7,820 matches
-
am observat cu atenție. Nu știi de unde să-l apuci. Înzestrat, bineînțeles, dar ca și cum n-ar fi aici. N-are stăruință. Te-ai gândit ? — Nu cred, sunt explicații prea complicate. — Și de la o vreme... Dezinteresat ? Stingher, nu știu, obosit. Pauză prelungită, Vornicu așteaptă schimbarea subiectului. Așa că Manole revine, să afle mai mult. Nu mai sunteți prieteni ? Trebuie să aibă ceva ! — ... — ...De fapt, nu mă interesează. Da, parcă nu e cu noi. Sau... nu știu exact. — „Criză de maturizare“, citează brusc Vornicu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
grupul reunit, află că astăzi sunt plecați toți trei. În aceeași mașină micuță micuță micuță. Excursie colectivă, la munte ! Mai multe asemenea grațioase vehicule. Adică și Caropol și Braun și Ropcea, poate și Grefu, în contemplarea munților ! Discreta Ortansa ? O prelungită izbucnire de surprize și de banalități, pentru a ascunde povara reală. Deci, temutul oracol a dat sentința. Indiscrețiile nu mai pot fi oprite, dominate, ca altădată ; au pornit, declanșându-se una din alta. Mecanism dereglat, care se răzbună pe stăpânul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nenumărate bucăți de gheață. Undeva, spre Miazănoapte, se mai vedea Marea cea mare așa cum o știam noi și, din ea se ridicau din când În când niște fuioare Înalte de apă. Imediat În urma lor se auzea un fel de strănut prelungit și moale, așa că ne repezirăm cu toții să vedem ce se petrece. - Niorak, peștii cei mari, Îmi spuse Nunatuk. Uite-i! Îmi arătă ea cozile care izbeau apa năpraznic, făcând-o să fiarbă și să bolborosească. A fost prima zi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bordeiului în care locuia. La un moment dat, a prins a mângâia acele flori. Cu atingeri lunecând ușor pe petalele firave, de culoare alb-verzuie, copilul a băgat apoi de seamă că între acele petale se ridica un fel de păhărel, prelungit, cu buzele ușor răsfrânte. Chiar în mijlocul păhărelului, un bețigaș subțire și delicat înfățișa soarelui o mică măciulie ușor gălbuie și lipicioasă. întreaga alcătuire semăna cu un clopoțel. Cu imaginația lui de copil, micul sclav a asemănat totul cu o gură
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
tandrețe însemna o mare descoperire. Abia în anul următor, când același copil, admirând lianele de vanilie, care se cățărau pe trunchiul unui tânăr palmier, a băgat de seamă că în locul unor flori, căzute prin iarbă, ieșiseră niște micuțe gogoloaie, ușor prelungite. La început, nu și-a dat deloc seama despre ce putea fi vorba. Pe măsura trecerii timpului, însă, micul sclav a observat că acele gogoloaie creșteau și se dezvoltau ca niște păstăi. Abia atunci s-a bucurat și a început
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
ăștia de români, un ghid al cuplurilor bune și rele - varianta oficială, sau mă rog, oficializată, cum doriți... Și iată, că specialistul în cupluri a fost găsit, sau mai precis s-a găsit singur, s-a îmbărbătat cu un șpriț prelungit, s-a luat de moț, cu mână viguroasă și s-a depus pe piedestalul nemuritor al descoperitorilor de cupluri bune și rele din politica românească. Am zis că s-a luat de moț? Rectific, nu s-a luat de moț
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Bineînțeles că era vorba de un deadline orientativ, stimulator, el însă nu se cuvenea să gândească așa. Leo (de la Leonard), senior managerul pentru development, aprecia în special interesul angajatului (employee-ului) pentru birou și companie. Mai precis disponibilitatea la un program prelungit, implicarea entuziastă în acțiunile colective (team building-uri) din timpul week-end-ului. Auto-motivația (self-motivation) era cuvântul de ordine. La rândul lui, Leo păstra link-ul (legătura) și raporta lui Adely (de la Adelina), care și ea păstra link-ul și raporta către...și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cabinetele de artterapie și meloterapie funcționau după un program fix - nu se admiteau abateri. Bolnavii se cuvenea să fie dresați, nu lăsați de izbeliște, în voia inspirației! Multă disciplină. Cel mai eficient tratament erau plimbările pe aleile stabilimentului și somnul prelungit, obținut prin administrarea de tranchilizante. Bolnavilor mai tineri, cu exces de hormoni, li se creștea doza până erau transformați în organisme leguminoase. A apărut și profesorul Iolescu: aceeași figură de Ștefan cel Mare, menținută cu ajutorul pletelor lungi, albe și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dacă era auzul sau imaginația și evitau să se privească. Un glonț țiui la mare Înălțime deasupra dealului și Zare comentă: — Sunt unii care trag ca la nuntă! Izbucniră amândoi În râs, dar râsul lor fu exagerat de vesel și prelungit. Semăna mai degrabă a râs nervos. Se lăsă din nou liniștea, văzură racheta și plecară la ținte. Grințu comenta cu ironie rezultatele grupei care tocmai trăsese. Zare, În schimb, vorbea cu țintele, pe care Încă de mai Înainte le botezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
LOCUȚIUNE = Grup de cuvinte cu Înțeles unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire. (DEX, p. 506) * O sală de festivități. Elevii din toate clasele, profesori, pedagogi, nerăbdare sau plictiseală, mici emoții, așteptare prelungită a unui lucru față de care interesul nu e prea ridicat. O acțiune culturală, cum se spune, o acțiune de masă. Popescu Gelu are 14 ani și face parte din această masă. A reușit să ocupe un loc În apropierea ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Biblia și un ceaslov de rugăciuni, cu foile îngălbenite și pătate de muște, care stătea, de obicei, pe pervazul ferestrei dinspre curte. Poate duritățile unei existențe care nu era deloc trandafirie decât pentru vilegiaturiștii încîntați să descopere un Ev Mediu prelungit nu foarte departe de șoseaua națională ce leagă Sibiul de Brașov, poate grijile o făcuseră să se închidă din ce în ce mai mult în sine. Îmbătrânise repede, cum îmbătrîneau femeile din Lisa, supuse unor munci grele, alături de bărbați. La nașterea mea, avusese treizeci și trei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aveam legături cu o pacientă. În rest, nu vedeam nici un motiv de despărțire. Probabil, mi-am ales, însă, greșit momentul în care i-am dezvăluit ce aflasem, fiindcă a tăcut și a început să-și aranjeze părul, cu mișcări încete, prelungite, care nu se mai terminau. Apoi, îndreptîndu-se spre poarta șopronului, mi-a zis doar atît: "Fie cum vrei tu". Nu credeam că va pleca. Dar a plecat. Și am așteptat-o în zadar serile următoare. După o pauză lungă, în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ai familiei. Iată-l mai întâi pe Thomas Winshaw: treizeci și șapte de ani, necăsătorit și încă nevoit să se justifice în fața mamei lui, Olivia, în opinia căreia toate reușitele lui strălucite în lumea finanțelor nu înseamnă nimic în comparație cu eșecul prelungit de a-și întemeia o familie. Acum ascultă cu buzele petcetluite în timp ce el încearcă să dea un luciu favorabil unei noi avansări în carieră, care este clar că ei i se pare mai neimportantă decât majoritatea celorlalte. — Mamă, acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
murise de două ori: a doua oară și cea mai devastatoare moarte fiind când Michael aflase adevărul despre paternitatea lui. Acum credea că cei doi sau trei ani de retragere ulterioară din lume puteau fi considerați o perioadă de doliu prelungit - teorie sprijinită, dacă era nevoie, de eseul lui Freud pe această temă, „Doliul și melancolia“. Mama lui nu prea părea convinsă de acest apel la autoritatea științifică, dar pe măsură ce seara înainta și vedea sinceritatea căinței fiului ei, atmosfera începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
politic P.H.Lippa îl va fi aruncat într-un fel de muțenie sentimentală. Aceasta pentru vreo 10-15 ani. Acum scriitorul s-a postat „strategic” „în spatele” eroului său, Domnul R., și imaginează așteptate întâlniri cu Teodora, beția nudității și a îmbrățișărilor prelungite, în poziții descoperite „natural”, cu gemete discrete și retrageri în momente de liniște și de contemplare a trupului ei extenuat (sau aparent extenuat? - se întreabă scriitorul într-o paranteză). Răsfoiesc manuscrisul și descopăr destul de repede un narator capabil de surprize
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Închisă. Auziră un strigăt deasupra și apoi hohote de râs. Apoi se lăsă tăcerea. Lui Manuel Îi plăcea cum miroseau grajdurile de lângă patio de caballos. Miroseau bine În Întuneric. Alte răgete se auziră dinspre arenă și apoi Începuseră niște aplauze prelungite, care nu se mai opreau. — I-ai văzut vreodată pe tipii ăștia? Întrebă Zurito, ivindu-se mare deasupra lui Manuel, În Întuneric. — Nu. — Sunt destul de haioși, spuse Zurito, zâmbindu-și În Întuneric. Poarta dublă, Înaltă și strâmtă care dădea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
întovărășire, mai ești și obraznic. Am să te trimit la ocnă, așa cum ți-am făgăduit! Acolo nu te întreabă dacă poți sau nu poți munci... Toaibă a tăcut din nou. Te întreb pentru ultima oară. Te înscrii în întovărășire? Tăcerea prelungită a lui Toaibă l-a scos din pepeni pe anchetator. Cum văd, nu vrei să intri în întovărășire. Ai să-ți muști mâinile pentru asta! Nici la această amenințare n-a răspuns, dar gândea: „Oriunde mai trimite, nu poate fi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
adresa cititorului, adăugăm noi. Iar despre rolul pe care îl dădea ziarului la care lucra, el scria la 8 decembrie 1948 în chiar articolul care se intitula „Rolul ziarului nostru””: „... Ziarul înfățișează un curs continuu neadmițând absențe morale, nici reacții prelungite... Fiecare număr este o lecție al cărei succes depinde de atenția cititorilor...” Iar referitor la afirmația din medalionul dăruit lui în Dicționarul-Literar-Vaslui că „în cuvântările sale, ținute în județul Botoșani, în anul 1947, a făcut propagandă...” aprecierea depinde și de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și ele. Parcă te invită să întinzi mâna, să le prinzi și să nu-l uităm pe Tasse Precumpătescu care, în fața micului ecran, mestecă ușor ultima bucățică de ceapă roșie și ea de emoție. Sonerie. Soneria este apăsată de degetul prelungit organic printr-un tinerel tras ca prin inel și ușor dezechilibrat de cele două aripi. Se vede că e îndrăgostit lulea, fiindcă, nu-i așa, numai dragostea poate să înaripeze pe cineva în așa hal, adică cu o deschidere de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
la Paris unde parlamentarii sunt plătiți de încă 20 de ori mai mult decât cei neao și, adică în euroi, ca monedă unică de folosință a viitoarei Federații Eropene Româno - Franceze. 13 Dragi cititori și domnule Prim Ministru, în ciuda secetei prelungite, cu respect vă informăm că s-a constat totuși o producție neînchipuit de mare la candidații pentru posturile de primar, de unde și necesitatea creșterii numărului de primării prin extinderea acestora în sate, cătune, cartiere și, acolo unde e cazul, la
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
tipice pentru arta calomniei. Linia este pătrunzătoare, elegantă, În stilul renascentist al descompunerii. O mai veche partitură a domnului Cornea este desființată pe capitole de asurzitorul instrument cu tijă ce produce pe alocuri duioase sunete fiziologice, culminînd cu re majorul prelungit care, tradus În cuvinte, sună astfel: „Cauza cauzelor, cloaca sordidă care a Împuțit atmosfera țării săptămîni după săptămîni, În trista piață a Cochiliei, puroiul erupînd pestilențial la 13 iunie”. După o scurtă pauză cu gîfÎit produs de acest pasaj de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în gînd: panteism. ― În sfârșit, așa e povestea; nu toți pomii au suflet, numai cei fermecați. Chabù vorbi ceva foarte aprins cu Maitreyi, și pentru întîia dată regretai că nu le înțeleg deloc limba. Erau sunete dulci, italienești, și vocale prelungite, parcă dintr-un moment în altul ar fi trebuit să se continue în cântec. ― Ce spune? mă adresai eu către Maitreyi. ― Mă întreabă dacă pomul ei are suflet. Eu i-am spus că toți pomii au suflet. ― Dar are ea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe care am repetat-o până la saturație în ultimele zile: de câte ori înțeleg că se vorbește despre o eventuală căsătorie a mea cu Maitreyi sau de câte ori bănuiesc aceasta, o emoție bruscă și violentă mă străbate. Baza e sexuală: nervozitate excesivă, abstinență prelungită, neastâmpăr pur genital, neliniște internă și groază de destin. Mă tem din ce în ce mai mult, dar situația primejdioasă mă pasionează și nu mă îndur să mă explic, să spun net că nu mă însor. Nici nu pot fugi. Ar fi stupid să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Companiei a 9-a, Divizionara Antitanc, formată din patru tunuri de 55 mm fără frâne de tragere, rămase din timpul primului război mondial. Prima recunoaștere oficială a pregătirii în domeniul militar, la început îl încântase și-i produse o insomnie prelungită, la capătul căreia încântarea se stinsese, transformându-se într- o reală îngrijorare. Va reuși să facă față, va reuși, în caz de nevoie, să protejeze viețile celor 80 de basarabeni, pe care-i avea în subordine? Va vedea oameni morți
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
însoți pe comandant, fără a coborî de pe cal, până la sediul comandamentului. Odată definitivată misiunea zilei, reveni la locul cantonamentului. Când descălecă, din cauza poziției în care stătuse o zi întreagă, constată zâmbind amar, că picioarele-i ajunseseră ca niște paranteze, din cauza prelungitei șederi în șea. Firesc, fiindcă nu mai încălecase de multă vreme. Cu vreo oră mai înainte, dorea din tot sufletul să se termine calvarul călăritului, îi era foame și visa la cina de la popotă, numai că odată coborât de pe cal
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]