8,144 matches
-
televiziune Gustul pentru eteroclit Îl aveam de tânăr și i-am dat curs prin comenzile primite În scurta și unica mea carieră de salariat al statului, ca regizor la Televiziunea Română, În perioada dintre absolvirea Institutului și plecarea la New York. GB: Pofta ta de lucru era impresionantă și la televiziune. Aveai toată energia Începuturilor și ai putut profita și de momentul propice al parțialei libertăți de creație de la sfârșitul anilor ’60. Am pornit entuziast În prima mea aventură filmică să realizez un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
așa. Dimpotrivă, toate propunerile mele au fost Încurajate. Niky Wolcz a adus cu el de la Columbia un grup compus din cei mai buni actori-studenți ai noștri, constituind pe scenă un ansamblu fluid și expresiv, care a stimulat și În cântăreți pofta pentru teatru. Deși nu a fost prezent la repetițiile de scenă, Maestro Levine a rămas Încântat văzând cum se armonizează decorul abstract constructivist al lui Tsipyn cu mișcarea, și ea abstractă, dar spectaculoasă, În stiluri variate, de la commedia dell’arte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care nici nu-mi aminteam să-l fi ales, era luat de la masă și că mama, căreia Îi zvâcnea obrazul stâng ca atunci când era supărată, urmărea cu atenție, din locul ei de la capătul mesei lungi, indispoziția și lipsa mea de poftă de mâncare. Eu ridicam capul ca să dau o explicație - dar masa dispăruse și eu ședeam singur pe o buturugă de la marginea drumului, desenând curbe după curbe pe nisipul maroniu cu bățul plasei de fluturi, care se legăna ca un metronom
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lepăd de "Scaun"... Nu-i vorbă:... m-au lepădat alții... Zău-așa. Nu cunoști prin preajmă, niscaiva peșteri... au, vreo scorbură mai micșoară, așa, pe... "pe măsura mea?" Daniil surâde, cu bucurie. Cum să nu?! Avem! Avem toate mărimile! După pofta inimii! răspunde el și face o plecăciune, râzând încetișor, cu mulțumire. Tot hâtru ai rămas și plin de duh. Domnul zâmbește amar: Haz de necaz, Sihastre... zâmbește el amar. Haz de necaz... Daniil arată spre picior, cu îngrijorare: E negru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
da' fir n-au clintit din barba Fatihului! Și-o... și-o venit Ștefan al nostru cu spada sa fermecată, și, una-două, l-o bărbierit pe Mahomed, pe uscat l-o bărbierit, cu "tigrii" lui cu tot! Ștefan râde cu poftă: Iată-mă și bărbier la "Poarta Fericirii"... Și eu strig faima Moldovei și-a numelui tău! strigă Mihail. Și tu, Brutus, fiul meu?!" Ei drăcie! spune Ștefan pipăindu-și nasul N-o să mai ajungi la el nici cu prăjina. Hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Atâta bucurie au și ei. Au uitat moldovenii atât de șugubeți din fire -, au uitat să râdă. Dar, dincolo de lacrimi, e și puțină bucurie... Negrilă! Dă cep la butiile cu Cotnar din ăl mai vechi, să se împărtășească cu toții, după pofta inimii! Trei zile și trei nopți să nu tacă alăutele! Să nu stea horele! Prostimea și boierimea, cu Vodă, împreună, să se veselească! Măcar odată! Înfierbântat, Ștefan aruncă de pe el cabanița și rămâne într-o cămașă albă, largă, de mătase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-mi ești și domnia-ta, unchiule? Ușă de biserică n-ai fost nicicând, dar acu, la bătrânețe, de când ți-a cântat lebăda, parcă ai dat în fiert. Crai-bătrân și fără minte, ar trebui să-ți fie rușine! Țamblac râde cu poftă, fericit că a smuls-o din ghearele disperării: O să pun să-mi cetească popa o molitvă, poate scoate dracii din mine și mă potolesc... Toți bărbații sunteți niște muieratici, păcătoși destrăbălați și stricați până-n măduva oaselor! N-aveți pic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fac pe proasta, nu care cumva, bărbatu' meu să afle că am și eu un cap cu care judec, cu care, poate, judec mai bine ca el?! Și... și, mă rog, ce trebuie să fac să fiu pe placul, pe poftele "Domnului și Stăpânului meu?!" Țamblac, văzând că a sfeclit-o, dă din colț în colț: Desigur, ai dreptate. Eu vreau să spun... Cum să spun... Nu m-am exprimat eu bine... Prea multe pofte aveți, domnii mei! Uitați că și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fac să fiu pe placul, pe poftele "Domnului și Stăpânului meu?!" Țamblac, văzând că a sfeclit-o, dă din colț în colț: Desigur, ai dreptate. Eu vreau să spun... Cum să spun... Nu m-am exprimat eu bine... Prea multe pofte aveți, domnii mei! Uitați că și noi suntem oameni, nu numai "obiecte" pentru "poftele" domniilor voastre! Femeia e mai mult decât jucăria bărbatului! Ai... ai dreptate. Ai perfectă dreptate. Sigur. Totuși... Cum să spun... Sunteți două pietre tari... Și... și, totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a sfeclit-o, dă din colț în colț: Desigur, ai dreptate. Eu vreau să spun... Cum să spun... Nu m-am exprimat eu bine... Prea multe pofte aveți, domnii mei! Uitați că și noi suntem oameni, nu numai "obiecte" pentru "poftele" domniilor voastre! Femeia e mai mult decât jucăria bărbatului! Ai... ai dreptate. Ai perfectă dreptate. Sigur. Totuși... Cum să spun... Sunteți două pietre tari... Și... și, totuși, soțului, de la soață, i se cuvine, cum să spun, mai multă închinare... Maria înalță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mâinile împreunate, suspină înduioșător: "Prea îndurător al nostru! Scapă-ne! Miluiește-ne!" Piei drace! Afurisită limbă! își reține Ștefan un zâmbet ascuns. Ce pacoste la casa omului... Îl vând ieftin! Pe gratis îl dau! Dau ceva pe deasupra! Boierii râd cu poftă. S-o fi născut cu căință pe cap, spune Luca. Mă Sarsailă! Cu cine-i fi semănând așa clonțos, că parcă te-aș cunoaște... Ascultă, zâmbește Ștefan pe sub mustață, maică-ta a fost cândva, odinioară, de mult, a fost prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
timpul trece și odată cu el viața... Mi-e teamă că n-am s-apuc să termin ce-am început, tot ce-am visat să împlinesc... câte încă... "Ștefan al nostru e "Mare""! strigă Mihail. Cel mai "Mare!" Ștefan râde cu poftă: Prostimea! Ea m-a procopsit. N-a avut de lucru... Mi se potrivește ca nuca-n perete. Bag-samă că nu s-au uitat prea bine la mine, spune și, hâtru, își pune palma pe creștet și-și ia măsura. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mai greu când e vorba de vreo izbândă asupra vrăjmașilor; atunci îl hâțâne mai tare, de bucuria ce vine și din Cotnar... Nu se poate hodini omul nici în odihna de veci. Numai mucenic să nu fi... Boierii râd cu poftă. Ștefan le ține isonul: -Unde-i prăpăditu' cela de Negrilă?! Când îl cauți, nu-l găsești! Ni s-a uscat gâtlejul de arșiță! Să ne aducă niscai împărtășanie! Pe aista să-l trimiți după moarte! Negrilă!! 8 Cetățile Mării și Neînvinsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan se abate la mănăstirea Putna, ca să se închine, ca să-i fie binecuvântată lucrarea de cercetare și fortificare a cetăților Moldovei, care aveau de înfruntat o grea încercare. În arhondaricul mănăstirii, la rând cu toți călugării, înalții oaspeți înfulecau cu poftă din vestita iahnie călugărească de fasole cu murătură usturată. Era zi de post și Ștefan deși îmbiat de ieromonah cu câteva păcătoase bunătăți de frupt dosite prin cămările mânăstirii nu voi a călca rânduiala. Nu începuse încă slujba de vecernie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vină dar!! Dacii... Dacii chiar făceau așa? întreabă mai încetișor. Sau... Ștefan zâmbește misterios și tace. Și ce dacă vin?!?! strigă și râd boierii.. Ha! Ha! Ha! Au venit!... Și cum au venit, s-au cărăbănit!! râd ei cu mare poftă, prinși în joc. Ha! Ha! Ha!... Vin!! Chiar vin!! strigă, căzut ca din cer, Gherasim, iscoada de la Stambul, în strai de călugăr, dând buzna în spătărie, clătinându-se, gâfâind... Chiar vin?!?!... exclamă Ștefan întunecându-se și se repede să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai saturam niciodată, tot timpul poftește să-i dăm și să-i dăm. „Să ne mai împotrivim trupului!” spunea un sfânt părinte. Nu tot ce poftește, dă-i! Nu! Să-l mai ținem în frâu! Altfel ne scoate din Rai. Pofta e de la diavol. Da! Trupu-i putregai puturos. După 4-5 zile, când e mort, nu te mai apropii de el. Miroase urât. Iar sufletul e scânteie dumnezeiasca. El este nemuritor. Să avem grijă mare de suflet, să-l spălăm mereu prin
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
stăpânei, boierul fiind fără îndoială prea adesea ispitit de trupul tânăr al fetei, asupra căreia are drept la orice. Boureanu ̀ și închipuie o întreagă desfășurare dramatică și crudă, perfect plauzibilă. Un zaraf bătrân și libidinos, cu ochii dilatați de poftă, o târguiește pe roabă. Aceasta e smulsă brutal din sălașul în care-și are iubitul. Amândoi se împotrivesc cu disperare. Intervine biciul. Fata e înșfăcată de arnăuții zarafului, târâtă de picioare, cu sânii goi în praf, cu părul negru răvășit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sau Goga”. O altă imputare dirimantă adusă criticului e stilul neîngrijit, expresia inabilă și lipsită de seducție. Obiecția e adevărată, multe pagini sunt rău scrise, dar dacă cercetăm mai atent ne dăm seama că sunt scrise la iuțeală și fără poftă, pentru a umple spațiile lacunare ale revistei, pagini „de serviciu” ale secretarului de redacție. Într-o scrisoare din 1911 către Brătescu-Voinești, mărturisește : „Între oamenii sau cu oamenii pe care nu-i cunosc de mulți ani și cu care n-am
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de sat, lunca poartă pe brațele sale desfăcute o pădure de plopi și sălcii pletoase, cu frunze tremurătoare, printre care se află și falnici peri sălbatici, iar pe sub coroanele lor înalte , ca niște chioșcuri cu dulciuri care stârnesc mai ales pofta copiilor, se află poroambe, gheorghine, măcieși și rugi de mure. Pământul de sub vegetația luxuriantă, mai produce și ciuperci albe, foarte gustoase, pe care le adună cu plăcere copiii și tineretul, dar printre culegătorii de ciuperci se află adesea și babe
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în sus, le-a arătat-o copiilor și le-a zis. „aduceți așa o bucată de cârnaț la mine”. Copiii, când au văzut cârnațul, n-au mai auzit ce le-a spus părintele, dar le-a lăsat gura apă de poftă și cel mai mărișor a strigat „dă-mi-o mie taică părinte s-o mănânc eu cu Vasilica”. La auzul acestei rugăminți, părintele a pus bucata de cârnaț în lădița șaretei, a dat bici calului și a plecat la poarta
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
unii rămâneau și pe noapte. Îmi amintesc cum lui „Jupân Lazăr” i-a dat mama fasole în care fiersese și o bucată de slănină, care însă n-a ajuns în strachina jupânului, și jupânul, după „fasolea prăjită” a băut cu poftă și un pahar de vin. După 23 august 1944, tata a găzduit cam două săptămâni, doi nemți fugari, îngroziți de amenințarea cu moartea. Când a apărut pericolul ca tata să fie „luat” de ruși pentru adăpostirea inamicului, tata i-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
operat și la ochiul stâng, și a făcut infecție, și pentru ca infecția să nu treacă și la ochiul operat, a trebuit ca ochiul stâng, să fie scos. Bătrân, cu un ochi de sticlă, ofta și slăbea mereu. Nu avea poftă de mâncare și nici nu mai vrea să mănânce. Ziua se culca pe pat, cu fața în jos, ofta și gemea: „Of mamă, la ce m-ai mai făcut”?!. Cam un an a stat numai la pat, nu bolnav, ci
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la indieni; cum ciupercile sunt pentru ei răsuflările zeilor, prin care li se comunică știința despre Pământulmamă, despre alchimia agriculturii, legăturile dintre aburi-răsuflare și suflul vital al tuturor ființelor. Agneta a fost încântată și foarte inspirată și i-a venit poftă să refacă romanul în acest sens „irațional” care ar putea scoate narațiunea dintr-un impas (fie el numai imaginar) semnalat de editor și redactorul de carte. Apoi, sub entuziasmul „găsirii cheii” (care era tot timpul în buzunarul ei!), mi-a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nou! E îndrăgostită de un coleg psiholog, american, având vârsta fiilor ei. Nimic mai îmbucurător decât constatarea că nu se îmbătrânește decât la suprafață - jarul iubirii nu se stinge niciodată. Aceleași „simptome” ca la paisprezece ani: bătăi de inimă, dispariția poftei de mâncare, starea de beatitudine la citirea numelui celui iubit! Numai că acum această „stare” se poate pune în lumină, în dreptul soarelui de preferință, citindu-se clar în ea. Hedi așteaptă telefonul celui de peste Ocean cu înfrigurare și palpitații, înțelege
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
punctul lui de sosire. Chiar dacă nu ești de acord cu el, trebuie să i se recunoască mai mult decât geniul! À propos de geniu, ai terminat romanul lui Dali? Ce părere ai? Și John Cower Powys? Te invidiez și am poftă să încep din nou cu el și cu Wolf Solent. Din păcate sunt obligat să citesc manuscrise adesea destul de mediocre și mereu plictisitoare! Te las, ma femme à la chevelure de feu de bois, avec des penssées d’eclairs de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]