7,950 matches
-
lor dor de izolare ce înzestrează lumea întreagă. Ce înseamnă acest cântec? Face el imagine în corpul poetic? Dacă la acest nivel înțelegem fără să vedem, intuim intelectiv un sens care începe să închege fluidul imaginal, este pentru că nu aici răsare imaginea, nu aici ni se dă ceva spre vedere, ci în trupul poetal al semnificării originare. Putem înțelege fără să "vedem" înțelesul, să-l cuprindem în chiar manifestarea ivirii sale luminoase? Retragerea în izolare nu e închidere; dacă ar fi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rămâne după ce toate s-au sfârșit, nici restul rămas dincolo de sinele închis în sine. Tot restul lumii e lumea fără rest, a înstrăinării de sine, chipul celui străin care ne privește. Mai multă presimțire decât simțire, în privirea lumii ce răsare din adânc se profilează acum imaginea unui relief fulgurant: "mă-nnebunește taina lor/ sunt mulți sunt singură e lună/ presimt că vine-un rece stol de flori/ și încă nu dispar și-i o părere/ că morții trec în ceață
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se prefăcu". Printr-o paradoxală inversiune, a vedea ascunsul în emersiunea imaginii înseamnă a scufunda vederea în nevăzut, a închide ochii, a-i ascunde tocmai în ascunderea în care semnele vizibilului se voalează 49. Abia acum începutul începe, poate să răsară în vedere; un început nesfârșit care iluminează lumea, ale cărei semne semnifică de fiecare dată acest început, prefacerea originară a neîncetatei sale creații 50. Epifania imaginii este totodată și o dezvăluire a inaparentului, deschiderea sa prin vălul diafan al formei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în ed. cit., p. 51). 15 "Cunoașterea orientală desemnează o cunoaștere care în loc să fie reprezentativă a obiectului său și obținută pe cale discursivă, o necesitate logică, este prezență imediată, dezvăluire, intuiție a inimii sau a ochiului spiritual, pe scurt auroră ce răsare în suflet sau suflet ce se înalță la "Orientul" său" (H. Corbin, De l'épopée héroïque à l'épopée mystique, conferință susținută la sesiunea Eranos 1966 și publicată în Eranos- Jahrbuch XXXV / 1966, în Henry Corbin, op. cit., p. 168). 16
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poate și, implicit, în cel marcat de saltul în transcendența Altuia: "Să mor și să trăiesc/ între da și nu oricât aș fi preferat/ lumina lui poate" (Logică binară, în op. cit., p. 34), " Până dispari de-a binelea/ sau poate răsari/ în altă parte" (Lumina din vârful dealului, în op. cit., p. 71). Importanța intervalului ("intervalul dintre sizigii", Între cele două maree, în op. cit., p. 54), a pragului de trecere, zace în sensul punții de legătură, al termenului mediu care să pună
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
centură de castitate și menghină infernală a damnațiunii! Lungit pe nisip, nici nu simți apăsarea silfidei blonde când o aplecă înspre el la orizontală, spre a-și acoperi câteva momente fața de privirile iscoditoare ale urmăritorilor; abia atunci chipul ei răsări în toată splendoarea-i dintre șuvițele ondulate de păr agitate de briză, culoarea spicelor de ovăz din lanul unde dormise el în ajun. Mirosea ca un înger, dar avea privirile cam sticloase și cârma zâmbetului avariată rău; "precis fata asta
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
scriu toți acești specialiști, oamenii sunt captivați de idee și de personajele care o transmit, de autoritatea unor lideri, și nu-i incomodează să se abandoneze discursului unificator. Nu cu mulți ani În urmă, mulțimile intonau „Când Iliescu apare, soarele răsare!”. Puțini erau aceia care vedeau atunci o manipulare, era doar dorința maselor. Dar unii sunt iritați astăzi de faptul că zeci de mii de oameni, sute de mii vin la Iași pentru a se Închina moaștelor Sfintei Parascheva. Stau la
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
dedic weekendul curățării grădinii. Iarna trecută au înghețat trandafirii, cu toate că i-am îngrijit ca în cartea de gospodărie. Ar fi o tâmpenie să plantăm alții. Tot suntem plecați în perioada de înflorire maximă. E mai ușor să lași lăstarii să răsară din rădăcinile vechi. Se găsesc spaliere din sârmă de oțel, ușor de montat, se agață în câteva minute. Să aflu dacă sunt galvanizate. (Risc de murdărire cu rugină.) 1 decembrie Gård propus post special de director! Încă neclar ce sarcini
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Române. Dacă Moldova și Țara Românească trebuiau ocupate, deoarece făceau parte din Imperiul Cumanilor, dăruit ca ulus lui Giuci și revendicat de Batu-khan, pentru a întemeia Hoarda de Aur, cauza invaziei Ungariei a fost extinderea suveranității acesteia la Sud și Răsărit de Carpați și azilului politic oferit de Bela al IV-lea lui Kotian și cumanilor lui, socotiți de mongoli „paznicii cailor” lor. Ultimul obiectiv urmărit de Batu-khan, în anul 1241, a fost, deci, refacerea Imperiului Cuman cu teritoriul Țărilor Române
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ce aparținuseră Imperiului Cumanilor sub denumirea de Cumania Neagră, Țara Brodnicilor sau simplu Cumania, și făceau parte din ulus-ul lui Giuci. Aceasta, însă, nu se putea îndeplini fără pedepsirea Ungariei, care, după anul 1228, își întinsese dominația la Sud și Răsărit de Carpați, peste Țările Românești, pe urmele teutonilor și prin creștinarea cumanilor lui Bortz-Membrock, hanul de pe Nipru, devenit vasal al Coroanei Ungare. Este inadmisibilă teoria că mongolii doreau să înlăture orice alt stăpânitor lumesc sub soare, pentru că nu aveau puterea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
dese incursiuni în „posesiunile regale”, provocând „vaste incendii, distrugeri și depopulare”. Trebuia găsită o soluție. Pentru ieșirea din acest impas, cea mai potrivită, care i s-a părut regelui ungar, a fost aceea a înlocuirii voievozilor români de la Sud și Răsărit de Carpați, vasali ai Hoardei de Aur, cu oameni devotați Coroanei ungare. În planul alcătuit la Buda, de către Carol Robert cu sfetnicii apropiați, primul obiectiv avut în vedere a fost scoaterea voievodului din Țara Românească, Basarab, la curtea căruia activau
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lui Olgerd, în chiar interiorul teritoriilor ocupate de mongoli dintre Don și Nistru și apoi dintre Nistru și Dunăre, cu aruncarea unor oglani până în ținuturile Dobrogei a făcut să dispară mitul că stăpânii stepelor sunt de neînvins. Speranțe noi au răsărit chiar în sufletele românilor, care s-au gândit îndată la o colaborare cu oștile Marelui Ducat al Lituaniei, mai curând decât la una cu Ungaria catolică. Spre această apropiere ne duc știrile documentare ale vremii. Din scrisorile lui Marino Sanudo
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
să ne aducem unii celorlalți, luând cărări atât de diferite și supunându-ne unii pe ceilalți la atâtea rupturi violente și definitive. Închid ochii și îl aud pe cel dus dintre noi bolborosind ca în transă: „Lumină lină lini lumini/ Răsar din codrii mari de crini/ Lumină lină cuib de ceară/ Scorburi cu miere milenară”. Una dintre puținele cărți pe care am dorit să le iau cu mine atunci când a trebuit să părăsesc România - 24 iulie 1985 - era culegerea de Colinde
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
sângele meu, are viață veșnică” (In. 6, 55). Pentru Francisc, Dumnezeu este mereu prezent, manifestându-se ca răscumpărare, mângâiere, bunătate, frumusețe, mântuire și veșnică Lumină. Unul dintre cele mai frumoase cântece ale Sărăcuțului a fost numit „Cântecul Soarelui”: „Dimineața, când răsare Soarele, ar trebui să-l lăudăm pe Dumnezeu, care a creat acest astru, căci prin El ochii noștri sunt luminați în timpul zilei... Noi suntem orbi, iar Dumnezeu luminează ochii”. Dumnezeu este iubire și sădește sete infinită de iubire, în ființa
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
a trăit literalmente, fiecare stațiune din Calea Crucii, „pentru voi”, ceilalți oameni, chemați la mântuire. „Acesta este trupul meu care pentru voi se frânge. Acesta este sângele meu care pentru voi se varsă” (Lc. 12, 19, 20). Misterul Învierii a răsărit adânc în inima lui Francisc: „Crainicul Marelui Rege” a învins moartea, suferința, mizeria; el a cântat cu exaltare Cântecul Luminii. „Cântecul Creaturilor” sugerează acea luminozitate sfântă, ca în primele clipe ale Creației, în care fiecare fărâmă de viață are rostul
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
șuierând pe deasupra capului, însă Micheline este "ferm convinsă că n-o vor atinge". Înainte chiar de semnarea capitulării trupelor germane, care va avea loc în seara respectivă, "Parisul, împodobit pretutindeni, pare un buchet de flori". La ferestre și în balcoane răsar, ca prin farmec, steaguri britanice, americane, franceze, canadiene și rusești. Liceenei noastre i se pare că visează. "E-un delir", exultă ea. Femeile se agață ciorchine de gâtul eliberatorilor, li se aruncă în brațe. "Toate fetițele, fetele tinere, băiețandrii s-
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
zice: Hai să-ți arăt Florența în lumina primelor ore ale zilei! Și atunci a început povestea. Căci ce altceva au însemnat oare acele două zile ce au urmat, zile și seri în care un spiriduș căzut de nu știu unde, sau răsărit din nu știu ce, m-a plimbat prin cetatea strămoșilor săi, ca printr-o cetate de basm, povestindu-mi fără sfîrșit o istorie miraculoasă cu ilustrații din marmură și aur? "Las Vegas" prezenta avantajul de a se afla la cinci minute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
glăsuiește legea ospitalității, în deșert. Și nomadul știe ce înseamnă să fii obosit, după o lungă călătorie. Așa că abia acum suntem întrebați cu ce ne ocupăm, cum este țara noastră, ce fel de oameni trăiesc în ea și dacă soarele răsare în munții noștri ca în Altai. Răspundem, întrebăm la rîndul nostru, povestim, desenăm în aer cîmpii și munți, amintim legende străbune, timpul trece pe nesimțite și Sandan ne amintește că mai avem cale lungă de făcut. Mulțumim frumos pentru ospitalitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
acuzația fiind aceea că au protestat Împotriva stalinizării României. „Am crescut Într-un liceu În care sentimentul patriotic și stima față de imnurile naționale erau o valoare aproape de Dumnezeu. Nu puteam accepta să stăm pasivi față de năvălirea barbara care venea dinspre Răsărit peste noi fără să spunem nimic”. A fost ținut o săptămână la arest, după care a fost dat afară din liceu. Ca să nu mai lungim vorba, nemulțumitul adolescent a fost arestat de 7 ori În trei ani. Întrucât Îi plăcea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
este preocupată de modul cum atinge scopul, obiectul ei propriu fiind mediul educativ, denumit de pedagog și ,,câmp” al fenomenelor educative. Despre psihologia educației, asimilată drept disciplină pedagogică, Todoran considera că domeniul său de cercetare este ,,studiul fenomenelor psihice care răsar în câmpul de întrețesere dintre atitudinile personale și acțiunea dirijată de mediul social.” O astfel de disciplină pedagogică presupune metode proprii de investigație, precum metode de selectare a datelor (observația, ancheta și experimentul), dar și metode de prelucrare a acestora
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Creangă. Pe nesimțite, am ajuns în Valea Plângerii. În fața Bojdeucii, cobor din birjă și deschid portița. În fața mea, treptele din piatră ale potecii coboară până în prispă. În stânga, clipocește un izvoraș. Mă opresc în fața intrării...Ca adusă de vânt, în fața mea răsare o trestie de copilă cu o basma roșie pe cap și toată numai zâmbet. Fără s-o întreb, îmi spune că moș Creangă îi dindos, pe cerdac. Îl cheamă ea îndată. Nu trece multă vreme și în ușă se ivește
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
cunoaște bucuriile iubirii : lăsa-vei în pace profeții/ Ale singurătății tale nemângâiate (II 1). Casandra simte că tânărul va dispărea în curând, ea dorindu-și ca intuițiile să nu i se adeverească : O, trecător ce-n calea-mi pustie-ai răsărit/ Ca să te duci pe urmă, perind, fără de urmă/ [...] Atâta știu și nu știu de ce mi-e dat să știu,/ O, de n-aș ști nimica (II 2). O clipă, este ispitită să dea ascultare doar vorbelor de iubire (Astupă cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a fost iertată, Priam cere să fie înălțate focuri de mulțumire : Să se aprindă-n Troia lumini de închinare,/ În fiecare casă să ardă focul lor (V 4). Un străjer observă că s-aprind luminile și o mare de foc răsare-n Troia, posibil semn al plecării grecilor (V 5) ; altul îl îndeamnă pe cel venit cu vestea prăpădului să pună o candelă drept mulțumire zeilor : Se-mpacă zeii strașnici cari ne prigoneau./ Întoarce-te acasă și-aprinde candela/ Spre a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
trecerea anilor. Într-o scenă decisivă pentru descifrarea bolii reginei, bătrâna servitoare îi amintește Clitemnestrei că și-a pierdut farmecul (nu mai ești destul de frumoasă - II 3), iar aceasta observă că a încărunțit (cele dintâi zori cenușii care mi-au răsărit în păr - II 3). Agamemnon care era foarte frumos și foarte tânăr când a plecat (I 6) este și el acum cărunt (Pe tâmple ai spumă uscată ? Spuma uscată a anilor - II 12). Clitemnestra simte că e îmbătrânită (II 10
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
există și referințe mitologice incidentale, de pildă, în cazul orbului Cristofor dus în cărucior la cerșit de Liana și Viana. Asimilabil destinului, în opinia lui Marian (V, p. 675), infirmul care emite sentințe misterioase despre irepetabilitatea fenomenelor naturale (Luna care răsare în fiecare seară nu este niciodată aceeași lună - I, p. 611) constituie, parcă, o ipostază prozaică a lui Oedip însoțit în pribegie de Antigona și Ismena. Departe de a fi doar decorative, trimiterile mai mult sau mai puțin explicite la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]