7,852 matches
-
al Universității, funcție pe care a onorat-o până la 1 octombrie 1929. Facultatea de Științe l-a delegat ca membru al Senatului Universității pentru perioada 1938-1941. În urma gravelor evenimente politice din ianuarie 1941, prin Decretul Nr. 167 a fost numit rector al Universității din Iași cu începere de la 29 ianuarie. Aceasta a fost o sarcină foarte grea deoarece trebuia să asigure desfășurarea normală a activității academice într-o atmosferă politică tulbure și apoi în condiții de război. În calitate de rector, M. David
Mihail D. David () [Corola-website/Science/307177_a_308506]
-
fost numit rector al Universității din Iași cu începere de la 29 ianuarie. Aceasta a fost o sarcină foarte grea deoarece trebuia să asigure desfășurarea normală a activității academice într-o atmosferă politică tulbure și apoi în condiții de război. În calitate de rector, M. David s-a străduit să asigure condițiile necesare desfășurării procesului instructiv-educativ și de cercetare științifică, a făcut intervenții susținute pentru obținerea de fonduri, a ajutat studenții lipsiți de mijloace materiale și i-a încurajat pe cei merituoși, a apărat
Mihail D. David () [Corola-website/Science/307177_a_308506]
-
ca profesor suplinitor (1942-1946), profesor titular de limba și literatura germană la Facultatea de Litere din Iași (1946-1955). A fost decan al facultății de filozofie al Universității din Iași (1947-1948) . A condus universitatea din Iași între 1949 și 1955, în calitate de rector. În paralel, a fost director al Institutului de Istorie și Filologie din Iași, redactor responsabil al revistei Studii și cercetări științifice, membru al Comitetului de direcție al Teatrului Național "Vasile Alecsandri". În 1955, lumea bună a Iașiului a aflat cu
Jean Livescu () [Corola-website/Science/307194_a_308523]
-
științifice, membru al Comitetului de direcție al Teatrului Național "Vasile Alecsandri". În 1955, lumea bună a Iașiului a aflat cu stupoare despre bordelul clandestin condus de Madam Capot. Cea mai surprinzătoare "ofertă" din album ar fi fost Coca Livescu, soția rectorului de atunci al Universității "Al. I. Cuza". În același an, s-a transferat la Universitatea București. La universitatea din București a lucrat în perioada 1955-1976, și a fost ales rector, în două mandate: 1959-1963 și 1968-1972. Și-a întrerupt primul
Jean Livescu () [Corola-website/Science/307194_a_308523]
-
surprinzătoare "ofertă" din album ar fi fost Coca Livescu, soția rectorului de atunci al Universității "Al. I. Cuza". În același an, s-a transferat la Universitatea București. La universitatea din București a lucrat în perioada 1955-1976, și a fost ales rector, în două mandate: 1959-1963 și 1968-1972. Și-a întrerupt primul mandat de rector deoarece în data de 20 aprilie 1963, Jean Livescu a fost numit în funcția de Adjunct al Ministrului Învățământului. Jean Livescu a desfășurat și o bogată activitate
Jean Livescu () [Corola-website/Science/307194_a_308523]
-
al Universității "Al. I. Cuza". În același an, s-a transferat la Universitatea București. La universitatea din București a lucrat în perioada 1955-1976, și a fost ales rector, în două mandate: 1959-1963 și 1968-1972. Și-a întrerupt primul mandat de rector deoarece în data de 20 aprilie 1963, Jean Livescu a fost numit în funcția de Adjunct al Ministrului Învățământului. Jean Livescu a desfășurat și o bogată activitate științifică, publicând numeroase lucrări, dintre care le cităm pe cel mei reprezntative: De
Jean Livescu () [Corola-website/Science/307194_a_308523]
-
acesteia în perioada 1994-1998. S-a remarcat și prin activitatea sa în mediul universitar, ca profesor universitar la Universitatea Politehnica București, fiind cunoscut drept unul dintre cei mai mari specialiști în domeniul lubrificației cu fluide. În perioada 1990-1992 a fost rector al Institutului Politehnic București și președinte al Conferinței Naționale a Rectorilor din România. Între anii 1997-2003 a fost ambasador al României în Belgia. De asemenea, a fost Doctor honoris causa al universităților din Poitiers, Liege, Timișoara, Cluj-Napoca, Suceava și al
Virgiliu N. Constantinescu () [Corola-website/Science/307207_a_308536]
-
în mediul universitar, ca profesor universitar la Universitatea Politehnica București, fiind cunoscut drept unul dintre cei mai mari specialiști în domeniul lubrificației cu fluide. În perioada 1990-1992 a fost rector al Institutului Politehnic București și președinte al Conferinței Naționale a Rectorilor din România. Între anii 1997-2003 a fost ambasador al României în Belgia. De asemenea, a fost Doctor honoris causa al universităților din Poitiers, Liege, Timișoara, Cluj-Napoca, Suceava și al Academiei Tehnice Militare.
Virgiliu N. Constantinescu () [Corola-website/Science/307207_a_308536]
-
(n. 14 decembrie 1911, Daia, Mureș - d. 17 noiembrie 1996, București) a fost un politician comunist, economist și sociolog român, membru titular al Academiei Române. A fost primul Rector al Academiei de Științe Economice. Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale, București, absolvită în 1936. Doctor în Economie și Statistică în 1940 cu teza "Formarea și mișcarea capitalurilor în România în perioada 1925-1938", sub conducerea Prof. Virgil Madgearu. 1954
Roman Moldovan () [Corola-website/Science/307195_a_308524]
-
Membru titular al Academiei Române Activitatea de cercetare științifică, publicistică și didactică în domeniul studiului fenomenului economic și sociologic: Activează în învățământul superior economic și devine Profesor titular (1948) și apoi conducător de doctorate în specialitatea „Statistică Economică”. A fost primul Rector al Academiei de Știinte Economice și apoi Decan al Facultății de Statistică Economică. A fost director al Institutului de Cercetări Economice al Academiei Române (1959-1964). A participat în calitate de conducător sau ca membru în delegații la colocvii, conferințe sau seminarii internaționale: Geneva
Roman Moldovan () [Corola-website/Science/307195_a_308524]
-
diplomatice și narative privind istoria Ungariei medievale. De altfel, între lucrările sale este de menționat opul de documente maramureșene publicate în rezumat, apărut în anul 1857. În 1866, ultimul an de studii al lui Ioan Mihályi, Wenzel a fost numit rector al Universității. Nu se poate explica, decât în împrejurări mai speciale decât cele obișnuite ale relației dintre profesor și studentul său, prezența în manuscrisul lucrării lui Wenzel, "„Analecta historica comitatum Maramarus concernentis”", a unui număr de documente copiate pentru el
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
în „Asociația Institutului Academic”, a întemeiat în 1871 un Pensionat de Domnișoare, cedat un an mai tîrziu Emiliei Maiorescu-Humpel, pensionat cunoscut ca Institutul Humpel (1871 - 1901). Profesor reputat al Universității ieșene, a fost decan al Facultății de Științe din 1874; rector al Universității din 1880 pînă în 1898, s-a retras de la rectorat, redevenind decan al Facultății de Științe, după ce a reușit să definitiveze construcția noului sediu din Copou („Palatul Universității”), inaugurat, cu participarea Regelui Carol I și a Regina Elisabeta
Neculai Culianu () [Corola-website/Science/307213_a_308542]
-
de călătorie, "Hetedhét országon keresztül Indiában" ("Peste șapte țări și mări în India", 1956), și romanele autobiografice "Ki a sánc alól" ("Ieșiți la suprafață", 1969) și "Hogyan tovább" ("Cum va fi", 1971, ed.II - 1984). Între anii 1950-1952 a fost rectorul Universității Bolyai din Cluj (cu limba de predare maghiară). În anul 1952 a fost suspendat ca membru de partid pe motivul că ar fi colaborat cu scriitorii populiști fasciști, dar după doi ani a fost reabilitat. În anul 1955 a
István Nagy () [Corola-website/Science/307240_a_308569]
-
(n. 16 martie 1967, Brăila) este un compozitor român. Profesor universitar doctor, între 2008-2016 a ocupat funcția de Rector al Universității Naționale de Muzică București. Este căsătorit cu muzicologul prof.univ.dr. Valentina Sandu-Dediu. Cadru universitar la Universitatea Națională de Muzică din București, catedră de compoziție - disciplinele compoziție și forme muzicale (asistent din 1991, lector din 1995, apoi conferențiar din 1999
Dan Dediu () [Corola-website/Science/307316_a_308645]
-
cu muzicologul prof.univ.dr. Valentina Sandu-Dediu. Cadru universitar la Universitatea Națională de Muzică din București, catedră de compoziție - disciplinele compoziție și forme muzicale (asistent din 1991, lector din 1995, apoi conferențiar din 1999, profesor, șeful catedrei de compoziție din 2000 și Rector din 2008). - "Episoade și viziuni - Ludovic Feldman" Publicat: București: Editură Muzicală, 1991 Dan Dediu, Valentina Sandu-Dediu - "Dan Constantinescu - esențe componistice" Publicat: București: Editură Inpress, 1998 Dan Dediu - "Radicalizare și guerrilla. "Teorii, ipoteze și proiecții muzicale", Editura Muzicală, București, 2004 Dan
Dan Dediu () [Corola-website/Science/307316_a_308645]
-
1938-1950). A predat până la sfârșitul vieții la Facultatea de Teologie, fiind promovat la gradul de conferențiar (1950) și apoi la cel de profesor titular (1950-1982). Pentru scurte perioade, a îndeplinit funcțiile de prorector (ianuarie 1970 - iulie 1971) și apoi de rector al Institutului (1980-1982). După pensionare, a continuat să lucreze ca profesor consultant la aceeași catedră, în cadrul Institutului Teologic Universitar București. A fost îndrumător de doctorat în domeniul liturgicii, printre studenții săi numărându-se viitorul mitropolit al Ardealului, prof. dr. Laurențiu
Ene Braniște () [Corola-website/Science/308491_a_309820]
-
devenit fellow în 1577. Pe 14 august 1579 a fost hirotonit preot de episcopul Londrei. A predicat la Paul's Cross, în Londra, în 1584, același an în care a demisionat din poziția sa la Corpus Christi și a devenit rector la St Mary's Drayton Beauchamp în Buckinghamshire. În 1585 a fost numit master (rector) al Temple Church, în Londra, unde a venit repede în conflict cu Walter Travers, un puritan de seamă și asistent (rector) la Temple. Cu toate
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
A predicat la Paul's Cross, în Londra, în 1584, același an în care a demisionat din poziția sa la Corpus Christi și a devenit rector la St Mary's Drayton Beauchamp în Buckinghamshire. În 1585 a fost numit master (rector) al Temple Church, în Londra, unde a venit repede în conflict cu Walter Travers, un puritan de seamă și asistent (rector) la Temple. Cu toate acestea, la nivel personal au rămas în termeni prietenești. Hooker s-a căsătorit cu Jean
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
Christi și a devenit rector la St Mary's Drayton Beauchamp în Buckinghamshire. În 1585 a fost numit master (rector) al Temple Church, în Londra, unde a venit repede în conflict cu Walter Travers, un puritan de seamă și asistent (rector) la Temple. Cu toate acestea, la nivel personal au rămas în termeni prietenești. Hooker s-a căsătorit cu Jean Churchman pe 13 februarie 1568 și a slujit mai apoi ca subdiacon la Catedrala din Salisbury și rector al St Andrew
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
seamă și asistent (rector) la Temple. Cu toate acestea, la nivel personal au rămas în termeni prietenești. Hooker s-a căsătorit cu Jean Churchman pe 13 februarie 1568 și a slujit mai apoi ca subdiacon la Catedrala din Salisbury și rector al St Andrew's Boscomb în Wiltshire. În 1595 a devenit rector al parohiei Bishopsbourne în Kent. A murit pe 3 noiembrie la Bishopsbourne. Cea mai cunoscută lucrare a lui Hooker este "Despre legile guvernământului ecleziastic", ale cărei prime patru
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
au rămas în termeni prietenești. Hooker s-a căsătorit cu Jean Churchman pe 13 februarie 1568 și a slujit mai apoi ca subdiacon la Catedrala din Salisbury și rector al St Andrew's Boscomb în Wiltshire. În 1595 a devenit rector al parohiei Bishopsbourne în Kent. A murit pe 3 noiembrie la Bishopsbourne. Cea mai cunoscută lucrare a lui Hooker este "Despre legile guvernământului ecleziastic", ale cărei prime patru cărți au fost publicate în 1594. Acestea propuneau o cale de mijloc
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
Maicii Domnului" din Odessa, fiind tuns în monahism la data de 29 martie 1969 de către IPS Serghie Petrov, Mitropolitul Odessei și Hersonului. A fost hirotonit ca ierodiacon în Catedrala Mitropolitană din Odessa la 29 decembrie 1970 de către PS Meliton Soloviev, Rectorul Seminarului și Academiei Teologice din Leningrad (Sankt Petersburg), iar la 23 februarie 1973 ca ieromonah în Catedrala Episcopală din orașul Ujgorod de către IPS Grigorie Zakaliak, Arhiepiscop de Muncaci și Ujgorod. Ieromonahul Petru Păduraru a slujit apoi ca preot paroh în
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
Teologic din Moscova. În perioada 1985-1986 a efectuat stagiul militar obligatoriu în cadrul unității militare din orașul Krasnokamensk din regiunea Cita, aflată în Districtul Militar Transbaikal. De asemenea, în perioada 1986-1988, a activat ca ipodiacon al episcopului Aleksandr Timofeev de Dmitrov, rector al Seminarului și al Academiei Teologice din Moscova. La data de 24 martie 1988, tânărul Victor Ivanovici Ovcinicov a fost tuns în monahism "pentru necesitățile Academiei Teologice din Moscova" de către arhimandritul Aleksei Kutepov, astăzi arhiepiscop de Alma-Ata și Semipalatinsk. În
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
Rusă și celelalte biserici ortodoxe, și a urmat, în perioada 1988-1992, cursurile Institutului Teologic Ortodox de grad universitar din București (România), obținând diploma de master în teologie cu teza ""Istoria credincioșilor de rit vechi ruși-lipoveni din România"". Programul elaborat de către rectorul Academiei Teologice din Moscova, PS Aleksandr Timofeev de Dmitrov, în colaborare cu IPS Mitropolit Filaret (pe atunci președinte al Biroului de relații externe bisericești al Patriarhiei Moscovei și ulterior mitropolit de Minsk), urmărea trimiterea a doi studenți în fiecare țară
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
externe bisericești al Patriarhiei Moscovei . În anul 1991, timp de câteva luni, a studiat ca extern și a lucrat ca inspector în cadrul Biroului de relații externe bisericești al Patriarhiei Moscovei. În perioada iunie 1991 - 18 noiembrie 1992 a slujit ca rector al Catedralei "Sf. Treime" din orașul Kalinin, fiind ridicat la rangul de egumen (1992). Începând din data de 18 noiembrie 1992, a îndeplinit funcția de protopop de Voznesensk în cadrul Soborului Episcopiei din Tver. În această calitate, el s-a făcut
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]