8,125 matches
-
noștri, ca să vieze în noi pomenirea morții și să nu se stingă nădejdea Vieții ce va să fie după moarte. Să se smerească duhul nostru prin gândul la propria viață cea degrab trecătoare. în tot locul să ne rugăm: în pustie, în munți, acasă, în familie, pe drum, la locul de muncă și mai ales în Biserică. Dumnezeu e pretutindeni. Rugăciunea de acasă este rugăciunea particulară sau personală și intimă. Ea se face cu ușa închisă și cu sufletul împăcat, în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
s-a pregătit masă de către Pronia Divină și omul lui Dumnezeu a mâncat și s-a săturat stând printre fiarele sălbatice. Tot așa a fost hrănit și Ilie, cât timp a stat ascuns: fiind urmărit, acesta primea hrană în pustie, de la corbii cărora Domnul le poruncise aceasta.” Sf. Grigorie de Nyssa ne îndeamnă să mulțumim lui Dumnezeu pentru pâinea noastră cea de toate zilele și să păstrăm în toate măsură, după porunca despătimirii, ceea ce înseamnă, de fapt, a nu duce
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
pământ, a fost în contact permanent cu Tatăl ceresc prin rugăciune. După botez, s-a suit în munte, ca să se roage singur” „Și a doua zi, foarte de dimineață, sculându-se, a ieșit și s-a dus într-un loc pustiu și se ruga acolo”. Primul pas al legăturii omului cu Dumnezeu este credința curată, întreținută de rugăciune. Rugăciunea cere o reculegere și o liniște sufletească. Rugăciunea curată ne eliberează de cugetul cel rău al păcatului ca să ne putem ruga
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
absolută. Donația aceasta pare să fie o revelație directă, dar revelarea are nevoie de distanța unui intermediar, de medierea diafană în care să se producă 12. Nu există drum spre revelație, și nici timp în așteptare, timp al exilului în pustie 13. Un etern azi al posibilității imposibilului, care e însuși posibilul revelației: "Numai o dungă subțire la orient". Orient fără orizont, căci el e doar orientarea spre răsăritul înțelesului mediat de propria apariție în înțelegere, arătând înălțimea originii de atins
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe dos flori strălucite"20); e chiar posibilul "cufundat în cele înalte", "sprijin altei lumi uriașe"21, al coborârii în sus22. Dacă "urcam lăuntric veștedul meu șes"23 răsfrânge în imagine antifraza ce exprimă transretoric paradoxul înălțării ascetice prin străbaterea pustiei, aceasta pentru că "răzbim din lut, urcăm scări de luceferi,/ Silim să ducem cerul mai departe", "prin lut urcăm în cerul sfânt.// Sub pajiștile de senin/ Stau lumile zămislitoare/ Din întunericul deplin./ Și-n seva sacră ne unim/ Cu veșnicia subterană
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a frumosului, trebuie străbătute toate vălurile ce ecranează, limburile stratificate prin care se coboară până în "fără-de-fundul visului etern", în "negrul afund fără de vad"28. Revelarea revelatului nu apare decât pe un fond revelator: în obscuritate, în banalitate, în sărăcie, în pustie 29. Coborârea în lumea pustiită, "în vipiile marii asceze"30, este o treptată eclipsare a determinațiilor mundane. Cel care pășește "spre golul de dedesubt"31, încolăcindu-se - cum spune poetul - "pe bezna ce duce-n adâncime"32, îndeplinește un act
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prin care ceea ce se golește devine golul hărăzit împlinirii, pregătit să primească darul sămânței roditoare. "În golul pur pun limite și-ncheg/ Volumul sacru, sâmbur de altare"33, limitele interioare fiind tot atâtea potențe originare ale creației, "fructele luminii ce-a-nsămânțat pustia"34. Ceea ce deja semnifică și se dă ca posibilitate a creșterii este încă în ascundere, nemanifestat în lumină, dar ceea ce începe să fie (posibil) crește numai în lumina ce vine de sus, trece prin limitele interiorității evacuate și se expune
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care sensul s-ar putea adăposti? "Dacă-am fi pus un soare crud să-i dea/ coroană, fața lumii-n haină nouă/ nu ne-ar fi ars, așa cum ne ardea/ acest noptatic limb lipsit de rouă:/ tărâm născut din nou, pustiu avid/ hrănind o neființă suverană,/ pe care-acum îl despărțea de vid/ doar propriul fum, ca o membrană./ Era chiar Locul însuși". Ceva încă semnifică, dintr-un adânc abia zvonit, ca o chemare neajunsă la lucrare. Posibila suprapunere a imaginii soarelui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginea ultimă, fără un dincolo în care și-ar putea deschide perspectiva. Imagine a străfundului nevăzut, ea e apariția din miezul dispariției, mica eshatologie infratextuală a nașterii din nou. Iar ceea ce apare e tărâmul unui inaparent de neprivit, imprezentabilul unui pustiu arzător 51. Vederea nu e acum mistuită, absorbită de preaplinul care i se impune; ea e arsă de preagolul unei lumi neîncepute, de imaginea neființei care își află locul, locuiește în lumina putinței- de-a-fi. Căci ceea ce nu este - nu mai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în ajungerea la termen. Capătul său e un căpătâi, o deschidere spre început, spre originea nesfârșirii. Drumul îndrumă spre imaginea veșnic viitoare a izvorului, de aceea "o călătorie este o călătorie în viitor": "călătoria înseamnă ieșire, ieșirea și intrarea în pustie"5, ieșirea din limita locului și intrarea în nelocul trecerii și al transcenderii, în golul fără imagine, extins în extincție. A poematiza pe această cale înseamnă "a păstori la origini", purtat, "înfășurat, cuprins de-un drum". Pe un singur drum
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
stări: bucuria extatică a adorării și îndoita bucurie, creatoare, a contemplării; dar și ilustrarea poetică a trecerii typos-ului spre prototip sau a naturii vizibile spre natura invizibilă a imaginii. O poezie ascetică și kerygmatică: trecută prin proba de foc a pustiei, ea urcă pe culmea vederii chipului de dincolo de lume, întorcându-se la originea invizibilă a vizibilului, reîntorcându-se apoi spre lumea cuvântată, reînvestită cu darul luminii ce-i strălucește pe față. "O poezie templu" sub cupola căreia răsună "limba unui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a te abate pe calea neumblată, nevăzută înseamnă a te întoarce spre viață "pe drumul spre moarte", dar a te întoarce în viață, după ce ai avut revelația morții. De aceea " Ieșirea este întoarcere", regăsire a adevărului vieții prin ocolul "Drumului pustiu"58. Drumul spre ființă trece prin pustiu, prin neființa în care totul e desființat, redus la pulberea deșertului, din care ne e dat "să ieșim/ cât mai degrabă în lumină"59. Pentru a ne lăsa văzuți de chipul nevăzutului, ne
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ontologice care împovărează ființa. Astfel golită, ușoară, imponderabilă, vederea nu mai atârnă de cele văzute, nu mai depinde de ceea ce vede; fără obiect, căzută în orbire, ea se lasă văzută, pătrunde în golul care o absoarbe, află "izvorul tainic/ Din pustie"62. Vederea e acum saltul în gol, salt mortal al ființei în neființă, în urma ștearsă a vieții, pe fața lumii defuncte. "Atunci să știi că ești pe drumul bun,/ Că ai intrat în urme pân'la sânge/ Că ai ajuns
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
n-au pornit/ Ce sunt făcute doar și-s gata ca să fie"64. Fără să fie, ele nu sunt văzute în ființa lor deplină, dar se prevăd în ceea ce le dă începutul, le reîncepe creator. Dacă "la început a fost pustia"65, ea nu se pune ca începere decât în virtutea celor ce urmează să fie, ca origine a urmării și a ființării. Ceea ce iese la vedere este pustiul vizibilului în care transpare chipul invizibilului. Vizibil și invizibil sunt atât de legate
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
golește umplând: Nu mai văd nimic de bucurie", "Doar înghețăm pe drum de bucurie./ Cad scorburi mari de aur peste noi", "Izvorul pururi însă pur/ Și neîncepută pururi bucurie/ Acestea ochiul meu vedea"70. Ceea ce se prefigura discret în Vămile pustiei se dezlănțuie acum drept adorare nemărginită a nevăzutului, vedere extaziată de penuria vizibilului, de sărăcia ființei redusă la limita subzistenței ontologice. "Văd liniștea luminilor dintâi/ Și liniștea luminii de pe urmă", " Văd miezul cum e veșnic miez" - spune ochiul; e însă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
trecerea care stă să treacă, supraviețuiește reducției, zăbovește în ea însăși. Ceva rămâne, rezistă, în felul unui posibil existent care subzistă, face semn, se preface în urmă vizibilă: "Și ningeri de clipe se prefac fericit în uitare/ Deasupra mâinilor noastre pustii/ Lăsând o urmă amorfă în timp și în noapte/ Ca ape albe în ape/ Ca goale oglinzi în oglinzi". Tot ce dispare din vedere cade în pustiul fără de timp al uitării, se desensibilizează în departele pe care mâinile nu îl
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a Deschisului prin care vederea poate trece, in-forma ascunsă a unei imagini, așa cum ea se arată în poemul Mereu așa6: Și dacă vine larg ocolind peste arbori și spume/ Daimonul serii este pentru ca timpul vechi să devină seară nouă,/ Durata pustie și albă pierdută în clipe să devină lume și să treacă praguri/ Și să lase urme". Din nou, o punere în scenă a timpului, dar în ordinea inversă trecerii și absorbției în nemanifestare. Acum, timpul e manifestarea a cărei lucrare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
abia în deschisul vechiului, în ștergerea semnelor vizibile. Căci tot ce se vede trece, e trecut cu vederea, e deja trecutul care iese din vedere. Trece și face loc, dă loc noului vizibil, ieșit din neființă la ființă, precum durata pustie și albă se pierde pentru a se regăsi în lumea fenomenală, trece pragul manifestării și durează în urma lăsată la vedere. Daimonul apare și dispare, înnoiește lumea și se retrage în urma pe care o lasă în timp. În timpul urmării și al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imprimă pe suflet și pe chip semnul departelui, pecetea evanescenței elocvente. Ceea ce dispare din vedere apare în vederea imaginii; doar ea rămâne vizibilă în forma poemului care o rostește: "Din tot ce-a fost au să rămână plopii/ Pe marginile drumului pustiu/ Cu frunza care tremură-așteptând,/ Fără să știe că e prea târziu,/ Fără să știe ce și până când". În aparență, o formă goală a rămânerii pe margine, în pustiul unui drum care nu aduce nicio veste, nu duce spre un orizont
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
expropriat de sine însuși, dezapropriat în lipsă: "prin ierburile arse, cu greu mă urnesc înspre apa vie/ să pot să ajung pe lumină./ și cine mă așteaptă pe mine?/ farmecul stelei licărește duios peste lună/ bătută cu unghia, răsunând în pustie". Un drum înapoi către sinele evanescent, o trecere încremenită în suspensia timpului. De fapt, înapoi spre niciunde, spre nimeni, prin distanța pustie a unui decor în declin. Apa vie nu e apariția ce dă relief peisajului străbătut; e imaginea profilată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumină./ și cine mă așteaptă pe mine?/ farmecul stelei licărește duios peste lună/ bătută cu unghia, răsunând în pustie". Un drum înapoi către sinele evanescent, o trecere încremenită în suspensia timpului. De fapt, înapoi spre niciunde, spre nimeni, prin distanța pustie a unui decor în declin. Apa vie nu e apariția ce dă relief peisajului străbătut; e imaginea profilată în retragere, în departele anti-peisajului, figura limpezită a de-naturării. Precum licărul stelei, imaginea nu pune lucrurile în lumină. Nu luminează decât la
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vol. Nebănuitele trepte. 21 Solstițiul grădinilor, ciclul Corăbii cu cenușă, în vol. Poezii, ed. cit. 22 Cerească atingere, în vol. La cumpăna apelor; Schimbarea zodiei, în vol. Nebănuitele trepte. 23 Rune, în vol. La cumpăna apelor; Ioan se sfâșâie în pustie, în vol. Lauda somnului (1929); Arhanghel spre vatră, în vol. La cumpăna apelor. 24 Suprema ardere, ciclul Corăbii cu cenușă, în vol. Poezii, ed. cit. 25 Mirabila sămânță, în vol. Poezii, ed. cit.; Veghe, în vol. Nebănuitele trepte. 26 Echinocțiu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Există o crăpătură a lumii/ sau poate doar/ o prăpastie/ o ușă spre o odaie fără pereți/ și fără acoperiș" (Pâlnie albă, în op. cit., p. 34); Ar trebui un prag suspendat/ dincolo de care/ să fie cerul albastru/ deasupra mării" (Plajă pustie, în op. cit., pp. 106-107), o "punte vizibilă/ drum de raze care nu sorb lumină de nicăieri" (Strigare, în op. cit., p. 105). 12 Cezar Baltag, Eseuri, Editura Porto-Franco, Galați, 1992, p. 97. 13 Enn. II, 5, 2, în Plotin, Enneade, I-
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
p. 109. 53 Ibidem. 54 Ibidem, p. 112; Imnul luminii, p. 240. 55 Toamnă, p. 198; Imnul iubirii, pp. 213-214. 56 Mișcare anabasică a originarului pus în lumină, până acolo unde "izvoarele albe fierb în mătcile-mume" (Ascensiunea, în vol. Vămile pustiei). Înălțare-întoarcere în Patrie, termen ce trebuie înțeles în sens teologic, de patrie celestă (in patria), așa cum apare la Eckhart, intim legat de sensul / direcția drumului, de pelerinajul terestru (in via). Căci "drumul patriei începe aici, de jos: drumul este în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
148. 68 Imnul Carpaților, p. 123; Hagia Sophia, p. 130. 69 "Smerește-ți ochiul ca-n țara lui să intre/ Numai acele stoluri ce-aduc pe zborul lor/ Darul și aurul comoară" (Imnul Carpaților, p. 125). 70 Bucurie, vol. Vămile pustiei, în ed. cit., p. 94; Trisagion, p. 147; Ochiul, p. 170. 71 Spre exemplu, "cerul văzut de noi nu se înfățișează în icoane, întrucât el nu există în acea lume care servește drept temă pentru iconar" (Nikolai M. Tarabukin, Sensul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]