7,718 matches
-
O coloană britanică condusă de generalul maior Beresford-Peirse a izolat brigada colonială a 41-a, în timp ce aceasta încă se afla în zonele joase ale platoului. Șapte sute de italieni au fost luați prizonieri mai înainte de a ajunge pe pozițiile fortificate de pe pantele dealurilor. În timp ce diviziile indiene traversau frontiera eritreeană în vest, „Forța Briggs”, care acționa în mod independent de principala coloană britanică, a înaintat spre est din Sudan și a intrat în Eritreea prin nord, prin dreptul orașului Karora. "Forța Briggs" era
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
curge de la nord spre sud și străbate zona cristalină a munților înalți (masivul Ghițu), zona sedimentară (a Subcarpaților Getici), drenează regiunea muscelelor și Platforma Argeșului. Are o rețea hidrografică bine dezvoltată, care fragmentează puternic teritoriul bazinului său prin rupturi de pantă și praguri cu multe cascade. Râul Vâlsan are ape mari primăvara și la începutul verii, când se topesc zăpezile, și ape mici, toamna și iarna. În cursul superior este amenajat bazinul de acumulare Vâlsan, care captează apa și o conduce
Râul Vâlsan, Argeș () [Corola-website/Science/313629_a_314958]
-
în 1556 de Georgius Agricola. Această tehnologie se răspândește în întreaga Europă, fiind semnalată în zona britanica în jurul lui 1600. Se ajunge până la utilizare convoaielor de vagoneți, utilizate la căratul minereului, trase de cai sau propulsate gravitațional prin crearea unor pante artificiale. În acest ultim caz, la sosirea la destinație, vagoneții erau frânați printr-un sistem ingenios prin care roțile erau presate. Acest sistem de transport, dovedindu-se eficace, este perfecționat prin diverse inovații: se introduc roțile metalice chiar prevăzute cu
Istoria tranSportului feroviar () [Corola-website/Science/313702_a_315031]
-
credeau că numai și soția sa, Xochiquetzal, supraviețuiseră potopului. Conform legendelor, cei doi și-ar fi găsit adăpost în trunchiul unui arbore conifer din familia Cupressaceae-lor, cu ajutorul căruia au plutit pe ape, găsind în final țarmul și pământ solid pe pantele unui munte din Culhuacan. Cei doi supraviețuitori ai deluviului au avut mulți copii, dar toți aveau diferite probleme intelectuale, dintre care cea mai gravă era că nu puteau vorbi. "Marele Spirit" s-a înduplecat și a trimis un porumbel care
Coxcox () [Corola-website/Science/314003_a_315332]
-
variază de la sursă la sursă între 61 și 71 m) și se găsește la hotarul dintre regiunile Aiwo și Buada. La aprox. 1 km depărtare de țărm adâncimea oceanului deja atinge 1000 m, lucru datorat așezării insulei în vârful unei pante abrupte care atinge fundul oceanului. Suprafața insulei reprezintă o linie de litoral îngustă, cu lățimea de 100-300 m, care înconjoară platoul calcaros, aflat în centrul insulei, a cărui înălțime atinge 30 m. Platoul era odinioară acoperit de un strat gros
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
erau: să ucidă inamicul, să se apere pentru a supraviețui și să-și apere camaradul. Într-un mod nesăbuit, Mardonius a atacat utilizând cavaleria, probabil pentru a-i încuraja pe greci să coboare pe câmpie și să se expună, dar panta dealului era cu desăvarșire nepotrivită pentru atac. Perșii au pierdut bătălia și au fost forțati să se retragă. Între timp, la Mycale, flota grecească a obținut o victorie împotriva flotei persane. După o săptămână de confruntări la Plateea, Mardonius însusi
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
monede imperiale de la Geomal face parte din inventarul muzeului de istorie din Alba Iulia, alături de multe piese descoperite pe raza comunei Stremț. Date prezentate în lucrarea "„Tezaure monetare din Dacia romană și postromană”" aflăm următoarele: „Tezaurul a fost descoperit pe panta de est a Măgurii Geomalului într-un vas de lut care nu a fost recuperat. Este alcătuit din 216 piese de argint (215 denari și un antonian), emisiunile se repartiază astfel pe emitenți: Commodus 3, Pescennius Niger 1, Cladius Albinus
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
Este de asemenea și reședința districtului . Orașul are o populație de aproxamativ 170.000, cei mai mulți fiind de etnie albaneză. Populația municipiului este de 221.000 locuitori , care cuprinde atât orașul cât și alte 76 de sate. Prizren este situat pe pantele munților Šar în sudul provinciei Kosovo la. Municipiul are o frontieră cu Albania și Macedonia. Zona din valea Prizren a fost locuită de iliri înca din antichitate. Orașul exista de pe vremea Imperiului Roman, iar în secolul al II-lea D.H.
Prizren () [Corola-website/Science/314394_a_315723]
-
roman se găsește pe teritoriul localității Jac, județul Sălaj, Transilvania, în locul numit "Citera". La aproximativ 500 m distanță de colțul vestic al dealului Pomet, și a castrului Porolissum, se găsește o înălțime izolată, cu trei părți, care se termină cu pante foarte abrupte. Pe această înalțime imperiul roman, în cadrul sistemului defensiv conceput la Porolissum, a construit un castru pentru trupele auxiliare care au staționat aici. Acesta a fost construit pe locul unei fortificații dacice. Într-un studiu efectuat de către cercetătorul dr.
Castrul roman de la Jac () [Corola-website/Science/314431_a_315760]
-
Classis Flavia Moesica". În antichitate, centrul urbanistic de aici purta numele de Noviodunum, nume de origine celtică. Platforma de teren de la sud-vest, marcată de prezența movilei Kurgan-Vizir (cu o circumferință de 400 m, o înălțime de 73 m și o pantă de 75°- 90°), este punctată de numeroase movile funerare din necropola cetății romane. Movilele se înșiruie de-a lungul unor liniamente radiale, de-o parte și de cealaltă a unor artere rutiere antice care uneau cetatea cu teritoriul. Menționată de
Castrul roman Noviodunum () [Corola-website/Science/314422_a_315751]
-
actual al mării Negre. În partea sudică a litoralului românesc, Podișul Litoralului dintre Tașaul și granița cu Bulgaria (cu altitudine de 85-100m, de fapt parte din podișul Dobrogei de Sud) este un tabular, ușor înclinat spre nord-vest și cu o pantă mai înclinată în apropierea țărmului (altitudinile oscilând între 0 și 100 m.), în mai multe trepte deasemenea martore ale variațiilor nivelului mării din ultimele două milioane de ani (5-15 m de-a lungul țărmului; 20-30 m, cu mare continuitate, patrunzând mult
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
ambarcațiunile cu fundul plat să detoneze minele. Ultima linie de apărare era formată din arici de-a lungul a 150 de metri din plajă. Zona dintre bancul de pietriș și râpă a fost înțesată de mine și sârmă împrăștiate pe pantele abrupte. Trupele de coastă au cuprins 5 companii de infanterie. Ele erau concentrate în 15 puncte cheie numite cuiburi de rezistență (Widerstandsnester) numerotate de la est la vest WN-60 -> WN-74 în apropierea Vierville. Ele erau situate în principal în jurul intrărilor protejate
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
și „Arhanghelul Mihail”. Lipsit de enoriași vechiul lăcaș nu mai este astăzi în cult. Potrivit străvechiului obicei, alături de biserică, în partea sud-estică, se află turnul-clopotniță de lemn, de formă pătrată. Este dispus pe două nivele, cu acoperișul în șiță, cu pante repezi.
Biserica de lemn din Pănet () [Corola-website/Science/313828_a_315157]
-
patriarhilor: Silvestru de la Roma, Mitrofan de la Țarigrad, Eftimie de la Antiohia, Macarie de la Ierusalim. Pictura pereților este executată pe un sistem de panouri, cu baghete profilate, ades întâlnit în Mureș. În 1958 biserica a fost restaurată, reașezându-se peste acoperișul cu pante mari, învelitoarea caldă de șiță, prin ale cărei muchii se citește forma pereților. S-a avut grijă și de clopotnița, pe două nivele, aflată alături. De atunci însă a fost construită o nouă biserică de zid, iar foarte valorosul ansamblu
Biserica de lemn din Băița () [Corola-website/Science/313845_a_315174]
-
aflate imediat la est; ceilalți patru sunt toți în Munții Cairngorm. Marginile vestică și sudică ale lui Ben Nevis prezintă o diferență de nivel de pe o distanță de aproximativ de la baza lui Glen Nevis — cea mai lungă și mai abruptă pantă deluroasă din Marea Britanie — ceea ce are ca rezultat faptul că muntele prezintă un aspect impunător în acea parte. Spre nord, dimpotrivă, stâncile pierd doar altitudine spre Coire Leis. În această depresiune se găsește Cabana memorială Charles Inglis Clark (numită Cabana CIC
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
coborând puțin până la Cabana CIC. Drumul apoi urcă pe Carn Mòr Dearg și continuă pe creasta Carn Mòr Dearg înainte de a urca abrupt până la vârful Ben Nevis. Acest traseu implică o urcare totală de și necesită aptitudini de cățărare pe pante abrupte. Pe lângă alte abordări ale acestei părți a muntelui, acest traseu are avantajul că are o vedere mai bună spre stâncile de pe fața nordică, care nu se văd de pe Pony Track. Se poate urca pe Ben Nevis și de la parcarea
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
a omului în peisajul natural, care creează o falsă senzație de siguranță și care ar reduce simțul de responsabilitate al turiștilor pentru propria lor siguranță. Fața nordică a lui Ben Nevis prezintă multe picioare, creste, turnuri și ridicături, conținând multe pante abrupte și pereți de escaladat. Multe din traseele de aici păstrează zăpadă până în aprilie. A fost unul dintre puținele locuri din Scoția care a avut parte de atenția unor alpiniști serioși, cu o coborâre a Crestei Turnului, în 1892 reprezentând
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
Leningrad, unde a continuat pentru un deceniu munca sa artistică utilizând modele și motive de avangardă. Ulterior a lucrat ca ilustrator de cărți și designer de expoziții, unde a continuat stilul său de avangardă, în ciuda alunecării continue a țării pe pantele realismului socialist. În calitatea sa de artist șef al pavilioanelor sovietice de la două expoziții mondiale, cea din Paris (1937) și cea din New York City (1939), Suetin a fost responsabil cu designarea ansamblului, dar și cu decorarea unor interioare. Spre exemplu
Nikolai Suetin () [Corola-website/Science/313911_a_315240]
-
213 m. Râul debușează în râul Răut de pe malul stâng, la 101 km de la gura acestuia, lângă s. Țânțăreni, la altitudinea de 44 m. Lungimea râului este de 32 km, suprafața bazinului de recepție - 142 km²; căderea râului - 169 m, panta medie - 5,21‰, maxima - 20,6‰ în primii 1,6 km. Bazinul este situat pe Podișul Nistrului, la altitudinea de 150-300 m, cu suprafața dezmembrată de vâlcele și ravene cu versanți abrupți. Este constituit în principal din calcare, acoperite de
Râul Dobrușa () [Corola-website/Science/314846_a_316175]
-
principal și câteva vâlcele scurte, care vara seacă. Lungimea totală a cursurilor de apă este de 67 km. Valea râului este în formă de „V”, cu lățimea de 2,5-5,5 km, între satele Târșiței și Dobrușa nu este exprimată. Pantele sunt concave și convexe, abrupte, dezmembrate de vâlcele și ravene, cu înălțimea de 100-200 m, versantul stâng este acoperit cu vegetație de stepă, iar cel drept valorificat (terenuri arabile).Lunca este bilaterală, cu lățimea de 100-150 m, în aval de
Râul Dobrușa () [Corola-website/Science/314846_a_316175]
-
iar talpa este cioplită în lemn de stejar. Ea a fost clădită pe un soclu de piatră, ulterior tencuit. Pentru a proteja edificiul de intemperii, pereții din bârne au fost placați cu scânduri de brad. Edificiul are un acoperiș cu pante repezi, cu streașină largă (1.80 m) și cu o învelitoare din tablă vopsită în culoarea verde. Streașina este susținută de console formate prin prelungirea căpriorilor. Monumentul are formă de navă, cu absida altarului pentagonală decroșată față de restul corpului construcției
Biserica de lemn din Soloneț () [Corola-website/Science/320419_a_321748]
-
coadă de rândunică", iar talpa este cioplită în lemn de stejar. Ea a fost clădită pe un soclu de piatră, ulterior tencuit. Pentru a proteja edificiul de intemperii, pereții din bârne au fost ulterior tencuiți. Edificiul are un acoperiș cu pante repezi, cu streașină foarte largă (2.00 m) în partea de vest și cu o învelitoare din tablă zincată. Streașina este susținută de console formate prin prelungirea căpriorilor. Monumentul are formă dreptunghiulară și dimensiuni mici (5.25x12.95 m), cu
Biserica de lemn din Todirești () [Corola-website/Science/320429_a_321758]
-
În anul 1908 a fost înălțată în sat o biserică de zid. este construită în totalitate din bârne de stejar cioplite din grinzi despicate. Ea se sprijină pe un soclu din piatră de râu. Edificiul are un acoperiș înalt, cu pante repezi, cu o învelitoare din șindrilă bătută în „solzi”. Pe coama bisericii se află două cruci (una în partea de est și alta în partea de vest). Monumentul are formă treflată (plan triconc), cu abside laterale dreptunghiulare, cu absida altarului
Biserica de lemn din Frătăuții Noi () [Corola-website/Science/320439_a_321768]
-
ea la bombardarea liniei țărmului, în timp ce în nord-est armata se pregătea să atace cele două dealuri semiizolate mai îndepărtate de perimetrul defensiv: dealul Takushan (Dealul Orfan Mare, () și Hsuaokushan (Dealul Orfan Mic). Aceste dealuri nu erau bine fortificate, dar aveau pante abrupte și se aflau chiar lângă râul Ta, stăvilit de ruși pentru a constitui un obstacol mai dificil. Dealurile ofereau vizibilitate de peste un kilometru de câmpie până la liniile japoneze, și deci era esențial pentru japonezi să le cucerească pentru a
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
cinci companii de infanterie cu detașamente de mitraliere, o companie de geniu, câțiva marinari și o baterie de artilerie. Fortificațiile dealului, deși afectate de atacurile anterioare, rămăseseră în mare parte intacte. Pe lângă structurile defensive naturale de pe pozițiile înalte străjuite de pante abrupte, el era protejat de o redută masivă și două turnuri, fiind complet înconjurată de garduri de sârmă ghimpată electrică. El era legat și de fortărețele învecinate de pe Dealul Fals și de pe Akasakayama prin tranșee. Numele de „Dealul de 203
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]