9,297 matches
-
pe Dunăre (SFR). Pentru dezvoltarea traficului fluvial propriu, în 1893, statul român cumpără de la Societatea Austriacă de Navigație cu Aburi pe Dunăre (DDSG) șantierul naval. Banca Națională a României deschide o sucursală în 1892. În 1894, iunie, se lansează la Șantierul naval, vasul "Principele Carol I", primul vas de pasageri construit în România. Tot în 1894, (pînă în 1948) își deschide porțile Institutul "Sfânta Maria", școală particulară de elită pentru fete din buna societate, condusă de călugărițele romano-catolice ale ordinului Mary Ward, cunoscut și
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
În 1914, cu un număr de 700 de muncitori, Șantierul Naval severinean este cel mai mare șantier fluvial din țară, și unul dintre cele mai importante șantiere de pe întreaga Dunăre, aici construindu-se cele mai mari vase fluviale ale țării: "Principele Carol", "Giurgiu", "Călărași", "Domnul Tudor". În 1915 este înregistrată Fabrica de Produse Zaharoase "Cerna". Tot în 1915 este înființată Căpitănia Portului (până în 1990). Dunărea este și rămâne inima de care este legată existența Severinului. Eugène Pittard (1867-1962), antropolog elvețian de
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
majoritar românească. La început secolului al XVII-lea populația localității era redusă, fiind alcătuită la 1650, anul primului recensământ, din membrii celor 20 de familii de rândași ai curții nobiliare. Intrat în posesiunea magnatului Apafi, Blajul a trecut, după moartea principelui Mihai Apafi al II-lea, în stăpânirea statului, care l-a cedat în 1738 Episcopiei Române Unite, devenind astfel reședința oficială a acesteia. În vremea episcopatului lui Ioan Inocențiu Micu-Klein și a urmașului său, Petru Pavel Aaron, la Blaj au
Blaj () [Corola-website/Science/297009_a_298338]
-
devastează mahalalele în 23 februarie 1600, iar apoi încercarea lui Basta și a lui Radu Șerban de eliberare a cetății în anul 1603, ale căror armate însă nu ajung nici măcar sub zidurile orașului. Nici imperialii nu subestimau importanța Timișoarei, din moment ce principele elector Friedrich August von Saxen intenționează în repetate rânduri să asedieze cetatea (1695 și 1696). Pe de altă parte, zădărnicirea acestor planuri prin intervenția trupelor otomane conduse de însuși sultanul Mustafa II, fuga acestuia la Timișoara în urma înfrângerii suferite la
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
piatra funerară a medicului locotenent George Sculi (1873-1917), fost director al spitalului din Slobozia, decedat în război la 18 martie 1917. La intrarea în curtea Cimitirului este așezată o placă de marmură cu următoarea inscripție bilingvă (engleză-română): Ridicat în memoria Principelui algerian Gherainia Mahumed, împușcat de către trupele germane în Slobozia, la 14 octombrie 1916. Monumentul are formă de piatră funerară musulmană, având basoreliefată o semilună cu stea (însemnul religios musulman, prezent și pe steagul Algeriei) și inscripția bilingvă (franceză-română): În Slobozia
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
în Principatul Transilvaniei. În interiorul Bisericii din Cetate au fost ținute nenumărate sinoduri protestante, 37 de adunări naționale, la care au participat personalități ca Ludovic I al Ungariei, Ioan de Hunedoara sau Ioan Sigismund Zápolya. Totodată aici a fost ales ca principe regent al Ungariei și principe al Transilvaniei Francisc Rákóczi al II-lea. Prima menționare cunoscută a orașului este din 1332, ca, ("Târgul Nou al Secuilor") în lista de zeciuială (dijmă) papală. Apoi, în anul 1349, apare menționat în diplomele regelui
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
din Cetate au fost ținute nenumărate sinoduri protestante, 37 de adunări naționale, la care au participat personalități ca Ludovic I al Ungariei, Ioan de Hunedoara sau Ioan Sigismund Zápolya. Totodată aici a fost ales ca principe regent al Ungariei și principe al Transilvaniei Francisc Rákóczi al II-lea. Prima menționare cunoscută a orașului este din 1332, ca, ("Târgul Nou al Secuilor") în lista de zeciuială (dijmă) papală. Apoi, în anul 1349, apare menționat în diplomele regelui Ludovic I al Ungariei, în
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
săsești din anul 1876, când a devenit reședința comitatului Mureș-Turda. În 1482 Matei Corvin declară așezarea oraș regal. În 29 aprilie 1616 localitatea a primit rangul de oraș liber regesc (în , iar în ). Pentru a demonstra noul statut al orașului, principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, lider al mișcării anti-habsburgice, a modificat numele orașului. A lăsat substantivul "Vásárhely" (loc de târg), dar a adăugat prefixul "Maros", făcând referire la apropierea râului Mureș. Orașul a fost cunoscut până în perioada antebelică în rândul comunității românești
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
de cult în stil romanic din perioada arpadiană putem presupune că zona Mureșului era printre primele zone ocupate din Ținutul Secuiesc. Majoritatea bisericilor romanice pe parcursul secolelor erau lărgite sau transformate. În 1616 Tamás Borsos, judele orașului, primise de la Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei, rangul de oraș liber regesc (în ) și totodată atunci s-a fixat și numele unguresc de Marosvásárhely. În 1709 a izbucnit o epidemie de holeră care a pustiit orașul Târgu Mureș și împrejurimile din Scaunul Mureș. Potrivit datelor, în
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
în ordinea așezărilor gazdă. Orașul a fost locul de întrunire frecventă a stărilor în cele mai tulburi două perioade din istoria Principatului Transilvaniei, adică în epoca de formare a noului stat și în intervalul de criză politică 1658-1661. În prezența principelui Ioan Sigismund Zápolya, la 6 ianuarie 1571 dieta de la Târgu Mureș a hotărât adoptarea libertății conștiinței religioase în Transilvania a celor patru confesiuni: romano-catolic, reformat, evanghelic și unitarian. Neincluderea ortodocșilor care formau majoritatea populației din Transilvania a constituit o discriminare
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
care a refuzat restituirea lor până în prezent. În prezent comunitatea greco-catolică din oraș deține în totalitate patru biserici. Primele familii de religie iudaică au fost mutate în anul 1689 în vecinătatea orașului, în localitățile Nazna și Sâncraiu de Mureș, de principele Transilvaniei, Mihály Apafi I. Pătrunderea lor în număr mai mare în Târgu Mureș a fost posibilă numai la începutul secolului al XIX-lea, deoarece până atunci conducerea orașului a fost intolerantă cu ei. În 1850 a fost înființată prima comunitate
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
comună funcționau o școală mixtă cu 41 de elevi deschisă în 1864 la Dărmănești, cinci biserici ortodoxe (două la Dărmănești și câte una în celelalte sate cu excepția satului Păgubeni) și una catolică la Dărmănești, iar principalii proprietari de terenuri erau principele Al. B. Știrbei, Eug. Ghica și statul. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Comănești a aceluiași județ, având 6000 de locuitori în satele Dărmănești, Dărmăneasca, Lapoș, Plopu, Păgubeni, Poiana Uzului și în cătunul Pivniceri. În 1950, comuna a
Dărmănești () [Corola-website/Science/297039_a_298368]
-
și cratere de mari dimensiuni care au afectat și zonele locuite învecinate. Spre evitarea extinderii prăbușirilor minelor vechi, în anul 1952 s-a hotărât umplerea tuturor cavernelor și craterelor formate deasupra fostelor mine Romane, Iosif, Francisc, Ferdinand, Regina Maria și Principele Nicolae, cu saramură concentrată. În urma avariilor tehnice la mai multe sonde în anii 70 ai secolului al XX-lea, Salina Ocna Mureș n-a mai fost în stare sa furnizeze cantitățile necesare de sare în soluție uzinei de produse sodice
Ocna Mureș () [Corola-website/Science/297033_a_298362]
-
nr.708 din 5 august 2005. Aceasta se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat de o fâșie de argint. În partea superioară se găsește portalul de la intrarea curții familiei Brâncoveanu, de argint, surmontat de o coroana de Principe al Sfantului Imperiu (titlul acordat domnitorului Constantin Brâncoveanu în anul 1695). În a doua partiție, pe un fundal albastru, deasupra unei terase verzi, se află Crucea Eroilor de pe dealul Gurga. Pe scut se află o coroană murală de argint cu
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
argint cu trei turnuri crenelate, ce simbolizează statutul de oraș. Portalul de la intrarea curții familiei Brâncoveanu face referire la fosta moșie Breaza, stăpânită mai multe secole de această familie și care este în prezent vatra a actualei așezări. Coroana de principe al sfântului Imperiu simbolizează titlul acordat domnitorului Constantin Brâncoveanu în anul 1695. Crucea Eroilor de pe dealul Gurga este monumentul reprezentativ al localității și semnifică jertfa celor 365 de eroi, fii ai localității Breaza, care au luptat în Războiul de Independență
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
care dorea să profeseze și să fie aprobat de eparh. Producerea purpurei și a altor stofe de lux era interzisă în atelierele urbane, fiind sub monopolul statului, realizată numai în atelierele palatului imperial pentru uzul curții și pentru darurile acordate principilor străini. În Bizanț există un număr mare de bresle care aduceau venituri importante, fiind tot mai specializate. Are loc o separare clară între producători și negustori: torcătorii de mătase, țesătorii, vopsitorii, negustorii de mătase brună, negustorii de haine de mătase
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Occident; un stat bulgar creștin la frontieră Imperiului; un regat armean creștin și Principate creștine ale sârbilor). Din acest motiv, Bizanțul nu mai putea susține universalismul în termenii formulați de Eusebiu din Cezareea. Principalul element de noutate este familia de principi, care era în viziunea bizantină o familie spirituală alcătuită de principii creștini, această fiind condusă de împăratul de la Constantinopol, care avea calitatea de părinte spiritual și era singurul în măsură să legitimeze puterea tuturor principilor creștini. Împăratul din Occident era
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de noutate este familia de principi, care era în viziunea bizantină o familie spirituală alcătuită de principii creștini, această fiind condusă de împăratul de la Constantinopol, care avea calitatea de părinte spiritual și era singurul în măsură să legitimeze puterea tuturor principilor creștini. Împăratul din Occident era considerat fratele împăratului din Constantinopol. Țarul Bulgar era considerat „fiul preaiubit al împăratului”. Urmau „prietenii” împăratului de la Constantinopol (Dogele Veneției, conducătorii Genovei, regii Angliei etc.) iar la baza piramidei se aflau supușii, "douloi", în această
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
preaiubit al împăratului”. Urmau „prietenii” împăratului de la Constantinopol (Dogele Veneției, conducătorii Genovei, regii Angliei etc.) iar la baza piramidei se aflau supușii, "douloi", în această categorie intrând principii sârbi sau români. Conducătorul fiecărui stat creștin era integrat în familia de principi în funcție de cât de mult putea fi de folos imperiului, de gradul de independență pe care îl avea statul pe care îl conducea, de atitudinea și resursele de care dispunea fiecare conducător în parte. În sec. X, episcopul de Cremona, Liutprand
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
cel Mare la împărat pentru a obține recunoașterea titlului de împărat pentru Otto, și a fost profund indignat când a fost așezat la masă în urma reprezentantului țarului bulgar. Împăratul, ca urmare a poziției pe care o deținea în familia de principi, era "singurul reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ". Împărații binzantini nu au evidențiat acest lucru în titulatură, deoarece se consideră că acest lucru era de la sine de înțeles. De asemenea, împărații erau singurii în măsură să legimiteze puterea principilor creștini
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de principi, era "singurul reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ". Împărații binzantini nu au evidențiat acest lucru în titulatură, deoarece se consideră că acest lucru era de la sine de înțeles. De asemenea, împărații erau singurii în măsură să legimiteze puterea principilor creștini și acordau privilegii acestora ( nu încheiau tratate de pe picior de egalitate), erau singurii care puteau acorda "chrysobule" ( Bule de Aur), putea folosi cerneală roșie și purpura ( nu era produsă în atelierele din Constantinopol; era produsă numai în atelierele de la
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
puteau acorda "chrysobule" ( Bule de Aur), putea folosi cerneală roșie și purpura ( nu era produsă în atelierele din Constantinopol; era produsă numai în atelierele de la curtea imperială și era folosită numai de către împărat și curtea imperială; putea face cadou unui principe străin bucăți de purpura). Pe lângă toate acestea, împăratul putea realiza panouri un mozaic ( mozaicul era un atribut al puterii imperiale; vor apărea în sec XII și în Sicilia, fiind realizate de normanzi fără aprobarea împăratului). Orice revoltă împotriva împăratului era
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
titulatura imperială, din 812 a început să fie folosit titlul de „Basileu al romeilor”. În sec X apare o modificare a protocolului imperial ( pusă în legătură cu recunoașterea țarului Petru), apărând titlul de Basileu al bulgarilor, Petru fiind introdus în familia de principi. După recunoașterea acestui titlul lui Petru, împărații bizantini au adoptat în titulatura lor titlul de „Autokrator”, care avea o dublă semnificație: puterea absolută pe plan intern, iar pe plan extern, împăratul nu depinde de nimeni altcineva în afară de Dumnezeu. Titlul avea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
împăratul nu depinde de nimeni altcineva în afară de Dumnezeu. Titlul avea să fie preluat ulterior în 1016 de țarul bulgar. În spațiul românesc a fost preluat sub forma de „singur stăpânitor”. Evident că toate aceste prerogative puteau fi uzurpate atunci când un principe dorea să își afirme ieșirea din familia de principi, preluând unele dintre semnele puterii împăratului bizantin și chiar titlul imperial. Așa au procedat Simeon în sec X și Petru Asan. Această teorie nu a fost în realitate contestată până în sec
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
avea să fie preluat ulterior în 1016 de țarul bulgar. În spațiul românesc a fost preluat sub forma de „singur stăpânitor”. Evident că toate aceste prerogative puteau fi uzurpate atunci când un principe dorea să își afirme ieșirea din familia de principi, preluând unele dintre semnele puterii împăratului bizantin și chiar titlul imperial. Așa au procedat Simeon în sec X și Petru Asan. Această teorie nu a fost în realitate contestată până în sec XV. Către sfârșitul secolului III, Imperiul Roman traversa o
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]