14,286 matches
-
mă apuc să scriu scenariul. Hmm. Sau poate nu, totuși. Sunt prea obosită ca să mă gândesc la ceva atât de deprimant acum. Merg cătinel spre bucătărie să văd ce informații mai găsesc despre Adam. Din cauza visului, acum îmi place un pic mai mult. Și e o poză drăguță cu el pe site-ul său. Probabil e retușată, dar cine sunt să mă plâng? Mă întreb dacă tata a reparat imprimanta, ca să pot să printez mutra lui Adam și să o lipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cunoscut-o când era de vârsta mea, acum ar fi fost căsătoriți. Sau cel puțin logodiți. S-ar fi potrivit perfect. În schimb s-a măritat cu tata, pe care îl numește „taciturnul“. Nu că el s-ar ataca vreun pic. În cele din urmă ne punem de acord să mergem să vedem un film de acțiune la Liffey Valley Shopping Centre. Asta facem de obicei, ca să fiu sinceră. Lui Tim nu-i place să iasă în puburi sau cluburi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pot să nu iau legătura cu un tip care arată atât de divin ca Adam Kirrane. M-aș chinui tot restul vieții, întrebându-mă ce-ar fi fost dacă... Cum aș putea să vi-l descriu pe Adam? Seamănă un pic cu Ben Affleck, dar are maxilarul mai mic. Și probabil e mai cu picioarele pe pământ. Și nu a fost cu J-Lo, din câte știu eu. Hmmm. Mă înteb cu cine a fost. Adică mă întreb dacă a fost cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Sigur, încerc eu să par cât mai naturală. De parcă mi-aș da una-două întâlnire cu vedete de la televizor. Ăă... când? — În seara asta. — În seara asta? Mă uit la ceas. E doisprezece fără un sfert. Ora de culcare. E un pic impertinent, nu? Să mă invite așa din scurt. Mă crede disperată? — Mă pregătesc să mă bag în pat, îi spun. Sună promițător. Putem să ne vedem altădată, mă ofer eu, pur și simplu ignorând remarca lui destul de sugestivă. Dacă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și cum să le respect? Acum mă bucur că nu l-am sunat atunci. Întotdeauna e mai bine să nu te entuziasmezi prea tare. Desigur, o să dai și peste femei care sunt de părere că e corect să ieșim un pic și noi în întâmpinarea bărbaților. Că n-ar trebui să ne așteptăm să facă ei totul. Dar nu e amuzant că femeile bine intenționate care împart aceste sfaturi sunt de obicei singure? Nu vreau să par superficială, dar, dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
acasă. E în regulă, chiar e în regulă. Nu că nu m-ar mai fi luat nimeni de-acasă până acum, deși, trebuie să recunosc, vedetele TV de obicei n-o fac. Oricum, mă gândesc la faptul că sunt un pic cam mare să mai stau cu părinții. Poate a venit vremea să mă mut. Îi dau lui Adam adresa mea. Spune că o să vină să mă ia la 7.30, nici un minut mai târziu. Îmi notez în minte că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
rând? Adică ei chiar numără? Slavă Domnului că revistele de scandal sunt oricum interzise la noi în casă. Tata nu le suportă. Oricum nu-mi place să citesc despre nu știu cine că e dezlănțuit în pat și toate astea. E un pic scârbos, nu? Singurul motiv pentru care citesc porcăriile astea este că pasagerii deseori lasă fițuicile cotidiene la bordul avionului. Și le frunzăresc când iau prânzul. Din plictiseală, sincer. Nu mă credeți? Bine, atunci recunosc. Ador revistele de scandal! Sunteți fericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
oprit asupra unei fotografii de-a lui Adam. E o fotografie imensă, și el arată splendid. Zâmbește, scoțând la iveală niște dinți perfecți, și poartă smoching. Și-a lărgit nodul de la cravată și stă pe jos, cu picioarele încrucișate. Un pic de balsam... Doamne, e superb, nu-i așa? — Da... aaaa. Aș vrea doar un pic de... aaa... balsam fără clătire. Nu prea mult, totuși. Se culcă cu Jane. —Cine? —Omul tău. Nick. —Nick? Omul tău. Janice arată cu pieptănul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
splendid. Zâmbește, scoțând la iveală niște dinți perfecți, și poartă smoching. Și-a lărgit nodul de la cravată și stă pe jos, cu picioarele încrucișate. Un pic de balsam... Doamne, e superb, nu-i așa? — Da... aaaa. Aș vrea doar un pic de... aaa... balsam fără clătire. Nu prea mult, totuși. Se culcă cu Jane. —Cine? —Omul tău. Nick. —Nick? Omul tău. Janice arată cu pieptănul spre fotografie. Deodată îmi aduc aminte că numele lui Adam în serial e Nick. Și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
spun că sunt în 46A. Nu ar fi jenant? Pe de altă parte, nu pot lăsa telefonul să tot sune și să-i enervez la culme pe ceilalți pasageri. Așa că răspund într-o doară. — Alo? —Katie? —DaaAA, răspund eu un pic prea entuziasmată. Sora mea mi-a spus odată că răspund la telefon de parcă aș fi un antreprenor de pompe funebre, așa că acum fac un fals și uriaș efort să par veselă. —Unde ești? Păi, am ieșit cu niște prieteni. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o întreb cine e „prietenul“ ei din colț. Sunt o mare fană a serialului tău, izbucnește Elaine și mai că strivește mâna lui Adam, de tare ce i-o strânge. Aproape îmi scoate ochiul stâng când face asta. Nu are pic de mândrie? — Mă întrebam dacă aș putea să-ți dau cartea mea de vizită, continuă ea fără jenă. Am un mic magazin în oraș. Scoate o carte de vizită din poșeta ei Burberry și o pune pe masă. Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
insistat să mergem în Cartierul Felinarelor Roșii. A fost groaznic, cu femei care stăteau în vitrine, ademenindu-și clienții. Unele dintre ele tricotau, citeau o carte sau ceva de genul ăsta și puteai să vezi în cameră. A fost un pic înfricoșător, sincer. Așa e, Cartierul Felinarelor Roșii din Amsterdam a devenit o atracție turistică a Olandei, dar mi se pare deprimant să vezi ființe umane tratate ca niște bucăți de carne de tineri beți în ultimul lor weekend de burlăcie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
bun. O să alegi tu distribuția? — Nu știu. Sper că o să mă lase să am un cuvânt de spus. Cine e producătorul? Nimeni încă, pentru că nu l-am trimis la toate studiourile. —Aha. Privirea lui Amy începe să se aburească un pic. Îmi dau seama că nu mai are chef de conversația asta. Poate o să joace Adam Kirrane în filmul ăsta, spun eu sugestiv. —Poate. Se uită în altă parte. Ce naiba încearcă să ascundă? De ce nu-mi spune secretul lui Adam? —Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
când că și el era cândva doar un băiat, ca mine. Vreau să spun... știți ce vreau să spun. Ideea e că nu s-a născut scenarist și nici Madonna nu s-a născut cântăreață. Da, trebuie să ai un pic de talent de la care să pornești. Asta ar ajuta, oricum, dar mulți oameni talentați ling plicuri și răspund la telefon. Gata, acum că m-am convins singură că oricine poate să facă orice, îmi orientez din nou atenția asupra ecranului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Nimic mai înfricoșător decât ecranul gol, dar presupun că majoritatea scriitorilor trec prin asta. Dacă ar fi fost ușor, atunci toată lumea ar face-o. Mâine mă duc în L.A. și vreau să fac multe lucruri acolo. De-abia aștept. Un pic de soare în viața mea. Când o să fiu în L.A., nu o să fac decât să stau la piscină, să beau apă și să mănânc fructe. Apoi, când mă întorc, o să fiu altă persoană: mai slabă și un pic mai bronzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
aștept. Un pic de soare în viața mea. Când o să fiu în L.A., nu o să fac decât să stau la piscină, să beau apă și să mănânc fructe. Apoi, când mă întorc, o să fiu altă persoană: mai slabă și un pic mai bronzată, în funcție de vreme... Doamne, cred că o să las deocamdată baltă scenariul. M-am plictisit de moarte tot scriind la el. Cred că trebuie să aștept să mă lovească inspirația și cu siguranță asta n-o să se întâmple acum. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Mi se face greață. Ideea că Tim se duce la ușa altei fete cu o plantă pentru mama ei încântată îmi face greață. Nu o să-l iert niciodată că s-a purtat așa cu mine. După ce înot, mă simt un pic mai bine și mă întind să mă usuc la soare. După un timp, Debbie spune că s-a săturat de piscină. Propune să ne îndreptăm spre plaja Venice. Îmi surâde ideea. Să stai toată ziua pe marginea unei piscine mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
spatele meu. — Cine naiba era? întreb în șoaptă, când suntem în siguranță la el în dormitor. De parcă ar putea pândi afară, cu urechea lipită de ușă. —E menajera. Adam se așază pe marginea patului și își scoate pantofii. —E un pic reticentă când aduc străini acasă. Se întâmplă des? întreb, așezându-mă pe genunchii lui și ciufulindu-i jucăuș părul. Nu, dar oricum nu-i place. Dă-i puțin timp. O să se obișnuiască cu tine. Îmi place felul în care spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
făcut viața pentru mine. Mi se pare că sunt puternică, oricum. Mama îmi spunea mereu că sunt autodistructivă. Dar eram un copil foarte sensibil. Neînțeles. Bruscată când eram copil de colegi la școală și de sora mea acasă, nu aveam pic de încredere și mergeam cu capul plecat mai tot timpul. Credeam că, dacă țin capul jos, oamenii nu or să mă vadă și or să uite pur și simplu că sunt acolo. Nu a funcționat. Practic, eram sacul de box
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
râd eu. Ea citește scrisoarea. —Levins, zice încruntându-se. Mi-e cunoscut numele ăsta. — Da, zboară des. — Am înțeles, zice destul de expeditiv. În fine, mă duc în carlingă să văd dacă băieții au nevoie de ceva. Dispare. Doamne, e un pic ahtiată, nu? De ce naiba crede că ar putea avea nevoie „băieții“? Păi, nu e o stewardesă cu vechime în față, care să se asigure că piloții sunt hrăniți și au ce bea? Pe bune, stewardesele astea noi uneori habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
am fost câteva. Sandy, Wendy, eu și acum Lydia. Ocupat bărbat, nu? Piloții și Lydia se întorc la bord exact când ne eliberam tăvile. Lydia râde isteric de ceva ce a spus Mike. Nu cred că a fost nici măcar un pic amuzant. Chiar nu știu cum o să lucrez la întoarcere cu Lydia fără să o spânzur cu eșarfa ei albă cu bleumarin. Vreau doar să mă cuibăresc într-un colț și să plâng până când adorm. —Mike e un înger, nu-i așa? Lydia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Nu spun nimic. Sunt prea șocată ca să vorbesc. M-a părăsit pentru soțul surorii mele, continuă el. Nu se poate. Da, e greu de crezut, nu? Deci ești căsătorit? spun lăsând pauze lungi între cuvinte, pentru a-mi acorda un pic de timp să asimilez veștile. Suntem despărțiți. Despărțiți din punct de vedere legal. În curând vom divorța, de fapt. Doamne, ăsta da șoc. Sunt chiar uimită. În cele din urmă se întoarce și se uită fix la mine. Fețele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
se potriveau. Oricum, au fost prinși ieșind din baie în miezul nopții, când credeau că nu-i observă nimeni. Doamne, ar fi putut fi dată afară pentru asta. Ce șocant! — Da, știu. Sincer, cred că unii oameni chiar nu au pic de rușine. Ei bine, prietena mea a confruntat-o pe acea fată, dar a negat totul. A spus că s-a dus în toaletă să-l ajute cu niște medicamente. —Medicamente? am îngânat-o neîncrezătoare. —Hmm. Exact. Așa că dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
trebuie să spun, În apărarea mea, că, atunci când i-am spus asta, aveam de gând să Încep să țin regim. Și adevărul e că nu-i o diferență așa de mare.) Connor Întotdeauna mi s-a părut că seamănă un pic cu Ken. Iubitul lui Barbie. Câteodată, când suntem În mijlocul unei partide Înfocate de sex, Îmi vine brusc să râd. Pentru prima oară, am făcut sex În dormitorul de oaspeți, cu Danny Nussbaum, În timp ce mama și tata se uitau la Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
n-am Înțeles mare lucru, și tot am luat nouă. — Rebranduire... analiză... fezabilitate a costurilor... Bărbatul În costum gri o ține tot așa, cu același glas plicticos. Cât pot de firesc, Întind mâna și trag cartea lui de vizită un pic mai spre mine, ca să o pot citi. Doug Hamilton. A, da. OK, acum o să țiii minte. Doug. Dug. Simplu. O să mi-l imaginez cu o lopată În mână. Lângă un actor amator prost. Care... nu se simte bine... și... OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]