12,551 matches
-
ale vocii vorbite, apar ca benzi cu diferite dungi, amplitudinile corespunzând sunetelor subiectului. Eduard Gruber este ca formație universitară de bază filolog și cunoștințele sale se evidențiază pe parcursul considerațiilor pe care le face. Astfel, consideră că diftongii prezintă particularități foarte remarcabile. Limba română este considerate de o bogăție excepțională, posedând douăzeci și trei de diftongi. Deși nu este la fel de sonoră ca italiana, limba română este considerată de Gruber ca fiind cea mai vocalizată din toate limbile romanice. Indică faptul că benzile
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Christoph Friedrich von Schiller și Johann Wolfgang von Goethe. Demn de relevat este și faptul că Eduard Gruber extinde sfera importanței audiției colorate spre domeniul practicii. Astfel, evidențiază faptul că Alfred Lehmann și Paul Eugen Bleuler au realizat un studiu remarcabil asupra audiției colorate, în care se servea de senzațiile secundare ca de un mijloc mnemonic. Francis Galton, în celebra sa carte Inquiries into Human Faculty and Its Development citează cazul unei femei, Miss Stones, care folosea audiția colorată pentru a
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
mortal. Galen valorifică și tradiția timpului său. Se ocupă de astrologie medicală. Interpretează medical visele. E mereu atent la natura medicatrix, deci care poate vindeca sau participa la vindecare. Dincolo de unele erori, Galen are meritul de a fi făcut o remarcabilă sinteză a doctrinelor filosofice legate de medicină, Influența sa a fost atât de importantă în terapie încât și azi se mai vorbește de farmacopeea galenică. în tratatul său „De simplicium medicamentorum“, Galen clasifică 473 de medicamente botanice. Unele din ele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
uităm că în orașul său natal, Pergam, domina statuia lui Asklepios pe care romanii îl adoptă cu numele latinizat Esculap (Aesculap). Dintre medicii greci și romanizați, mulți au ajuns creatori de școli. Rufus din Efes, de exemplu, scrie o operă remarcabilă. Receptat și de lumea arabă și iudaică, el trece ca maestru grec în lumea romană. A fost clinician, psihiatru, chirurg, farmacolog, terapeut și autor al mai multor scrieri medicale în perioada Traiană. Des crie bolile vezicii și rinichilor, guta ș.a.
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Orient, căci persanii erau pricepuți în prepararea parfumurilor și substanțelor colorante. La arabi s-a dezvoltat chimia, pentru că ei căutau „elixirul vieții“ care să dea tinerețe veșnică și să vindece toate bolile. în afara acestor cercetări utopice arabii au obținut succese remarcabile în domeniul practic al farmacologiei: prepararea siropurilor, extraselor de fructe, întrebuințarea narcoticelor. Geber în sec. VII a preparat clorura de mercur. Pentru Istoria Medicinii este demn de semnalat In Abu Oseivia (1203-1267) din Damasc care a scris biografia a 400
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a împăratului Mutsu-Hito (1867). Cu voință, dotație și muncă, japonezii au comprimat timpul, ajungându-i pe europeni în jurul anului 1900. Se remarcă medicii: Nagucki, Kitasato, Shiga, Takamin, Hata, cu studii și în Europa și în SUA. Este suficient să evocăm remarcabilele descoperiri la care au ajuns în diferite domenii, în special în acelea ale bacteriologiei și ale endocrinologiei. CONCLUZII LA ASIA MEDICALĂ Antichitatea medicală în acest spațiu variat și vast, se distinge prin izolare, regenerând și satisfăcându-se mai mult din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fiziologie este mare, preocupările numeroase și rezultatele inegale. DOI FIZIOLOGI MODERNI: HALLER ȘI SPALLANZANI De la anatomia descriptivă la cea funcțională, drumul nu a fost scurt și nici nu se termină în secolul al XVIII-lea, dar aportul acestui veac este remarcabil pentru fundamentarea fiziologiei ca știință. Albert von Haller (1708 - 1777) este somitatea medicală a luminilor, recunoscută în fiziologia generală, fiziologia nervilor și mușchilor, în istoria medicinei. Se naște la Berna și studiază în Elveția, Germania, Franța, Anglia, dublând cunoștințele medicale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Bichat, Broussais a fost urmărit de uitare ca și capodopera sa: Catehismul medicinei fiziologice (1824). Cauza principală constă în faptul că lumea a descoperit anacronismul limitativ al teoriilor sale. Pe drumul luminat și consolidat de Laënnec se înscriu și reușitele remarcabile ale școlilor medicale din Viena, Anglia, Dublin (Irlanda), Italia, Germania, Moscova și ceva mai târziu, Statele Unite ale Americii, unde, în 1847, ia ființă Asociația Medicală Americană, iar Philadelphia va deveni centru medical înfloritor. Noua orientare medicală franceză este resimțită în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cu adaosuri și interpretări personale a Macrobioticii lui Hufeland. Medic practician și teoretician dar și militant neobosit pentru dezvoltarea culturii se preocupă totodată de dezvoltarea învățământului și presei românești. în a doua jumătate a sec. XIX medicina românească se dezvoltă remarcabil datorită înființării învățământului superior medical în București (1869), Iași (1879) și Cluj (1872), prin creșterea numărului medicilor autohtoni, cu consecințe directe în îmbunătățirea asistenței medicale, amplificarea rețelei spitalelor, dezvoltarea specialităților și crearea, în cadrul facultăților de medicină a primelor școli medicale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
state. Secolul celor două conflagrații mondiale, care a pus în pericol existența lumii și echilibrul planetei, rămâne secolul amenințărilor a numeroși agenți nocivi (fizici, chimici, biologici etc.) dar și al marilor speranțe, întrucât, în acest, secol toate disciplinele medicale progresează remarcabil. Apar și altele noi. Industria medicală înlocuiește instrumentarul, aparatele restructurează concepția medicală, laboratoarele chimice oferă noi medicamente, propun preocupări și tehnologii terapeutice noi. Radioscopia, radiologia, tomografia, cromatografia, descoperirea penicilinei (Fleming, 1929), a sulfamidelor (Domagh, 1935), a heparinei (Serpes, 1936), a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
V. Nitzulescu, în toxoplasmoză, C. Levaditi urmat de șt. S. Nicolau, profesori Gh. Lupașcu, Gh. Cadariu care lichidează ankilostomiaza în România. în 1962 este eradicată și malaria. Lupta continuă pe frontul altor paraziți. M. Ciucă (1883 - 1969) a adus contribuții remarcabile în cercetarea și combaterea malariei, fiind numit expert și apoi secretar al Comisiei de malarie de pe lângă Liga Națiunilor și a O. M. S. de la Geneva între anii 1925 - 1934. împreună cu Jules Bordet a descoperit liza virală (gr. lusis=disoluție, adică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
aprofundarea cercetărilor. Gheorghe Tudoranu la Iași imprimă patologiei interne un caracter pregnant clinic. Această transformare duce la ramificarea specializărilor, astfel la Cluj, Ioan Goia înființează prima catedră de semiologie și se conturează noi specialități precum gastroenterologia, cardiologia ș.a. O activitate remarcabilă în acest domeniu au adus Ion Enescu, C. C. Dimitriu, Ion Nanu Muscel, G. Băltăceanu, creatori de școală în centrele universitare ale țării. Daniel Danielopolu (1884 - 1955), personalitate remarcabilă în constelația clinicienilor români a avut contribuții originale în dezvoltarea clinicii prin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
semiologie și se conturează noi specialități precum gastroenterologia, cardiologia ș.a. O activitate remarcabilă în acest domeniu au adus Ion Enescu, C. C. Dimitriu, Ion Nanu Muscel, G. Băltăceanu, creatori de școală în centrele universitare ale țării. Daniel Danielopolu (1884 - 1955), personalitate remarcabilă în constelația clinicienilor români a avut contribuții originale în dezvoltarea clinicii prin sinteza dintre fiziopatologie, terapeutică și farmacodinamie. Prin studiile sale relevă circuite cu reacție pozitivă și/sau negativă cu ilustrări în dinamica sistemului nervos, preferent vegetativ, în sistemul neuroendocrin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
la Iași se distinge prin câteva premiere: instalarea primului aparat Roentgen la clinicile din Iași, utilizarea ultramicroscopiei în investigațiile paraclinice, fiind primul dermatolog care a organizat dispensarizarea bolnavilor de sifilis. Este urmat la catedră de I. Mironescu (1883 - 1939). Acest remarcabil continuator modernizează specialitatea prin reorganizarea clinicii și a laboratoarelor. Radiologia medicală a fost inițiată și dezvoltată de clinicieni ca Gh. Marinescu, C. D. Severeanu, Leon Sculy, D. Gerota, încă de la începutul secolului, dar învățământul este organizat abia după primul război
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Crouche cassée“ celebra pictură a lui Jean Baptiste Greuse. Leon Ballif (1892 - 1960) înființează la Socola unul dintre primele servicii de malarioterapie din lume, cu rol important în terapia neurosifilisului. El a făcut și cercetări de endocrino- psihiatrie, fiind un remarcabil organizator al asistenței psihiatrice în întreaga Moldovă. În secolul XX se pun și bazele pediatriei științifice în România. Iată câteva premise: în a doua jumătate a sec. XVIII apare la noi începutul instituționalizat privind ocrotirea sanitară a copilului. Primul medic
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și căi biliare). Alcătuit din peste 20 tipuri de neuroni enterici și celule enterogliale ce însumează aproximativ 200 milioane numai în jejuno-ileon (Furness, 2008), ca principali constituenți ai plexurilor nervoase intraparietale mienteric (Auerbach) și submucos (Meissner), SNE prezintă o independență remarcabilă față de SNC. Componenta enterică a SNV controlează și coordonează întreaga activitate intrinsecă a tubului digestiv, începând cu autoreglarea motilității, secrețiilor și fenomenelor de absorbție și sfârșind cu vasomotricitatea locală și modularea răspunsurilor imune și endocrine. Această independență care se datorează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
întregul tub digestiv peste 500 milioane (1). Din punct de vedere calitativ, atât morfologic cât și funcțional, s-au descris peste 20 de tipuri neuronale care exprimă cea mai mare parte a neuromediatorilor prezenți în SNC. SNE prezintă o independență remarcabilă față de SNC și în absența input-urilor cerebrospinale, reglează întreaga activitate motorie a tubului digestiv, coordonează procesele de secreție și absorbție, controlează vasomotricitatea locală și modulează răspunsurile imune și endocrine (2). Această independență care se datorează organizării neuronilor enterici în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
complexe de apărare și adaptare în vederea menținerii echilibrelor homeostazice. Funcția de protecție mecanică, chimică, termică, fizică și antimicrobiană se datorează impermeabilității la apă a pielii, respectiv a epiteliului cornos al epidermului bogat în keratină. În afară de stratul cornos, un rol protector remarcabil revine filmului hidro-lipidic superficial pe de o parte și mantalei acide a tegumentului pe de alta. Spre deosebire de stratul hidro-lipidic superficial care lubrifiază suprafața pielii și favorizează acțiunea ei antimicrobiano-fungică, mantaua acido-cutanată este reprezentată de aciditatea mediului de la suprafață. Factorii care
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
născut adoptând un stil specific, un mod de versificație special, Horațiu cere ca tragedia și comedia să adopte tonuri diferite. Cu mult înainte, el formulează o estetică a purității care va deveni a clasicilor. "În ce ritm se puteau scrie remarcabilele fapte ale regilor, cele ale conducătorilor, și sumbrele războaie, a fost arătat de Homer. În unirea a două versuri inegale a fost închis mai întâi plânsetul, apoi satisfacția pentru o dorință înplinită. Ce creator a inventat totuși scurtimea versurilor elegiace
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
specificul teoriei teatrale ce diferă de cea a oratorului din punct de vedere al enunțului: "dar există această diferență în privința asta între poetul dramatic și orator, scrie el, și anume că acesta își poate etala arta și să o facă remarcabilă în deplină libertate, iar celălalt trebuie să o ascundă cu grijă pentru că nu vorbește niciodată el însuși, iar cei pe care-i face să vorbească nu sunt oratori." De aceea autorul dramatic, ce recurge la retorică pentru a zugrăvi pasiunile
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că ea are niște aspecte care deranjează. Italienii o îndrăgesc în majoritatea poemelor lor și pierd uneori, prin atașamentul pe care îl au față de ea, multe ocazii de exprimare a sentimentelor patetice care ar fi avut caracteristici de o frumusețe remarcabilă." Cât despre Racine, interpretarea eronată pe care o dă unei fraze din Aristotel dovedește că și el exclude posibilitatea unei necunoașteri a identității victimei. "Este necesar ca cel care acționează să cunoască sau să nu cunoască", scrie Aristotel, care elidează
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îi reintroduce pe Pantalone, Arlechino și Brighella, măștile pe care le suprimase în piesele precedente, o face pentru a sublinia dificultățile întâlnite din cauza actorilor în punerea în practică a reformei. Subiectul piesei este spectacolul pe care îl pune în scenă "remarcabila subretă" în casa stăpânului său Pantalone. Când distribuie rolurile, actorii, preferând să improvizeze, refuză să-și învețe textul, sub pretextul că este prea greu, și că joacă roluri care nu li se potrivesc. Fiecare pretinde un rol conform caracterului său
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Franța, invitat de Francisc I. El își continuă Tratatul de arhitectură (Traité d'architecture,1540) cu A doua carte de perspectivă (Second Livre de perspective, 1545). Își consacră o mare parte a reflecțiilor studiului arhitecturii teatrale. 23 Patrice Chéreau, în remarcabila sa regie scenică la Hamlet, în 1988, la Grande Salle de la Villette, a recurs la acest tip de dispozitiv ce îi permitea, în funcție de momentele dramei, să facă să apară zidurile împrejmuitoare din Elseneur, ridicând o parte din solul scenei, sau
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unui corpus mai larg de texte relaționate caragialismului. Din această perspectivă, suntem îndreptățiți să afiliem atât scriitori care se plasează mai mult sau mai puțin epigonic sub "mantaua" lui Caragiale, precum G. Ranetti și Al. O. Teodoreanu, cât și scriitori remarcabili prin originalitate, însă având conștiința succesoratului, cum ar spune Monica Spiridon care își prefața revelatoriul studiu Melancolia descendenței prin această departajare : "Memoria antecesorilor este privilegiul oferit cu perfidie temerarilor care se înfățișează la porțile literaturii. Unora, ofranda le este fatală
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de spirit cea mai sigură de el însuși, parează îndată lovitura îndreptată contra bătrânului epicurian. El se învăluiește în spirit și în glume, ca ariciul în ghimpii lui"32. Într-adevăr, caracteristica dominantă a acestui personaj lipsit de o fizionomie remarcabilă este inventivitatea discursivă pusă în evidență printr-o vastă colecție de miticisme, încadrabile folclorului citadin, a căror savoare reiese din amestecul inedit de calambururi, truisme, culmi și sintagme ce țin de ceea ce Constantin Amăriuței numea, într-un studiu remarcabil, "logosul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]