7,756 matches
-
bărbații Galaadului întrebau: "Ești Efraimit?" Dacă răspundea: "Nu", 6. atunci îi ziceau: "Ei bine, zi Șibolet." Și el zicea: "Sibolet", căci nu putea să-l spună bine. Atunci bărbații Galaadului îl apucau, și-l jungheau lîngă vadurile Iordanului. Astfel au pierit în vremea aceea patruzeci și două de mii de bărbați din Efraim. 7. Iefta a fost judecător în Israel zece ani; apoi Iefta, Galaaditul, a murit, și a fost îngropat într-una din cetățile Galaadului. 8. După el, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Din cei ce au dat dosul ca să fugă spre pustie la stînca Rimon, bărbații lui Israel au nimicit cinci mii pe drumuri, i-au urmărit pînă la Ghideom, și au ucis din ei două mii. 46. Întreg numărul Beniamiților care au pierit în ziua aceea a fost de douăzeci și cinci de mii de oameni în stare să poarte armele, toți voinici. 47. Șase sute de oameni erau cei ce dăduseră dosul și fugiseră spre pustie la stînca Rimon; acolo au rămas patru luni. 48
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
ți-e așa de teamă, Logon? - Văd Gerul cel Greu cum ne prinde fără vorbe Învățate. Nu e că moare Logon. Nu e că Umbra ia atâția oameni la ea. Nu e nici măcar că Însuși Krog s-ar putea să piară. E așa, că pierim cu toții, cu tot ce am săvârșit, și că nici măcar amintirea noastră nu mai rămâne, de parcă ne-am fi mișcat pe pământuri atâta amar de vreme fără țintă, de parcă nici n-am fi apărut vreodată, de parcă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
teamă, Logon? - Văd Gerul cel Greu cum ne prinde fără vorbe Învățate. Nu e că moare Logon. Nu e că Umbra ia atâția oameni la ea. Nu e nici măcar că Însuși Krog s-ar putea să piară. E așa, că pierim cu toții, cu tot ce am săvârșit, și că nici măcar amintirea noastră nu mai rămâne, de parcă ne-am fi mișcat pe pământuri atâta amar de vreme fără țintă, de parcă nici n-am fi apărut vreodată, de parcă nici drept să lăsăm urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de rând. N-o să ai nici tihnă și nici măcar femeie frumoasă așa că, spune acum, mă Îmboldi el, spune când omori la Enkim ăsta cu două fețe? Vorbise printre dinți, privindu-mă drept În ochi. - Spune, pfuuh, că din cauza lui o să pierim! Apoi, se ridică deodată și se apucă să se plimbe Încoace și Încolo. Numai și numai din cauza lui! mai spuse. Deja neamuri Întregi duse la Umbră. Neamuri credincioase lui Moru și Krog. Poate că și tata Minos dus la Umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ținut mereu legămintele. - Legămintele nu ne scapă de Umbră. Nu uita că și Tatăl a ieșit din Ceața Adâncă doar cu o mână de oameni. Era aproape mort, era slab de i se vedeau oasele și abia mai răsufla. Au pierit atunci puhoaie de oameni, chit că stăteau lîngă Tatăl. Noi asta vrem? Să pierdem puhoaie de oameni? Femeile și pruncii? - Unii oameni, unele femei și unii prunci vor muri oricum În călătorie. Chiar și fără lupta de sânge. - Vor muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vă face să spuneți mai multe vorbe decât rostiți, căci nu-i altceva decât rămășița călătoriei noastre În vorba voastră. Așa că, am pornit peste puntea Înghețată. Era din ce În ce mai frig și n-am să-ți spun nici de bătrânii care au pierit pe drum, nici de copiii Înghețați și nici de femeile turbate de foame - știi că așa s-au petrecut lucrurile, pentru că așa se petrec ele când pleacă puhoaie de oameni dintr-o parte În alta. Nu-ți spun nici despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
doborâm vreun animal din acela care nu era nici pește, nici porc și nici urs - Îi despicam burta și ne Îngropam copilașii În seul lui aburind, doar-doar le-ar veni culoarea la loc În obraji. Câți dintre ai noștri au pierit? Exact câți au trebuit pentru ca tu să afli povestea călătoriei lui Krog. Exact câți au trebuit pentru ca, Într-o bună zi, să vedem din nou pământul adevărat, cel din care crește iarba și se Înalță copacii, cum se ițește de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de cărămidă roșie, tocite de vreme, ale caselor; În aer plutesc glasuri și undeva muzică, iar noi zăcem aici, atomi orbi În adîncuri de celulă, atomi cenușii și fără glas În tristețea furnicarului uman al pămîntului, iar gloria noastră a pierit, numele noastre s-au uitat, puterile ni se scurg ca ale pămîntului sfredelit, În timp ce zăcem aici În noapte, iar rîul curge la vale... iar timpul Întunecat se hrănește din măruntaiele noastre ca un corb și știm că sîntem pierduți, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Mi se păru deodată că totul este subțire, bidimensional, fără trup, fără volum. Strada, oamenii, clădirile Înalte - erau doar linii plane și unghiuri. Nu era nici o curbă pe stradă - singura linie curbă fusese țipătul acela unic și plin. Și, așa cum pierise lumina zilei la amiază, tot așa imaginea chipului acelei femei, zdrobită de grozăvia banală a acelei morți ce evoca o Întreagă viață cunoscută ei, trecuse printr-o transformare dureroasă și răscolitoare. Căci, așa cum, doar cu o clipă mai Înainte, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
amenințarea morții Întipărită pe față. Ține-ți clanța, că-ți trag un glonte de-ți verși mațele! Hai, ștergeți-o, mucoșilor! Cărați-vă din fața mea, că vă găuresc burțile! Și cei trei băieți uluiți, năuciți, copleșiți de rușine, cărora le pieriseră toată bucuria și Încrederea cu care Își construiseră planuri cu puțin timp Înainte, se Întorc și pleacă tăcuți, striviți de o umilință mocnită, cu sufletele zdruncinate și măcinate de ura brutală și acidă care este rodul războiului. Din nou o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bine cunoscută a șinelor, era acum apăsat de spaimă și de Îndoială, văzînd chipul nebănuit al unui pămînt care fusese mereu la cîțiva pași de el și pe care nu-l văzuse și nu-l cunoscuse niciodată. Și Înțelese că pierise pentru totdeauna, că nu va mai redobîndi nicicînd farmecul acelui drum pierdut și luminos, imaginea șinelor strălucitoare, peticul de lume imaginară, măruntă și bună, rodul speranțelor sale. În parc Cred că În anul acela locuiam la Bella; ba nu, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Întîi n-am știut cine e, tot creștetul capului Îi era zdrobit și nu l-am putut recunoaște. Vai de mine, Îngrozitor, Îți dai seama“. „Păi nici nu mă mir“ - am zis. „Cei care trăiesc cu sabia, de sabie vor pieri“ și chiar așa a și fost, firește, bănuiesc că avea prea multe pe conștiință și n-a mai rezistat. Păi, nu i-a spus Amy lui Daisy atunci, cînd erau amîndouă la școală, așa, de-a dreptul, că doar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am altceva de făcut decît să las trapa“ - a zis. „E exact același lucru ca și cum aș suci gîtul la un pui“ - a zis. „Ce părere ai?“ - mi-a spus tatăl tău. „Ai mai pomenit un om ca ăsta? Parc-a pierit din el tot ce-i omenesc“ - zice. N-am reușit să aflăm niciodată dacă Dock Hensley a fost sau nu părtaș - dacă a știut că or să evadeze - dar, dacă a știut, a fost cam ciudat că... „Uite ce cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Dar nevastă-sa nu l-a lăsat în pace, dă-i și dă-i cu gura, până când așa deodată Iov, începe să se plângă cu furie de soarta sa cea crudă. El blestemă ziua în care a venit pe lume: „Piară ziua în care m-am născut și noaptea care a zis: s-a zămislit un prunc!"(III, 3). El își chemă moartea în gura mare. Aceste jelanii sunt expuse în cele 26 de versete ale cap. al III-lea, probabil
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
că de aia uit tot ce-am spus înainte de ultimele două fraze. Poți să... Ești ca pechinezul: sincer și bleg. Hai să-ți repet: era odată un câine mare negru pe-aici; nu putea intra nimeni, iar cine ieșea îi pierea din memorie - la întoarcere îl rupea tot. Străinii nu veneau cu anii. Da’ acu? Acu’ cred că e prin spatele blocului, ca să nu mai vadă cățelul ăsta de agrement - știi, i se face poftă, săracu’. Așa l-am cunoscut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
anotimp - de suflet, în primul rând -, înfățișări emblematice ale acestuia în arta literară: cromatica specială, copleșitoare, cocorii etc.: Dropii de foc prin spinii înfloriți./ Toamna-i delir de tantrice cromatici/ Prin parc iubiri bătrâne, singuratici/ Cocori uitați ai basmelor, lunatici / Pierind cu umbra-n spate, viscoliți... Volumul cuprinde o lirică reflexivă, în care eul se confesează, oferindu-i cititorului posibilitatea de a-i străbate angoasele, visurile, de a fi părtaș la hermeneutica iluziei, prin care face studiu de caz al trăirii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cea a dragostei (în viziunea înțeleptului Solomon: ...dragostea este tare ca moartea) și cea a zădărniciei, a insignifianței omului, indiferent de treapta pe care ar sta în viață (de altfel, și eu și tu, și toți ceilalți / suntem sortiți să pierim definitiv / și nu știm cât din noi / ar putea supraviețui după noi / un poem, un vers, un cuvânt / sau măcar o literă, / una singură... Trecând de la lirica eului la cea obiectivă și invers, de la accesibil la ermetic, artistul scrie despre
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aprind”. “Depresiunea subcarpatică este ținutul celor mai vechi așezări omenești, unde locuitorii s-au îndesat foarte de timpuriu, având toate înlesnirile muntelui (lemne de foc, apă, izvoare sărate, livezi de fân, pometuri), dar fără asprimea climei. De aceea pădurile au pierit aici de mult, iar în locul lor sunt semănături și livezi”. (Simion Mehedinți) Depresiunea Colinară a Transilvaniei “Ieșind din Ardeal pe poarta cea mare a Someșului, vedem altfel de dealuri. Nu mai sunt la fel cu cele născute din păturile moi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de petale, Colo, roi ușor de fluturi(...) .......................................... Cerințe: 1. Memorați versurile. 2. Subliniați expresiile frumoase. 3. Explicați sensul expresiilor scrise cursiv în text. Zăpada, tinerețea mea Eugen Jebeleanu Zăpada, tinerețea mea, copilărie pală, mută, tu, care ești lumină, stea ce piere surâzând tăcută cazi lin pe mâinile aceste și luminează-le mereu, pe tâmple așterne-te și peste sprâncene, pe obrazul meu, pe-ntregul trup așterne-mi, clară, aceste muzicale oști și ocolește-mi ochii doară, doar ochii - să mă recunoști
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
fund. Căta mereu lucruri tot mai ascunse, primejdii tot mai mari, fiare tot mai sălbatice. Într-o bună zi băiatul nu s-a mai întors acasă. Degeaba iscodi, degeaba pedepsi Negură Împărat pe însoțitorii flăcăului, că nici unul nu știa unde pierise îndrăznețul vânător. A trecut o zi, au trecut două, au trecut nouă și băiatul nu s-a mai întors. Mult l-a jelit bătrânul, multe lacrimi a vărsat de dorul copilului pierdut! Credea că o să moară de inimă rea. Îi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
fost nume preferat de ocupantul ungur, deoarece el poate fi tradus și maghiarizat, Erdely. Azi, Transilvania fierbe. Ni se cere luciditate și veghe pentru a nu deveni iarăși victime, ca în anul 1940. Un popor care percepe primejdia nu va pieri în veci. Să luptăm împotriva decadenței naționale și mentalității antiromânești. S.O.S. Transilvania! Bisericuțele din lemn de pe colinele Transilvaniei arse în anii 1761-1762 suspină veșnic în inima românului, bun creștin, iar martirii străbuni trași pe roată se zvârcolesc în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
nu există mântuire fără pătimire și răstignire, nu există înviere fără moarte... Căci numai prin moarte ne întoarcem vieții! „O, Iisuse veșnic, tron însângerat Nu cu moartea sfântă pe moarte-ai călcat? N-ai lăsat Tu lumii lege ce nu piere? După orice moarte naște o înviere!” (Autorul) Moartea înseamnă nemurire, veșnicie... moartea nu e o osândă dată unei categorii de oameni, căci atunci ar fi vai de noi! Moartea e un privilegiu dat omului de către Dumnezeu și deșteaptă în noi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
până la starea de sfințenie... Nu e deajuns să constați răul care ne doboară pe toți! Trebuie să strigi și să lupți, glasul tău să fie tulnic, dangăt de clopot, chemare și îndemn la luptă! O țară și un neam nu piere din lipsă de programe, ci din lipsă de oameni morali, devotați unui ideal și care să nu trăiască în afara realității. Omul fără Dumnezeu este o corabie fără busolă. Românul a pierdut din memorie ceea ce a pătimit și a pierdut în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
încinge Gemete, scrâșniri, sudori și sânge, Nedreptatea lumii, pururi nedreaptă, N-ar avea sfârșit, n-ar mai fi curmată. O, Iisuse veșnic, tron însângerat, Nu cu moartea sfântă pe moarte ai călcat? N-ai lăsat tu lumii lege ce nu piere? După orice moarte naște înviere! Frate, om vremelnic, aruncat în moarte, Nu mai cânta morții cântece deșarte! Lasă tânguirea, nu mai suspina, Căci numai prin moarte iar te vei afla! (autorul, Inimi zăvorâte) Suntem pe linia Bisericii și am cântat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]