8,628 matches
-
poveste, Lumânările de cununie (Poveste). Omul de flori cu barba de busuioc (Niculiță-Voronca, II], un împărat avea o fată care nu putea să se mărite. Într-o zi, a intrat un fecior de împărat la ei în casă; pe unde pășea el, totul era deschis și pe nimeni nu vedea. Feciorul de împărat spune în gândul său: "De mi-ar ieși înainte o bătrână, să-mi fie mamă, să-mi fie tată, iar de va fi o fată, să-mi fie
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Esop în legătură cu harul său). Destinul eroului cere în mod necesar o geografie mitică; drumul prin rai sau infern, teritorii interzise la început, capătă funcțiile și valorile unei adevărate inițieri magico-ezoterice (și în Halima, și în Alexăndria). În aceste spații, tânărul pășește dincolo de tabu-uri, dovedindu-și puterile necunoscute anterior. Imaginarul îl suprinde chiar pe filosoful Avicena într-o aventură ce confundă alchimia cu ritualurile magice și cu demonomagia. În acest mod, pot fi provocate forțele întunericului sau poate fi cerut ajutorul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Satirele lui Horațiu, tălmăcite de Al. T. Stamatiad. Se trece la Vita Nuova și Divina Commedia, capodoperele lui Dante, fragmentar restituite de Ovid Densusianu, sub pseudonimul Ervin, folosit pentru a-și semna traducerile și poezia, și de Mia Frollo, apoi pășind pe urme romantice (Shelley, transpus de Al. Gherghel, H. W. Longfellow cu Imnul nopții în versiunea lui Vintilă V. Paraschivescu, Heinrich Heine, tălmăcit de I. Bentoiu și N. Budurescu), traducerile se opresc la scriitorii care premerg ori, pe anumite laturi
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
unui rol are o imensă funcționalitate formativă de educare in direcția integrării sociale,deoarece prin acesta copilul își temperează atitudinile și trebuințele egocentriste și formează un sistem de atitudini cu caracter social. ȘCOALA 1. Viața școlară Pentru mulți copii care pășesc pentru prima dată pragul școlii, fie ei din mediul urban sau rural, instituția în care-și vor modela ființa, nu este ceva cu totul nou, o necunoscută inspiratoare de teamă, ci mai curând o noțiune în parte familiară, deoarece mulți
COLABORAREA ŞCOLII CU FAMILIILE ELEVILOR DE CLASA I by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/642_a_1000]
-
și instruirea copiilor cu cerințe educaționale speciale. Astfel, profesorul care lucrează cu elevii surzi trebuie să-și dimensioneze în permanență rolurile, manifestând un comportament deschis și o atitudine pozitivă, promovând o învățare interactivă și stimulând potențialul creator al discipolilor săi. „Pășind în lumea tăcerii, descoperi oameni exact ca toți ceilalți, inteligenți, talentați, sensibili, frumoși, doar că simțul lor auditiv nu-i servește la nivelul optim. Noi, ca și auzitori, îi învățăm să vorbească, iar ei, la rândul lor, ne învață să
Atitudini necesare profesorilor ?n comunicarea cu copii/tinerii deficien?i de auz by Daniela Anton () [Corola-publishinghouse/Science/84047_a_85372]
-
Băsescu și Tăriceanu nu ar fi existat politic. Păi cum? Cine ar mai fi avut chef de revoluție între două pauze publicitare? Opera merge în piață Veronica D. Niculescu Festivalul Internațional al Artei Lirice, ajuns la a șasea ediție, a pășit pentru prima oară în afara sălilor și a oferit, în anul Capitalei Culturale Europene, spectacole gratuite, în aer liber, cu mare priză la public. Piața Mare a răsunat de arii celebre până în creierii nopții, și mii de voci au fredonat alături de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
din ochi. Asta poate fi numai din cauză că le-am repetat deja, iar și iar, în tăcere și pe întuneric; într-o așa tăcere, într-un așa întuneric, încât nici noi înșine nu știm de ele. Orbi dar cu pas sigur, pășim înainte într-un dans neuitat“, iată o „mostră“ din gândurile personajului Iris Ărostită în momentul în care decide să nu-și ajute amantul). Și, cred, cândva, din gândurile noastre. » „ În cursul plimbărilor mele mi-am întocmit în cap o hartă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
ales pe plan internațional. Prin intermediul programului, Sibiul a avut ocazia de a se face remarcat prin cultură și prin specificul său. Statutul de Capitală Culturală Europeană a coincis în mod fericit cu aderarea României la Uniunea Europeană, astfel că Sibiul a pășit alături de România în Uniunea Europeană și prin intermediul culturii. Consider că percepția pe care europenii o au despre România poate fi mult îmbunătățită, cultura fiind una dintre modalitățile de a realiza acest lucru. Un alt câștig al Sibiului este numărul de turiști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
găsește și sediul lui G.B. La acest hotel, niște minți luminate de la Bruxelles au decis să organizeze o conferință. O insulă luxoasă într-un ocean de jeg. M-am simțit pierdut în imensul hotel, fiind murdar, transpirat și nedemn a păși pe acele marmuri și covoare scumpe. Insignifiant cu cei 20 de lei din buzunar. Îți trebuie un moral foarte bun în România asta, dacă vrei să-i reziști. Codruț 23 mai 2006 Câteva mici, dar dese, enervări cotidiene (sau bolile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
ta nu mai înseamnă nimic. Fiică răsfățată a epocii reducerilor oferite de marile magazine din Londra și New York, Becky începe o luptă crâncenă cu ea însăși, cu tentațiile consumiste care o înconjoară, cu superficialitatea unei lumi guvernate de imagine. Becky pășește cu nonșalanță pe muchia prăpastiei dintre adevăr și minciună, dintre dragoste și eșec sentimental, dintre dramă și comedie. Paradoxal, chiar pasiunea ei pentru excese la cumpărături o va ajuta să se descurce într-o situație ce pare fără ieșire. Poetul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
mâini în podea. Mă ridic încet. Am corpul în continuare cu „fața-n jos“ și „rulez“ ușor spinarea. Stau drept și privesc înainte. Cu picioarele paralele și mâinile pe lângă corp, atârnând către podea. Încep să mă mișc ușor înspre spate. Pășesc... m-am oprit. Stau drept și privesc înainte. Întorc ușor partea de sus a corpului către dreapta. O mișc foarte încet, înspre diagonală, și mă aplec, ușor, spre podea. Mă aplec din ce în ce mai mult până îmi pierd echilibrul. Acum pășesc înainte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
spate. Pășesc... m-am oprit. Stau drept și privesc înainte. Întorc ușor partea de sus a corpului către dreapta. O mișc foarte încet, înspre diagonală, și mă aplec, ușor, spre podea. Mă aplec din ce în ce mai mult până îmi pierd echilibrul. Acum pășesc înainte, pe diagonală, către față. Fac șase pași după care cad. Lucian Dan Teodorovici: un prozator în răspăr Doris Mironescu N-am scris despre prima ediție a romanului Circul nostru vă prezintă: al lui Lucian Dan Teodorovici, apărută în 2002
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
indiferenți? Dacă da, înseamnă că sunteți niște spirite alese, rare, frați buni cu prințul Mâșkin al lui Dostoievski; sau comuniști adevărați, care nu au un sentiment de proprietate nici măcar asupra operei lor. Dar în cazul contrar nu faceți decât să pășiți în urma burgheziei pe care o disprețuiți. Profitați, orice ați zice, de legile și contractele ei, de garantarea, asigurarea și apărarea în instanță a unor drepturi (de autor, de moștenitor, de editor... ) pe care, într-o țară civilizată, nimeni nu le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
răspundeam, dar cam în silă... oricum, nu cu pofta de altădată... și nici nu mai aveam haz... *** Evenimentele vieții mele căpătaseră o nuanță ușor grotescă. Mergeam pe I.C. Brătianu într-o dimineață. Nu mai țin minte la ce mă gândeam. Pășeam absorbit. Când am făcut colțul pe Cuza Vodă, o puștoaică, elevă, înaltă, negricioasă, a scuipat veselă. Curios e că vedeam bucățile albe de salivă, țâșnind în snop din gura ei largă, buzată, cu dinți extrem de albi. Au căzut pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
vagabondului rolul mesagerului însărcinat cu predarea scrisorii destinatarului de drept, fiica aflată la mii de kilometri distanță, într-o lume diferită și neimplicată în problemele extreme ale Africii de Sud. "Ce nume neinspirat pentru o țară!" exclamă Elizabeth Curren, mărturisind că "atunci când pășesc pe acest pământ, pe această Africă de Sud, am tot mai puternic sentimentul că pășesc pe chipuri negre". Vinovăția de a aparține unei civilizații opresive, suprapusă conștientizării tot mai vii a modului în care a proximitatea morții schimbă sensul unei
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
kilometri distanță, într-o lume diferită și neimplicată în problemele extreme ale Africii de Sud. "Ce nume neinspirat pentru o țară!" exclamă Elizabeth Curren, mărturisind că "atunci când pășesc pe acest pământ, pe această Africă de Sud, am tot mai puternic sentimentul că pășesc pe chipuri negre". Vinovăția de a aparține unei civilizații opresive, suprapusă conștientizării tot mai vii a modului în care a proximitatea morții schimbă sensul unei vieți și semnificația relațiilor dintre oameni, generează în roman un complex de trăiri autentice, delimitate
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ne rugăm precum copii, atunci ne ia de mână. Iată minunea pe care a făcut-o chiar de la început cu mine Maica Domnului de la Giurgeni. De ce să nu vă spun adevărul? Porțile sunt larg deschise pentru orice pelerin dornic să pășească pe tărâmul minunilor. Înainte de 15 iunie, când le-am dat vacanță copiilor de la Centrul Veronica, unde îmi duc zilele, trebuia să plec cu ei în excursie, le promisesem, dar, ca de obicei, am lăsat totul pe ultima sută de metri
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
toți cu o fericire nepământeană în suflete în zori de zi, binecuvântați spre casele lor. Nu numai vasluienii, ci oameni din întreaga țară și români plecați în străinătate trăiesc miracolul de iubire și credință de la Giurgeni. De aceea haideți să pășiți cu mine, deocamdată spre această mănăstire cu hramul „Nașterea Maicii Domnului". Autocarul pe care Maica Domnului îl aduce de la Vaslui la Giurgeni pentru cei care nu au mașină, dar au dragoste de Ea. Zeci de mașini și autocare așteaptă cuminți
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
în brațele protectoare ale nopții, uiți de toate grijile și de viața de acasă. Ai trecut hotarul ce desparte lumea de scara ce duce spre inima și mâna protectoare a lui Dumnezeu și-a Maicii Domnului Iisus. Toți cei care pășesc în curtea mănăstirii simt îmbrățișarea Maicii Domnului. De la bebeluși, ce adorm în brațele mamelor, până la copiii care mărșăluiesc în noapte printre sutele de pelerini și bătrânii obosiți și gârboviți de ani ai locului, care privesc ca la iarmaroc la tot
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
putere, de-i arunca pe amândoi departe. Se băga sub masă. Era imaginea omului în iad. Cu un an în urmă, îl cununasem pe băiat, așa că le-am spus: Ia ieșiți voi afară, la toți. Când am rămas singur, am pășit peste băiat cu epitrahilul pe gât și cu cartea în mână și am început să citesc rugăciuni de dezlegare. El a început să urle și să se zbată mai tare. Am spus deodată: Maica Domnului, ajută-mă! Și am început
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
de Întrebuințat Încât s-a golit de sens? De fapt, sensul său inițial a fost pur și simplu eliminat de ceea ce America și tinerele generații numesc „sex”. O altă „revoluție”, pentru ale cărei „idealuri” Însă noi, vă asigurăm, nu vom păși „În rânduri strânse”! 4 Ce Înseamnă „a avea talent pentru exil”?! E o Întrebare pe care multă lume și-a pus-o cu siguranță Înainte de ’89 și, poate, și mai multă lume azi! În lumea scriitoricească și a artelor Întrebarea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
instinctiv de acei „viruși”, cum i-am numit, ai „nebuniei” și ai „prostiei” pe care Îi conținem noi Înșine și care, nu rareori, ne invadează cu frenezie?!... Artistul, artistul autentic trebuie Însă să-și depășească frica sau prejudecățile și să pășească - e drept, cu atenție, dar și cu legitimă curiozitate - În aceste zone ale „exotismului psiholologic”. „Adevărul” nostru - deoarece de la Greci am moștenit acest reflex esențial și această „prejudecată” a Adevărului! - se află nu de puține ori „În afara noastră”. Așa cum un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să posed un „obiect” numai al meu?.. Pe care să nu-l Împart cu secolul, cu prietenii mei „de-o noapte, de-un vis”, cu umanitatea ce-și trimite valurile, algele și cadavrele peștilor morți la picioarele mele goale ce pășesc pe-o plajă invizibilă, arzătoare, insuportabil de concretă?!... Oare... nu tocmai de aceea mi-am inventat profesiunea (suspectă!Ă pe care o practic de decenii cu o seriozitate ușor maniacală, ca să mă conving că „ea”, „existența”, cum ar veni, Îmi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
se pregăteau voioși pentru un „ospăț Petrașcu”, spectacol umoristic, ușor sadic, În care unul dintre noi trebuia să joace pe victima persiflajului sau erudiției sale nu rareori inteligente, reale. - Nu știu... m-am bâlbâit eu, simțind cu spaimă că am pășit pe un teren alunecos, - un fel de voce care-a apărut de pe-o zi pe alta și care-mi comentează nu numai actele, dar și gândurile... E posibil? Petrașcu m-a privit cu o voită insistență, apoi a luat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a o arăta altora, lucru aproape eroic, când atunci oamenii supuși trăiesc În dezordine, minciună și crimă - Nichita, care și-a mâncat literalmente adolescența și tinerețile sale de băiat frumos, sensibil, inteligent, rasat cum puțini adolescenți În secolul trecut au pășit pe iarba pieritoare și veșnic verde a prezentului, Nichita a luptat, zi și noapte, ca o fiară - zâmbind și roșind de fiecare dată și la gânduri neexprimate, dar și la gesturi numai pe jumătate făcute, da... ca o fiară tânără
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]