9,377 matches
-
liniștit,/ Bubili s-o mântuit” (Botoș - Suceava). În basmul Porcul cel fermecat din colecția Petre Ispirescu, Sfântul Soare devine personaj indicator pe drumul inițiatic: „ - Nu poate să știe draga mea, îi răspunse muma sântei Lune, dar du-te încolo, spre răsărit, până vei ajunge la sântul Soare; poate știe el ceva”. Prezența astrului modelează traseul inițiatic și îl protejează pe neofit de atacuri nefaste. Accesibilitatea spațiului uranian este proprie saltului ontologic, fiind primul semnal că partea perisabilă a ființei a dispărut
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Las’ pe Suru, las’ pe Murgu/ Și-m ia pe Galbenul Soare,/ Cal mai bun și mai blajin/ Și pe câmpuri ei plecară” (Ivești - Vaslui). Augmentarea cromatică a bidiviului șarg crește luminozitatea degajată la nivel stilistic, harnașamentul ornat și imaginea răsăritului conducând la o intensitate orbitoare. În basmul Ileana Simziana, din colecția lui Petre Ispirescu, Galben- de-Soare este calul cu forțe maxime și se află, desigur, la zmeu. În mod semnificativ, el este fratele mai mic (deci un mezin!) al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cosmice, procedeu stilistic utilizat mai ales în construcția personajului principal: „Ce zice Cornea bou și Galben bou? - Băi, frati-meu, ce putere ai? Da' Galben bou ce zice: - Eheu, frati-meu! Eu iau soarele de la apus și-l dau la răsărit” (Fărcașele - Olt). Coarnele bovine, deși sunt „simbolul direct al «coarnelor» semilunii” servesc aici gestului de stăpân al universului. Întoarcerea soarelui din drum pentru ca eroul săși îndeplinească probele eroice dezvăluie accesul la timpul absolut pe parcursul inițierii, în riturile de consacrare, coarnele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-l aduce la Răsărit, înapoi.” (Scheiu de Sus - Dâmbovița) și de boul născut din vaca neagră dăruită de naș: „Ăllant e soarili cu coarnili șî-l mutî spri răsărit.” (PiperaBucurești). Remarcăm utilizarea prezentului indicativ exclusiv pentru acțiunea readucerii soarelui la răsărit, gest care poate fi o metaforă a revenirii ab origo, ce guvernează întreg ritualul inițiatic. Ridicarea soarelui în coarnele boului ce-l slujește pe flăcău marchează de fapt ruptura dintre durata profană și saltul în sacru, acolo unde eroul trebuie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
astrului, devenit adevărat adjuvant inițiatic: „De Cerb mi-a d'aflat/ În trei cornari de mare/ Sub poală de soare,/ Sub un păltinel,/ Sub poală de cer” (Limanscoe - Republica Moldova). Invocarea soarelui înainte de lupta cu zmeii: „Coconașu ce-m' făcea?/ La răsărit săntorcea,/ Cruce cu dreapta-ș' făcea” (BârcaDolj) în balada tip I(9), din colecția Amzulescu, poate fi pusă în aceeași categorie rituală a cultului solar cu rugămintea celui mort către astru: „Ionel sî roagî:/ Sî roagî di soari,/ Sî nu meargî
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
firii și astfel modelul arhetipal continuă să modeleze lumea. Ca punct terminus glorios al procesului inițiatic, obiceiurile de nuntă metaforizate poetic îl arată pe eroul, recunoscut deja, plecând sub același semn al luminii matinale, devenită marcă a victoriei: „Șî pe la răsărit de soare/ Am plecat la vânătoare” (CoșulaBotoșani). La fel ca în planul mitic, feciorul devenit „un tânăr împărat” prin faptele eroice îndeplinite va reuși să câștige, aici, soția cea mai potrivită, o „zână,/ Să-i fie împăratului cunună!” (Cristești - Botoșani
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
planul mitic, feciorul devenit „un tânăr împărat” prin faptele eroice îndeplinite va reuși să câștige, aici, soția cea mai potrivită, o „zână,/ Să-i fie împăratului cunună!” (Cristești - Botoșani). Debutul incursiunii mitice este acordat cu ritmul cosmic atât temporal, la răsărit, cât și spațial, urmând drumul astrului pe boltă, ceea ce implică o ascensiune: „Pe la revărsat de soare/ A plecat la vânătoare,/ Ș-au vânat în țara de sus,/ Despre apus” (Borca - Neamț). Funcție declanșatoare a procesului eroic, absența miresei constituie și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
baladă prin care pruncul este menit balaurului și coerența imaginilor poetice ce transcend genurile folclorice semnalează faptul că ne aflăm în fața unui imaginar mitic bine definit. Protecția astrului diurn continuă inclusiv în momentul pășirii pe tărâmul sacru, potrivirea temporală dintre răsărit și ajungerea în planul mitic asigurând izbânda inițiatică: „La Vidros că mi-ș pornea;/ Toată noaptea că mergea,/ Mare cale că făcea,/ La Vidros cân' ajungea/ La vărsatu zorolui,/ Răsăritu soarelui,/ Când îi toana peștelui” (Ciuperceni - Teleorman). Ca și plecarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru efectul său distructiv asupra universului ordonat) este cerbul. „La tracii sud-dunăreni cerbul simboliza soarele care se urca pe cer”. Recoltele, ca nivel suprem al vieții în contingent sunt puse în pericol de intruziunea soarelui figurat în cerb, suprapusă peste răsărit: „Că el se mai paște/ Cerbul stretior/ Prin verde ogor/ Lângă sătișoare/ N răsărit de soare,/ Prin luncile verzi/ Și printre livezi,/ Prin grâne cu lapte,/ Prin oarze mai coapte.” (București), „Și după Cerbul s-a luat/ Zi de vară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
soarele care se urca pe cer”. Recoltele, ca nivel suprem al vieții în contingent sunt puse în pericol de intruziunea soarelui figurat în cerb, suprapusă peste răsărit: „Că el se mai paște/ Cerbul stretior/ Prin verde ogor/ Lângă sătișoare/ N răsărit de soare,/ Prin luncile verzi/ Și printre livezi,/ Prin grâne cu lapte,/ Prin oarze mai coapte.” (București), „Și după Cerbul s-a luat/ Zi de vară până-n sară/ Pe Cerbul l-a alungat./ Când soarele la apus,/ Atunci el pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
una cu transportorul astral, neofitul urmează calea sigură spre consacrare, drumul soarelui pe boltă constituind modelul arhetipal pentru călătoria către alt stadiu existențial. Vânătoarea ca metaforă a alaiului nupțial descrie aceeași traiectorie paralelă cu mersul soarelui pe cer. Plecată odată cu răsăritul de acasă, oastea descoperă urma miresei transfigurate totemic, după ce coboară din planul sacru și se reînscrie în social: „Ș-am vânat țara de sus,/ Despre apus,/ Până caii au stătut/ Și potcoaveleau căzut./ Atunci ne lăsarăm mai jos,/ Pe un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și sepulcral, avem toate mărcile coborârii în infern, loc prin definiție al încercărilor inițiatice. Soarele este în toate speciile folclorice călăuza pribeagului între dimensiunile ființei, așa cum am văzut deja. Cel dispărut are nevoie de însoțirea cu zorii, neofiții merg spre răsărit și se întorc inițiați de pe tărâmul soarelui. Un basm din colecția Ispirescu sintetizează perfect funcția de călător total a soarelui: „el dimineața stă în poarta raiului, și atunci este vesel, vesel și râde la toată lumea. Peste zi este plin de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fragilitatea existenței profane, eroul este acum pregătit pentru punctul culminant al inițierii: înfruntarea apariției terifiante care amenință creația. Cel mai adesea drumul îl duce spre est, în întâmpinarea soarelui călăuză pentru cei ce transcend lumile. „Estul este valorizat pretutindeni deoarece răsăritul soarelui simbolizează lumina spirituală salvatoare, nașterea sau nemurirea, în timp ce Vestul, loc al apusului, simbolizează rătăcirea sau moartea”. Momentul hotărâtor este însă la asfințitul soarelui, când este aflată calea către sacru sau este înfrânt monstrul. Fecioara alungată își găsește traseul eliberator
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru a fi devorați. „Strategia” se bazează pe lăcomia feciorilor destul de naivi să coboare în puț pentru a căpăta galbenii voinicului, trădat totuși de aparența lui profund nefirească: „Între furcă și-ntre puț/ Zace-un tinerel voinic,/ Cu capul la răsărit,/ Cu picioarele la vânt;/ Ficații i-au putrezit,/ Rinichii i-au mucezit./ Că zace pe paie ude”, „ Între furcă ș-între vizduri/ Zăcea un tânăr voinicî,/Zace-n tină și-n morcilă/ Șî pă nas venin că-i pică,/ Șî
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un tânăr voinicî,/Zace-n tină și-n morcilă/ Șî pă nas venin că-i pică,/ Șî pă gură sânge-i cură...”, „Între furcă și-ntre puț/ D-un voinic, cu chip drăguț,/ Lung îmi șade tolănit/ Cu fața spre răsărit,/ Tot cu haine verzi pe trup,/ Tot cu nasturi mici la pept,/ (...) - D-alei, neică, neiculiță,/ Cu ochii mici de șarpe criță,/ Voinicel cu chip drăguț,/ Dintre furcă, dintre puț,/ Ce-mi stai, neică, tolănit/ Cu fața spre răsărit?”. Fântâna
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spre răsărit,/ Tot cu haine verzi pe trup,/ Tot cu nasturi mici la pept,/ (...) - D-alei, neică, neiculiță,/ Cu ochii mici de șarpe criță,/ Voinicel cu chip drăguț,/ Dintre furcă, dintre puț,/ Ce-mi stai, neică, tolănit/ Cu fața spre răsărit?”. Fântâna are aici valoarea unui canal către infernul figurat de burta Scorpiei, fiindcă e neprotejată de simboluri apotropaice și se află în no man ’s land, departe de social și ordine. Singuri neofiții pot ajunge aici, căci oamenii care au
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
interesantă apare durata: „Ci mai bine să nentrecem/ De la roșu răsărit/ Păn’ la negrul asfințit”. Actele miraculoase de întemeiere a unei grădini pe mare, a unei vii în mlaștină trebuie să se încadreze, după cum știm, în răstimpul dintre apus și răsărit. Intervalul reprezintă un întreg, un ciclu diurn, în cazul baladei lui Bogdan, și de aceea are o funcție revelatorie asupra încercării. Protecția solară sub care se așază Bogdan îl ajută, alături de cocia sa din părți de zmeu, să se detașeze
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și ca ipostază a vidrei - paznic al apelor mitice și își păstrează aspectul feminin: „Cam pe mare, pe sub soare,/ Dincotro soare-răsare,/ Iată-mi vine Samodiva,/ Flăcărind, bărăcănind,/ Cu marame vânt făcând,/ Păr galben dărăpănând” (Oltina - Tulcea). Hierofania alimentată de lumina răsăritului surprinde prin ivirea bruscă sugerată de interjecția prezentativă urmată îndeaproape de verbul la prezentul indicativ, a cărui putere „cinema¬tografică” de evocare face retina receptorului să se dilate. Timpul mitic instaurat este dilatat apoi de patru verbe la gerunziu care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Dalbă, colilie,/ Iarbă unde crește,/ Fir găitănește,/ N șase sempletește” (București). Cerbul își arogă însă și dreptul de a transgresa spațiul specific și, ajungând pe domeniul umanului, intră în clasa animalelor „stricătoare”: „Cerbul stretior,/ Prin verde ogor/ Lângă sătișoare/ N răsărit de soare,/ Prin luncile verzi/ Și prin livezi,/ Prin grâne cu lapte,/ Prin oarze mai coapte” (București). Cel mai adesea, „fiara câmpului” își laudă condiția de animal greu de surprins, asemenea unei epifanii care necesită o inițiere. De aceea, prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Seară de cu seară,/ Prin verde secară;/ Noaptea miez de noapte,/ Tot prin grâne coapte;/ Mai înspre ziori,/ Prin grădini cu flori;/ Dis-de-dimineață,/ Pe rouă, pe ceață,/ Pe mândra-i verdeață” (Voineasa - Vâlcea). Apropierea de nucleul vieții cotidiene vine odată cu răsăritul, invazia fiind progresivă și iminentă. Efectul poetic este dat de acumularea substantivelor din descriere, coborârea cerbului din munte fiind asemenea unei avalanșe ce înghite succesiv spațiile. Planul vegetal (jefuit periodic de întrupările haosului) ia o formă supremă în descrierea lanului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
importante, în mitologia celtică delimitând precis „lumea pământească de ținuturile insulare ale Lumii de Dincolo”. Chinuit fizic de orbecăiala printr-un spațiu nefamiliar (imagine transsubstanțializată în La țigănci), flăcăul este atras de privirea înșelătoare, de vasilisc a șarpelui. Aflat spre răsărit, el este demascat doar de lumina binecuvântată a soarelui. Antinomia cu astrul diurn este totală, protecția solară prezintă antidotul la agresiunea haosului reprezentat de șarpe. Armele sclipitoare și cruciulița de argint opresc aspirarea totală în amorf: „La brâu cu șeapte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
balada Soarele și luna, I(1), astrul diurn își pețește sora (aflată în timpul țesutului), fapt ce conduce la o cosmogonie: apariția „ochiului de noapte al lui Dumnezeu”: „Dumnezeu îns-o scotea/ Și sus pre ceriu-i punea:/ Pre Soare la răsărit,/ Iar pe Lună la sfințit -/ Lumea să o vederească/ Mai mult să nu se-ntâlnească” (Maidan - CarașSeverin). Crearea aștrilor prin jertfă umană constituie un topos cu răspândire universală; imaginarul arhaic românesc are un echivalent tocmai în Mexic, spre exemplu, unde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în toate variantele este postliminară pătrunderii în sacru, dar intenția acestui statut nubil creează contextul rupturii de nivel existențial. Plecarea lor, similară cu cea a dalbului de pribeag, are și o explicație pragmatică; numeroase plante de leac necesită recoltarea înainte de răsăritul soarelui: „În revărsatu de zori,/ În glasu de cântători,/ Ele mi-a plecat/ Și mi-a mânecat/ Cu roua nescuturată,/ Cu ceața neridicată” (Idem). Asemenea chinuitei nurori a babei Dochia, fecioara de 15 ani dintr-un basm cules de G.
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
După lună/ când îi plină,/ După soare/ cum răsare” (Agnita - Brașov). „Jucatul”, omologat aici săritului fertilizator, permite un transfer de energie vitală sesizat doar de împărăteasă „Pe-o zabrică de fereastră”. Cele două elemente temporale care apar, luna plină și răsăritul soarelui, nu ies cu nimic din profilul spiritual al eroului. Luna plină reprezintă corespondentul simbolic al formării cuplului și jocul calului se conturează, în această perspectivă, într-o invocație a iubirii, în timp ce atracția solară subliniază din nou natura diurnă a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inversată a determinaților substantivali orientează atenția receptorului spre intensitatea unor fenomene naturale: „Grele ploi că au ploiatu,/ (...) Roșu soare a răsăritu”. Se creează astfel o opoziție între umiditatea întunecată a diluviului și apariția cosmocratoare a soarelui incandes¬cent, al cărui răsărit constituie și debutul procesului inițiatic. Nu orice aversă a umplut luncile de apele germinative și nu doar un răsărit din seria mișcării de rotație a pământului luminează tabloul poetic. Anterioritatea adjectivelor are ca emițător instanța cunoscătoare a evenimentelor sacre, care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]