și moderație unii față de alții, temându‑se de sabia așezată la vedere în fața ochilor lor” (V, 24, 2‑3). În consecință, oamenii politici, magistrații (magistratus) nu vor avea de ce să se teamă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un pesimism radical. Într‑adevăr, pentru gnostici, istoria se află sub dominația diavolului, singura soluție pentru a scăpa de această teroare existențială fiind iluminarea lăuntrică, personală. Nu este vorba doar de o atitudine de refuz față de lume, istorie și instituțiile omenești, ci de o adevărată ură față de tot ceea ține de saeculum, de tot ceea ce este legat de stăpânirea temporară. Aproape aceeași poziție antipolitică apare, în cadrele ortodoxiei de această dată, și la Tertulian și la Iustin, care susțin ideea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va veni sub alt nume, atunci foarte ușor vor putea fi trași pe sfoară, [întrucât vor crede] că încă n‑a venit cel de care le este lor teamă (V, 30, 1). Anticristul va purta un nume, ca orice ființă omenească. Exegeții vanitoși de care vorbește Irineu propun însă o serie de nume, fapt care, în loc să simplifice, complică și mai tare lucrurile. Diversitatea ipotezelor contradictorii atrage prudența, chiar neîncrederea exegetului, căci ea amintește de diversitatea opiniilor și a teoriilor, adesea la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prin Anticrist, chintesența însăși a tuturor apostaziilor. Nu mai are nici o reținere, căci știe că a fost condamnat, prin gura lui Isus, la focul veșnic (cf. V, 26, 2 și citatul de la Mt. 25,41). El se năpustește asupra neamului omenesc, găsindu‑și consolarea în răzbunare. Unica lui satisfacție este de a converti la păcat un număr cât mai mare de credincioși. După întâia venire a Mântuitorului, el îndrăznește să rostească blasfemii împotriva Creatorului său, făcând din eretici instrumentele sale. Iustin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]