7,323 matches
-
în general, reducerea problemelor politice la probleme tehnice, disipând caracterul contingent specific alegerilor politice. Împodobite cu veșmintele "scientismului", politicile urbane puteau să pretindă în mod obiectiv că tratează orașul fără să se preocupe de punctul de vedere subiectiv al locuitorilor. Protagoniștii acestui tip de acțiune publică aveau certitudinea platoniciană cum că adevărul nu poate veni de la cei mulți, nici nu le poate fi comunicat acestora. Într-un sistem republican care făcea din stat depozitarul științei societății, controlul politic al dezvoltării urbane
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
distingem mandatele elective locale de cele naționale. Cumulul acestor două tipuri de funcții ar trebui să fie interzis, pentru ca tratarea tensiunilor între interesele unui oraș și acelea ale națiunii să nu mai ajungă la negocieri care, în virtutea dublei apartenențe a protagoniștilor, scapă cel mai adesea dezbaterii publice. O asemenea măsură are azi șanse sigure să displacă majorității personalului politic. Ea este totuși necesară, dacă ne gândim că orașele pot deveni cei mai siguri aliați ai transformării și redresării statului social. Temei
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
celebră după ecranizarea ei, romanul Cabana (1983) s-a impus de la sine drept cea mai închegată dintre structurile narative semnate de scriitor. Ca nuvelist și autor de schițe literare, el se oprește cu predilecție asupra zonelor fragilității psihologice. Mulți dintre protagoniști sunt copii, iar povestirea Înainte de apusul soarelui din volumul Pentru un călător cu trenul (1986) este, în această categorie, o piesă antologică. Trei copii, două fete și un băiat, descoperă, în timpul unei alarme antiaeriene, teritoriul anxios și fierbinte al primelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
cele mai cunsocute fabule: Vulpea și strugurii, Greierele și furnica, Vulpea și corbul. Alți autori latini au fost atât de apreciați de posteritate încât personaje din operele lor au fost preluate de alti scriitori sau chiar scriitorii înșiși au devenit protagoniștii unor opere de referință în literatura universală. Opera lui Titus Livius a fost valorificată ca sursă de inspirație și izvor documentar. Portretul marelui dușman al Romei l-a inspirat pe Eugen Jebeleanu în poezia Hannibal: Nimeni n'avea ceea ce el
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
dispărut ca prin minune? 3. Scrie în două-trei enunțuri ce ai face tu, dacă te-ai afla în situația lui Remi, băiatul despre care se vorbește în text. 4. Formulează mesajul unei reclame pentru un joc pe calculator, al cărui protagonist să fie un cățel. 5. Găsește explicații potrivite pentru expresiile: a da mâna a fi la mâna cuiva a fi mâna dreaptă a cuiva a da o mână de ajutor a fi om cu dare mână 6. Alcătuiește propoziții în
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
Leon Levițchi. Note de Virgiliu Ștefănescu-Drăgănești, București, Editura Univers, 1988). 1993 Maurice Charney, profesor la Universitatea Rutgers, SUA, publică All of Shakespeare (Totul despre Shakespeare), Columbia University Press, New York: "Pe linia Poeticii lui Aristotel, Lear este cel mai dezvoltat dintre protagoniștii tragici ai lui Shakespeare.El trece de la orbirea tragică și hubris la suferință și nebunie, trăind astfel experiență recunoașterii tragice. Deși Lear este cu totul diferit la sfîrșitul piesei cînd își revine din nebunie și se împacă cu fiica lui
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
potențial mesianic, un pandant sau o nouă întrupare a Mântuitorului. El moare, dar învie în final (după o îndelungată letargie care amintește de crisalida din Orbitor, romanul lui Mircea Cărtărescu) și, după un periplu comparabil cu cel al Sey Mondy, protagonistul din Saludos al lui Alexandru Ecovoiu, „visează”, de fapt enunță, formulează, re-creează - povestind - Lumea. Se află în Vremelnicie pierdută o întoarcere a buclei asupra ei înseși, o autoprezentare a narațiunii, cu valențe în cele din urmă ontologice. Existent și viu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
reconstituie într-o manieră lirică înfiriparea unei individualități sub protecția tatălui, întrevăzut aproape ca o divinitate. De o cu totul altă factură este romanul de aventuri Naufragiații de la Auckland (1937), a cărui acțiune se desfășoară în anii 1863-1864, având ca protagoniști câțiva navigatori porniți din portul australian Sydney. Alegerea subiectului și interesul pentru continentul de la antipod îi erau stimulate autoarei de preocuparea lui Mihail Sadoveanu din anii ’30 pentru Australia, pe care scriitorul o evoca în Țara Kangurului (1937), în marginea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
lui Luther, proiecție a aceleiași dispute între înțelepciunea suficientă sieși, între idei „care luminează, dar nu încălzesc” și febra implicării în schimbarea lumii. O piesă-eseu tinde să fie și Între etaje, autoparodie și demontare a convențiilor teatrului în manieră jucăuș-pirandelliană: protagonistul se deplasează, nu fără peripeții, între etajele unui edificiu misterios care e chiar teatrul - „esența vieții”. Aristotel și Jean-Jacques Rousseau evoluează ca personaje în Noțiunea de fericire, unde protagonistul, Teodor Damian, scrie un tratat despre fericire ce încearcă o reconciliere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
Între etaje, autoparodie și demontare a convențiilor teatrului în manieră jucăuș-pirandelliană: protagonistul se deplasează, nu fără peripeții, între etajele unui edificiu misterios care e chiar teatrul - „esența vieții”. Aristotel și Jean-Jacques Rousseau evoluează ca personaje în Noțiunea de fericire, unde protagonistul, Teodor Damian, scrie un tratat despre fericire ce încearcă o reconciliere între filosofie și viață. Piesele cele mai semnificative scrise în deceniul al optulea al secolului trecut, reluate în volumul Transfer de personalitate (1990), aduc o lărgire a spațiului tematic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
volumul Florică Ceterașul (1916). Toată proza sa este interesată de lumea rustică a Transilvaniei, care constituie un fundal constant și detaliat uneori abundent, în tablouri etnografice și sociale. Evenimentele sunt reduse la câteva linii (de exemplu, Florică, țigan lăutar, „ceteraș”, protagonist al unei nuvele apărute inițial în „Viața românească” din 1913, moare apărând demnitatea iubitei), dispuse în ample incursiuni în viața de zi cu zi a țăranilor. Descendent al nuvelisticii lui Ioan Slavici, autorul alunecă, pe alocuri, într-un didacticism care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288719_a_290048]
-
costuri sunt, fără îndoială, mai puțin excesive decât costul violenței. Să punem pariu că această investiție în competența de cetățean, adică în prevenire, se va răscumpăra! Îndeosebi, faptul de a învăța cum trebuie jucat rolul de intermediar, de mediator între protagoniștii unui conflict, constituie, fără îndoială, “instruirea civică” cea mai profitabilă. Însă, de fapt, înainte de a discuta despre violența în școală si răspunsurile râvnite, ar trebui probabil să ne amintim că prevenirea oricărui act de violență în școală ține, în primul
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]
-
Jean-Cristophe de Romain Rolland) pare să îl fi preocupat pe S. chiar de atunci. Întârzierea cu două decenii a realizării propriu-zise a adus o modificare a intenției, în sensul cuprinderii nu doar a segmentului „formării”, ci a întregii vieți a protagonistului, același Ion Răutu, care se identifică în chip evident cu autorul, și, totodată, a frescei mediilor pe care le traversează. În forma finală, neterminată, a romanului În preajma revoluției, formarea personalității lui Vania Răutu are totuși o pondere mare în primele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
primele trăiri ale lui Vania Răutu, în ambianța familială a Năpădenilor, apoi în pensionul germanului Faltin și în „gimnaziul nobilimii” din Chișinău, rememorare dirijată prea vizibil, parcă spre a „documenta” ce putea fi simptom sau cauză a firii insurgente a protagonistului. Abia în partea a treia, intitulată Inițierea, se intră pe făgașul narării cursive a faptelor și întâmplărilor ce culminează cu arestarea proaspătului bacalaureat admis în „mișcare”. Acest segment, împreună cu volumele Lutul, Hotarul și Nostalgii, formează ceea ce s-ar putea numi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
felurite valori. Unii eroi recurg la reverie, și prin ea se scufundă în meandrele amintirii. Alții pun distanță între ei și memoria sentimentală, creând un trecut rațional. Sunt eroi care fac uz de incertitudine, în maniera lui Henry James. Unii protagoniști fug în trecut doar pentru a descuraja prezentul, realul. În niciunul din cazuri, trecutul nu e ordonat, accesibil, chiar dacă el pare așa la prima vedere. Trecutul Desperado este despletit și trage lectura ca o mlaștină. Singurul care are acces la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lucru deja cunoscut: este o amintire. Eroul și povestea lui revin, deci, în roman. Romanul Desperado e adesea un jurnal de întâmplări. Autorul picaresc vedea romanul din afara eroului. Autorul Desperado venind cu moștenirea lui modernistă se uită la aventuri dinăuntrul protagonistului. Chiar dacă romancierul nu analizează gândurile personajelor (cum făceau, în detaliu, Joyce sau Woolf), el nu mai poate părăsi interioritatea. Convenția povestirii realiste (Fielding, Dickens, Galsworthy), la fel ca și principiile ei de structurare (tradiția basmului, cronologia), par acum puerile chiar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
exterioară eroului. Lectorul Desperado n-are de ce să aștepte cu sufletul la gură ultima pagină a poveștii. Încă din vremea moderniștilor, ultima pagină (încheierea tradițională) se afla de fapt chiar pe prima pagină, care dezvăluia brutal ce îl așteaptă pe protagonist. Întreaga istorie Desperado e o afirmație că viitorul nu e decât o amintire livrescă, o tradiție contrazisă de mileniul trei. De ce trăiește eroul Desperado, atunci, dacă ce va fi e deja amintire? Probabil că el tinde spre un nou tip
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
câteva secole bune, se contopesc pe ultima pagină. Documentele lui Platon suprapune două tipuri de inteligență, două moduri de a înțelege universul. Una e înțelegerea limitată, fie ea trecută ori viitoare. Alta este înțelegerea pe care o doresc autorul și protagonistul lui, Platon. Platon vede două lumi deodată, intuiește infinitul, misterul lumii pe care o credem unică. Nu e acceptat nici de trecut nici de propriul lui prezent. E inadaptabil. Exact această inadaptabilitate o resimțim când citim ultima pagină a romanului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
încheie cu momentul când acesta revine în pântecele mamei, pentru a se naște (din nou? Atenție, coșmarul se poate repeta.). Intriga este un film derulat invers, toate gesturile curg de la coadă la cap, întâmplările se încheie cu sfârșitul, pe care protagonistul scindat în Eu și El îl cântărește cu ochii celui ce vine din viitor și consideră viitorul a fi un trecut. Imaginile scatologice sunt preferatele lui Amis: hrana e vomitată de eroi înapoi în farfurie, excrementele se reîntorc la locul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
voci, dar a simțit și a închegat textul cu vocea lui. Tărâm pustiu este o crucificare lentă, desăvârșită cu mare concentrare și bucurie a creației. Pe rând, narațiunea alunecă din ratare în ratare. În cele cinci părți călătorim alături de un protagonist ascuns și mai ales de vocile pe care le adună, de la momentul copilăriei la maturitatea deznădăjduită. Poemul exprimă răul, exorcizează ratarea, și murmură spre autoloniștire, shantih... In mod paradoxal, pornind de la întuneric, degradare hidoasă și disperare, The Waste Land aduce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Leicester, ironizată în toată splendoarea ei. Pe scurt, simplul gând la existența femeii aduce după sine ideea de moarte, de neființă. Partea a patra îl descrie chiar pe Phlebas înecatul, parcurgând înapoi toate etapele vieții lui, ceea ce a făcut și protagonistul poemului până în acest moment. Ultima parte a poemului (Spusele tunetului) începe cu ecouri din patimile lui Cristos, pentru a se extinde la coșmarul întregii istorii a omenirii. Civilizația se prăbușește, poemul a înaintat de la prea multă realitate la imaginar, la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se dezvoltă și electrofiziologia. Concomitent cu cercetările europene în această ramură se înscrie și creatorul de școală I. Athanasiu (1868 - 1926), studiind cu ajutorul galvanometrului cu coardă (W. Einthoven), electrocardiograma umană ajungând să întemeieze învățământul fiziologic experimental în țara noastră. Între protagoniști se remarcă elevii săi I. Nițescu și D. Călugăreanu din Cluj, Vasile Rășcanu la Iași, care a efectuat cercetări în fiziologia neuromusculară (oboseală și efort). A avut importante contribuții în construirea clinicilor din cadrul Spitalului Sf. Spiridon și la afirmarea învățământului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
apărare în hipotalamus. I. Baciu analizează experimental mecanismele nervoase endocrine și humorale în reglarea proceselor de adaptare. Se ajunge metodologic de la fracționarea constituenților celulari prin centrifugare diferențiată, la studiul intracelular și de aici, la saltul fascinant al microscopiei electronice, între protagoniști înscriindu-se și George Emil Palade, care, pentru descoperirile privind organizarea structurală și funcțională a celulei, primește în 1974 Premiul Nobel, împreună cu medicii belgieni A. Claude și C. D. Duve. Francisc Rainer (1874 - 1944) a pus bazele școlii românești de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în 1929 publică tratatul de referință în domeniu Clinici medicale. În balneologia și fizioterapia românească se disting Tuduri Saabner autor al cărții Apele minerale și stațiunile climaterice din România (1900), Gh. Baiulescu, semnatar al monografiei Hidroterapia medicală (1904), amândoi fiind protagoniști ai balneologiei românești. Fondatorul balneologiei științifice în țara noastră este considerat Anibal Theohari (1873 - 1933), un mare clinician și terapeut care fondează în 1922 „Societatea de hidrologie medicală și climatologie“. Cercetarea științifică experimentală începe cu Anibal Theohari, autentic creator al
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Georgescu, șt. Minovici, Th. Solacolu, I. Vintilescu. La Cluj și Iași s-a organizat după primul război mondial învățământul farmaceutic, s-a realizat ca secție în cadrul facultăților de medicină, situație temporară, căci în 1934 el va fi concentrat la București. Protagoniști ai începuturilor învățământului farmaceutic sunt M. Deleanu și Al. Ionescu- Matiu. Societatea științelor farmaceutice din București a scos mai multe periodice de specialitate. Numele lui ștefan Minovici nu este numai al profesorului ci și al organizatorului învățământului farmaceutic și al
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]