7,850 matches
-
Filosofia antică europeană își are leagănul în Grecia antică, de unde derivă și numele: "iubire" ("philia") de "înțelepciune" ("sophia") = φιλοσοφια. Leagănul filosofiei antice se situează în regiunea ionică pe coasta orientală a mării Egee în Asia Mică și în teritoriile numite Grecia Mare din Sicilia și sudul peninsulei Italice. Aici își are originea, începând cu secolul al VII-lea î. Chr., filosofia ionică a naturii a gânditorilor presocratici. Ea are legături
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
din cadrul Imperiului Otoman între 1878 și 1908. Ea a trecut sub control bulgăresc după 1885 când, în urma unei revoluții fără vărsare de sânge, s-a unit cu Principatul Bulgariei, stat cu autonomie mai largă. Etnici bulgari formau majoritatea populației Rumeliei Orientale. Ea avea capitala la Plovdiv (în turcă, "Filibe", cunoscut în Occident la acea vreme sub numele grecesc "Philippopolis"). Astăzi, face parte din Bulgaria. Rumelia orientală a fost înființată ca provincie autonomă în cadrul Imperiului Otoman prin tratatul de la Berlin în 1878
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
unit cu Principatul Bulgariei, stat cu autonomie mai largă. Etnici bulgari formau majoritatea populației Rumeliei Orientale. Ea avea capitala la Plovdiv (în turcă, "Filibe", cunoscut în Occident la acea vreme sub numele grecesc "Philippopolis"). Astăzi, face parte din Bulgaria. Rumelia orientală a fost înființată ca provincie autonomă în cadrul Imperiului Otoman prin tratatul de la Berlin în 1878. Ea cuprindea teritoriul dintre Munții Balcani, Munții Rodopi și Strandja, o regiune denumită de locuitorii săibulgari, turci, romi, greci, armeni și evreisub numele de Tracia
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
Imperiului Otoman prin tratatul de la Berlin în 1878. Ea cuprindea teritoriul dintre Munții Balcani, Munții Rodopi și Strandja, o regiune denumită de locuitorii săibulgari, turci, romi, greci, armeni și evreisub numele de Tracia de Nord. Provincia a fost botezată "Rumelia Orientală" la insistențele delegaților britanici de la congresul de la Berlin: otomanii denumeau "Rumelia" toate regiunile europene ale Imperiului, adică cele care în antichitate făcuseră parte din Imperiul Roman. Aproximativ douăzeci de sate ale pomacilor (bulgari musulmani) din Munții Rodopi au refuzat să
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
britanici de la congresul de la Berlin: otomanii denumeau "Rumelia" toate regiunile europene ale Imperiului, adică cele care în antichitate făcuseră parte din Imperiul Roman. Aproximativ douăzeci de sate ale pomacilor (bulgari musulmani) din Munții Rodopi au refuzat să recunoască autoritatea Rumeliei Orientale și au format așa-numita Republică Tămrăș. După o revoluție fără vărsare de sânge, la 6 septembrie 1885, provincia a fost anexată de Principatul Bulgariei, stat autonom care plătea tribut Imperiului Otoman. După victoria Bulgariei în Războiul Sârbo-Bulgar care a
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
ul a fost recunoscut de Poartă prin Acordul de la Tophane din 24 martie 1886. Prin acesta, sultanul Abdul-Hamid al II-lea l-a numit pe principele Bulgariei (fără a da numele cuiva anume) în funcția de Guvernator General al Rumeliei Orientale, păstrând fosta distincție între cele două entități statale și respectând litera tratatului de la Berlin. Era clar, însă, pentru Marile Puteri că unirea dintre Principatul Bulgariei și Rumelia Orientală este una permanentă, care nu va mai fi dizolvată. Republica Tămrăș și
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
a da numele cuiva anume) în funcția de Guvernator General al Rumeliei Orientale, păstrând fosta distincție între cele două entități statale și respectând litera tratatului de la Berlin. Era clar, însă, pentru Marile Puteri că unirea dintre Principatul Bulgariei și Rumelia Orientală este una permanentă, care nu va mai fi dizolvată. Republica Tămrăș și regiunea Kărgeali au reintrat în componența Imperiului Otoman. Provincia a rămas sub suzeranitate otomană până când Bulgaria a devenit "de jure" stat independent în 1908. 6 septembrie, Ziua Unirii
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
Tămrăș și regiunea Kărgeali au reintrat în componența Imperiului Otoman. Provincia a rămas sub suzeranitate otomană până când Bulgaria a devenit "de jure" stat independent în 1908. 6 septembrie, Ziua Unirii, este sărbătoare națională în Bulgaria. Conform tratatului de la Berlin, Rumelia Orientală urma să rămână sub jurisdicția politică și militară a Imperiului Otoman, cu o semnificativă autonomie administrativă (conform articolului 13). Cadrul legislativ al organizării Rumeliei Orientale a fost definit odată cu Statutul Organic adoptat la 14 aprilie 1879 și a rămas în
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
1908. 6 septembrie, Ziua Unirii, este sărbătoare națională în Bulgaria. Conform tratatului de la Berlin, Rumelia Orientală urma să rămână sub jurisdicția politică și militară a Imperiului Otoman, cu o semnificativă autonomie administrativă (conform articolului 13). Cadrul legislativ al organizării Rumeliei Orientale a fost definit odată cu Statutul Organic adoptat la 14 aprilie 1879 și a rămas în vigoare până la unirea cu Bulgaria în 1885. Conform Statutului Organic, provincia era condusă de un Guvernator General creștin numit de Sublima Poartă și cu aprobarea Marilor
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
General creștin numit de Sublima Poartă și cu aprobarea Marilor Puteri. Organismul legislativ era Consiliul Provincial format din 56 de persoane, dintre care 10 erau numite de Guvernatorul General, 10 erau membri permanenți și 36 erau aleși direct de cetățeni. Rumelia Orientală era formată din departamentele (în terminologie otomană "sangeacuri", în "oblasti"): Plovdiv ("Filibe"), Pazargik ("Tatarpazarcığı"), Haskovo ("Hasköy"), Stara Zagora ("Eski Zağra"), Sliven ("İslimye") și Burgas ("Burgaz"), fiecare la rândul său împărțite în "cantoane" (denumite de otomani "kazas", de bulgari околии "okolii
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
1886), iar când provincia a revenit sub suveranitate oficială otomană, dar sub control bulgăresc, Principele Bulgariei a fost recunoscut de Sublima Poartă ca Guvernator General. Cum era cazul în secolul al XIX-lea și cu alte regiuni ale Imperiului Otoman, Rumelia Orientală avea o structură etnică diversă. Cele mai vechi informații despre compoziția etnică a regiunii, dinaintea efectuării primului recensământ, provine din hărțile etnogeografice ale Balcanilor, realizate de cartografii occidentali. Toate prezintă regiunea ca fiind locuită de bulgari, greci și turci, însă
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
liceul otoman, și-a alcătuit harta după sursele furnizate de Patriarhia Constantinopolului. Nu există, deci, informații exacte privind efectivul diferitelor grupuri etnice înainte de 1878. Conform unui raport britanic dinaintea războiului din 1877-1878, populația nemusulmană (în mare parte bulgărească) a Rumeliei Orientale, era în proporție de aproximativ 60%, în creștere din cauza emigrației musulmanilor în timpul războiului și imediat după acesta. Rezultatele primelor alegeri pentru Adunarea Regională, care au avut loc la 17 octombrie 1879 arată că dintre cei 36 de deputați aleși, 31
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
5,9%) aparțineau altor etnii, și anume greci, armeni și evrei. Repetarea recensământului în 1884 a dat rezultate similare: 69,9% bulgari, 20,6% turci și 2,8% romi. Compoziția etnică a Rumeliei Orientale la 1884, conform recensământului provinciei: Rumelia Orientală era locuită, în proporție foarte mică, și de străini, mai ales austrieci, cehi, maghiari, francezi și italieni. Proprietățile abandonate de musulmanii care au fugit de armata rusă în timpul războiului din 1877-1878 a fost preluată de populația locală. Foștii proprietari, majoritatea
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
războiului, pentru a fi descurajați a se mai întoarce; cei care s-au întors au fost obligați să plătească o taxă de 10% pe proprietăți, obligându-i pe mulți să-și vândă pământurile pentru a plăti impozitul. Grecii din Rumelia Orientală erau concentrați în regiunea de coastă, unde erau numeroși, și în unele orașe din interior, cum ar fi Plovdiv, unde erau majoritari. Grecii din regiune au fost implicați într-un schimb de populație cu provinciile grecești Macedonia și Tracia după
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
este o cale ferată principală în România. El traversează o creastă a Carpaților Orientali, urmând cursul superior al râurilor Olt și Mureș. a fost construită la începutul secolului al XX-lea, pe teritoriul Ungariei din componența Imperiului Austro-Ungar. După punerea în funcțiune a căii ferate de la Sfântu Gheorghe spre Adjud (din România) au trebuit
Calea ferată Siculeni–Gheorgheni () [Corola-website/Science/319876_a_321205]
-
este o cale ferată principală în România. Ea pornește de pe cursul superior al râului Olt din estul Transilvaniei, traversează Carpații Orientali, urmează valea râului Trotuș și se încheie în Câmpia Moldovei. Începând din 1870, guvernul ungar și cel român au planificat realizarea mai multor linii de cale ferată peste Munții Carpați, care formau la acel moment o graniță lungă între cele
Calea ferată Sfântu Gheorghe–Siculeni–Adjud () [Corola-website/Science/319884_a_321213]
-
este o cale ferată de legătură în România și Ucraina. Ea se întinde pe văile râurilor Tisa, Prut și Bîstrîția Nadvirnianska și traversează o creastă din Carpații Orientali. În perioada construirii sale, această cale ferată străbătea o regiune aflată pe teritoriul Austro-Ungariei. Tronsonul sudic al căii ferate se afla în Comitatul Maramureș din Regatul Ungariei, iar cel nordic în Galiția (care aparținea de Austria). În anul 1866 compania
Calea ferată Sighetu Marmației–Ivano-Frankivsk () [Corola-website/Science/319911_a_321240]
-
de la Lemberg prin Stanislau către Cernăuți. În 1872 a fost pusă în funcțiune pe teritoriul unguresc Calea ferată Debrecen-Sighetu Marmației (pe atunci "Máramarossziget"). La începutul anilor 1890 guvernele austriac și ungar au convenit să construiască o cale ferată peste Carpații Orientali, care să conecteze orașele Sighetu Marmației și Stanislau (azi Ivano-Frankivsk). La 1 iulie 1892 împăratul Franz Joseph I a semnat legea privind construcția părții austriece a traseului (Stanislau-Woronienka). Costurile au fost estimate la 9,8 milioane de florini (guldeni). Construcția
Calea ferată Sighetu Marmației–Ivano-Frankivsk () [Corola-website/Science/319911_a_321240]
-
în cartierul popular Neve Shaanan din sudul orașului Tel Aviv și a învățat la școala religioasă de stat „Yaavetz”. Anii copilăriei dramaturgului au avut drept scenă societatea israeliană confruntată cu diviziuni acute între israelieni nativi, "sabra", și noii imigranți, evrei orientali și evrei așkenazi, arabi și evrei. Fratele său, mai mare cu 9 ani, David Levin, a lucrat în anii 1950 ca asistent de regie la Teatrul Kameri (Teatrul de Cameră) și în felul acesta, de copil, Hanoch a intrat în
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
este cale ferată din România, existentă astăzi doar parțial. Ea trece din Transilvania de NE în Bucovina de SV și traversează o creastă a Carpaților Orientali. Această linie de cale ferată a fost construită pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar. Pentru a ajunge pe cale ferată de la Viena sau Budapesta în Ducatul Bucovinei (care se afla în partea austriacă a Imperiului Austro-Ungar) s-a construit o linie ferată prin
Calea ferată Prundu Bârgăului–Vatra Dornei () [Corola-website/Science/318897_a_320226]
-
este o cale ferată principală din România. Ea pornește din nordul Transilvaniei, traversează Munții Bârgăului - din Carpații Orientali - și ajunge în regiunea istorică Bucovina. Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea (1898), autoritățile austro-ungare au planificat realizarea unei legături de cale ferată între localitatea Ilva Mică din nordul Transilvaniei și Vatra Dornei (anterior "Dorna Watra") din Bucovina planificate
Calea ferată Ilva Mică–Floreni () [Corola-website/Science/318905_a_320234]
-
Ardeleană, producând studii filologice despre originea romanică a limbii române și deschizând școli în limba română. Românii care au studiat în Franța, Italia și Germania, au adus cultura franceză și filosofia germană în literatura română modernă, reducând influențele grecești și orientale de-a lungul timpului. În Țara Românească, o figură importantă a fost Ion Heliade Rădulescu, care a fondat prima publicație în limba română și Societatea Filarmonică, societate care mai târziu a înființat Teatrul Național București. Nicolae Bălcescu dă primul model
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
sefard. Și din punct de vedere al practicii religioase, deosebirile dintre acestea sunt mult mai mici decât cele dintre riturile creștine catolic, ortodox și protestante sau dintre riturile sunit și șiit ale musulmanilor. Ritul evreilor sefarzi și cel al evreilor orientali este foarte asemănător - amândouă fiind de obicei reunite sub denumirea de sefarzi în sens larg. Alte obști evreiești sunt relativ mici și au istorie si particularități deosebite: karaim (evreii caraiți); evreii etiopieni supranumiți "Beta Israel" și porecliți "„falași”" de către ceilalți
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
la sfarsitul semestrului) - în majoritatea cazurilor, cel putin. Cu toate acestea, există și școli private care sunt cu plata. Sportul național este hocheiul pe gheață. Slovacii au câștigat campionatul mondial în 2002. O curiozitate turistică rară și interesantă din Slovacia orientala (lângă Košice) este numărul mare de biserici rurale din lemn de pădure, care aduc la așa-numitele "stavkirke" din Norvegia. Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Slovacia: Un rol principal îl are capitala. Spre deosebire de cele mai multe țări
Slovacia () [Corola-website/Science/297289_a_298618]
-
este un poem folcloric românesc, răspândit în peste 1500 de variante în toate regiunile României. Este o creație populară specific românească, nefiind cunoscută la alte popoare . Cântecul a fost zămislit în zona sudică a Carpații Orientali, la nordul Munților Vrancei, în actuala localitate Mănăstirea Cașin, Bacău de către mocani (oieri veniți din Transilvania peste populația catolică din Cașin) și cules de Alecu Russo la Soveja, Vrancea. În Transilvania având la bază un "rit de inițiere" și interpretat
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]