7,807 matches
-
Cavalleria rusticana să rămână de neuitat. Marină Krilovici a abordat cu măiestrie și repertoriul german în roluri că Donna Anna din Don Giovanni de Mozart, Herodias din Salomé de Strauss, Fricka din Der Ring des Nibelungen de Wagner, un bogat repertoriu vocal-simfonic și de lied. La începutul anilor '90 Marină Krilovici s-a stabilit în Grecia, țara pe care o consideră a doua să patrie și unde a fost membru permanent al Operei Naționale din Atena, interpretând roluri memorabile. A cântat
Marina Krilovici () [Corola-website/Science/323882_a_325211]
-
o tehnica mixtă, în cheotori și în căței. Structura altarului este parțial protejată cu blăni de lemn verticale de pe la 1883. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: iar locul pe care este așezată este înscris în repertoriul arheologic național, RAN: . În jurul bisericii se păstrează câteva valoroase cruci de piatră din secolul 19. Biserica a fost ridicată în anul 7321 al erei bizantine, anii 1812-1813 ai erei noastre, în Osebiți-Blejești, pe proprietate de moșneni. Pisania bisericii, însemnată pe
Biserica de lemn din Sericu () [Corola-website/Science/323048_a_324377]
-
Opera House-Covent Garden) unde a debutat în mai 1996. S-a întors acolo, în mod regulat, în stagiunile ce au urmat. Între timp, cariera sa a continuat la Paris în cadrul Operelor Bastille, Garnier și Chatelet abordând o largă paletă a repertoriului de operă, de la clasic, belcanto, verism și până la operele secolului XX. Între anii 2000 și 2011 a avut numeroase apariții pe scenele teatrelor de operă și a festivalurilor din întreaga lume: Sân Francisco(War Memorial Opera House), Țel Aviv (New
Sorin Coliban () [Corola-website/Science/323139_a_324468]
-
Colline în „La Boheme”, Basilio în „Îl barbiere di Seviglia”, Der Bauer din „Die Kluge” de Carl Orff, Ramfis din „Aida”, Filippo ÎI și Marele Inchizitor din „Don Carlos” de Verdi , Der Holländer în „Der fliegende Holländer” și multe altele.Repertoriul lui Sorin Coliban cuprinde peste 60 de roluri de operă. Abordează în mod frecvent și alte genuri muzicale precum vocal-simfonic și lied repurtând numeroase succese pe scenele de concert din Dresden, Lyon, Bruxelles, Amsterdam(Concertgebouw),Rotterdam,Londra(Royal Albert Hall
Sorin Coliban () [Corola-website/Science/323139_a_324468]
-
sau crea pe loc cântece lăutărești. S-a născut în 1914 în Oltenița, județul Călărași într-o familie de lăutari. Din 1929 începe să studieze vioara. În perioada 1944-1949 compune foarte multe piese vocale, melodii ce au influențat foarte mult repertoriile incipiente ale unor artiști cunoscuți ai muzicii lăutărești (Romica Puceanu sau Gabi Luncă), dar și ale unora mai obscuri (repertoriile lui Gheorghe Lambru sau Florică Roșioru). În 1949 se mută la București unde devine cunoscut până la jumătatea anilor ’50 în
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
Din 1929 începe să studieze vioara. În perioada 1944-1949 compune foarte multe piese vocale, melodii ce au influențat foarte mult repertoriile incipiente ale unor artiști cunoscuți ai muzicii lăutărești (Romica Puceanu sau Gabi Luncă), dar și ale unora mai obscuri (repertoriile lui Gheorghe Lambru sau Florică Roșioru). În 1949 se mută la București unde devine cunoscut până la jumătatea anilor ’50 în majoritatea zonelor mărginașe (Voluntari, Ferentari, Zăbrăuți, Zețari etc.). În 1951 își formează primul taraf, alături de Florică Calu (vioară), Lenuța Creața
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
cea a comandamentului de centru. În același an a mai scris cântecele „"Leil emesh"” (Noaptea trecută), devenit cunoscut în interpretarea lui Shaike Levi, și „"Shir hashuk"” (Cântecul pieții) pentru spectacolul „Aseret tzadikim” (Zece tadici). Cântecul din urmă a intrat în repertoriul formației „"Tarnegolim"”. În 1962 a scris , între altele cântecul „"Aharey shkiá basadé"” (După apusul soarelui pe câmp) pentru corul bărbătesc al forțelor de blindate. Au urmat cântece pentru ansamblul Nahal: "Mahar" (Mâine), "Mitriyá bishnáiym" (O umbrelă pentru doi), "Mahavoím" (De-
Naomi Shemer () [Corola-website/Science/324068_a_325397]
-
Golan”), pentru ansamblul comandamentului de centru. Ulterior, Naomi Shemer a mai compus melodii pentru poezii de Rahel - „"Be'ganí"” (Be'ganí netatíha - În grădina mea te-am sădit) și "Zemer" (Lehá ve aleha). Aceste două cântece au făcut parte din repertoriul unui cvartet vocal "Ahayot Shemer" (Surorile Shemer) pe care artista l-a întemeiat în 1966. Tot pentru” acest cvartet ea a mai scris și „Shiro shel abba” (Cântecul lui tata). În anul 1964 Naomi Shemer a compus pentru primul show
Naomi Shemer () [Corola-website/Science/324068_a_325397]
-
a devenit în ochii multora un fel de bard național feminin al Israelului. Melodia cântecului, după mărturisirile autoarei în amurgul vieții, într-o scrisoare adresată compozitorului Gil Aldema, are o anumită asemănări cu un vechi cântec basc „Pello Joxepe”, din repertoriul lui Paco Ibanez. Acuzații anumite, de plagiat, au fost ridicate uneori, iar în momente dinaintea morții, compozitoarea a fost atât de obsedată de această asemănare, încât a ajuns să creadă că s-a îmbolnăvit din această pricina, de inimă rea
Naomi Shemer () [Corola-website/Science/324068_a_325397]
-
teme din Bucovina („Corăbeasca" sau „Sârba Corăghească”, culeasă de la Picu). În 1849, compozitorul bucovinean Carol Miculi, elev al lui Frederic Chopin, întocmește o colecție de folclor publicată în Franța („Douze airs nationaux roumains"), bazată în cea mai mare parte pe repertoriul lui Nicolae Picu. Între piesele din repertoriul său, notabile sunt: „Hora cea cu flori la pălărie", „Hora în ghe mol", „Arcanul", „Buciumul" etc. Din 1851, Nicolae Picu îl ia ca discipol pe violonistul Grigore Vindereu. Moare la data de 2
Nicolae Picu () [Corola-website/Science/324253_a_325582]
-
culeasă de la Picu). În 1849, compozitorul bucovinean Carol Miculi, elev al lui Frederic Chopin, întocmește o colecție de folclor publicată în Franța („Douze airs nationaux roumains"), bazată în cea mai mare parte pe repertoriul lui Nicolae Picu. Între piesele din repertoriul său, notabile sunt: „Hora cea cu flori la pălărie", „Hora în ghe mol", „Arcanul", „Buciumul" etc. Din 1851, Nicolae Picu îl ia ca discipol pe violonistul Grigore Vindereu. Moare la data de 2 octombrie 1864 la Suceava, în vârstă de
Nicolae Picu () [Corola-website/Science/324253_a_325582]
-
origine evreiască, important ca animator al vieții artistice din regiunea istorică Banat, susținător al cântecului popular din zonă și militant cultural al românilor din Imperiul Habsburgic, muzician strâns legat de câțiva muzicieni profesioniști cărora le-a transmis o parte din repertoriul său. S-a născut la 21 martie 1821, în comuna Cerneteaz, județul Timiș, într-o familie de plugari evrei din apropierea Timișoarei. A terminat 4 clase (o raritate într-o familie simplă a vremii). După ce studiază vioară până în 1832 cu un
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
stabilindu-se, după câteva mutări, în 1841 la Lugoj. După ce cântă mai puțin de o jumătate de an într-un taraf local și devine relativ cunoscut în oraș, intră în orchestra violonistului german Seppi Müller. Aici învață notele, învață un repertoriu nou, german de salon, și învață, pe lângă vioară, viola și violoncelul. Cântă în această orchestra până în 1847, când împreună cu o bună parte din orchestra lui Müller se retrage și își formează propriul taraf (taraf foarte interesant ca mixtură etnică, format
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
(n. 1810 Costești, județul Vâlcea - d. 1887 Brăila) a fost un violonist vâlcean stabilit ulterior în Brăila, înzestrat purtător de folclor, împlinind (prin numărul mare de cântece dictate în sec. XIX) un mare gol documentar al repertoriului vocal-lăutăresc din acea perioadă. Este străbunicul jazzmanului Johnny Răducanu. S-a născut ca rob pe domeniul mănăstirii Bistrița în 1810, fiind fiul lui Mihail Crețul. Crețul a avut patru fii: Șerban, Petrea, Micul și Ghioca. În 1846 se stabilește la
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
locale, iar verile angajându-se în stațiunile balneo-climaterice din împrejurimi (Lacul Sărat sau chiar Băile Olănești sau Govora). În taraful său se aflau muzicanți remarcabili, cum ar fi, violonistul Ion Batalan din Horodnicul-de-Jos, lăutar care a preluat o parte din repertoriul lui Petrea Șolcan și l-a transmis spre publicare doctorului C. Șotropa. În repertoriul lui Petrea Șolcan se află întrunite cântecele de peste Olt și tradițiile din Ialomița, Brăila și Covurlui. Cu melodiile plângătoare și vechi, Șolcan adresându-se cu titlu
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
Băile Olănești sau Govora). În taraful său se aflau muzicanți remarcabili, cum ar fi, violonistul Ion Batalan din Horodnicul-de-Jos, lăutar care a preluat o parte din repertoriul lui Petrea Șolcan și l-a transmis spre publicare doctorului C. Șotropa. În repertoriul lui Petrea Șolcan se află întrunite cântecele de peste Olt și tradițiile din Ialomița, Brăila și Covurlui. Cu melodiile plângătoare și vechi, Șolcan adresându-se cu titlu de „boeri” acelor cărora le cânta și aștepta bacșișul, spune: "Boerașii să-mi trăiască
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
Lume, lume, soro, lume”"), fie de inspiratele doine ("„Dorul greu”"; "„Căința”"; "„Jelui-m-aș”"; "„Străinul sărac”"; "„Dor de țară”"; "„Înstrăinatul”"), fie de cântecele erotice ("„Ochii și sprâncenele”"; "„Dogorul”"; "„Amurezatul”"; "„Grâu mărunt”"; "„Dragă băiețele”"; "„Ibovnicul”"; "„Dragostea la bătrânețe”"), fie de vechiul repertoriu de balade, unde versurile depășeau totdeauna numărul de o sută ("„Corbea”"; "„Fulga”"; "„Dobrișanu”"; "„Meșterul Manole”"; "„Gheorghelaș”"; "„Stanislav Viteazul”"; "„Badiul”"), „lăutarul Brăilei” dădea fiecărui cântec interpretarea cea mai potrivită. Nu i-au fost străine nici cântecele de lume bucureștene din prima
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
dictate lui G. Dem Teodorescu figurează: "„Desfă, puică, ce-ai făcut”"; "„Amorule, amoraș, vedete-aș călugăraș”"; "„Mă miram, puică, miram”"; "„Auzi, lele, popa toacă”"; "„Marițica din Ploiești”"; "„Arde foc în București”" ș.a., despre care exista date precise că figurau în repertoriul lăutarilor Capitalei. În această latură de activitate lăutărească se distinge, în mod cu totul evident, figura lui Petrea Crețul Șolcan, lăutarul Brăilei. Iată ce se desprinde din interesanta conferință a lui Gh. D. Teodorescu, ținută la Ateneul din București, în
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
discului original, cele patru piese apărute în 1985 pe "Formații rock 8". Acest album, împreună cu "Celelalte Cuvinte II" și cu jumătatea de disc "Formații rock 8", conturează stilul original Celelalte Cuvinte, creat pe parcursul anilor '80 și care, în prezent, constituie repertoriul clasic al formației. Muzică: Ovidiu Roșu (1); Leontin Iovan, Radu Manafu (2); Marcel Breazu (3); Călin Pop (4, 5, 6, 7) Versuri: George Topîrceanu (1); Marcel Breazu (2, 3, 7); Călin Pop (4); Călin Pop, Elena Farago (6) Înregistrări muzicale
Celelalte Cuvinte I () [Corola-website/Science/326526_a_327855]
-
primit cea mai entuziastă ovație din istoria concertistică a orașului Saint Louis. La 30 martie 1947 Heifetz a interpretat concertul la Carnegie Hall cu Orchestra Filarmonică din New York sub bagheta lui Efrem Kurtz. Interpretarea lui Heifetz a lansat lucrarea în repertoriul standard iar în scurt timp a devenit cea mai celebră lucrare a lui Korngold. Totuși, faima concertului, combinată cu asocierea lui Korngold cu muzica de film de la Hollyood, i-au acoperit faima lucrărilor concertistice pe care Korngold le-a compus
Concertul pentru vioară (Korngold) () [Corola-website/Science/326583_a_327912]
-
Concertul pentru vioară în Mi minor, Op. 64 a lui Felix Mendelssohn Bartholdy este ultima lucrare a sa pentru orchestră mare. Ocupă un loc important în repertoriul pentru vioară și este unul dintre cele mai celebre și interpretate concerte pentru vioară. O interpretare tipică a lucrării durează puțin sub o jumătate de oră. Mendelssohn a propus inițial ideea unui concert pentru vioară lui Ferdinand David, un prieten
Concertul pentru vioară (Mendelssohn) () [Corola-website/Science/326599_a_327928]
-
copii, care are loc în fiecare an în Italia, începând din 1959. El este difuzat pe posturile publice italiene de televiziune și radio. Din 1976, festivalul dobândește o perspectivă internațională - în fiecare an, atât cântece italiene cât și cântece din repertoriul internațional sunt interpretate de copii și votate de un juriu de copii. Melodia câștigătoare este premiată cu trofeul "" (Țechinul de Aur) ce este atribuit textierilor și compozitorilor, nu interpreților. Concursul a fost deschis de către Cino Tortorella, iar primele două festivaluri
Zecchino d'Oro () [Corola-website/Science/326653_a_327982]
-
22 ani: "Akdamut lamoed". Sheriff și- a continuat studiile la Berlin cu Boris Blacher (compoziția) și la Salzburg cu Igor Markevitch (artă dirijatului). Noam Sherif dirijează în permanență în Israel și în lume asupra creațiilor sale și lucrări dintr-un repertoriu larg internațional. Din anul 1973 și până în 1982 el a fost directorul muzical al Orchestrei de cameră a kibuțurilor, cu care a efectuat turnee de concerte în Europa, SUA și America centrală. În această calitate a înființat seria de concerte
Noam Sheriff () [Corola-website/Science/326707_a_328036]
-
acest cor și în cadrul Filarmonicii „George Enescu”, în concertele vocal-simfonice și cele corale. Cu acest cor a desfășurat o activitate concertistică amplă la București, dar și în alte orașe ale țării: Iași, Cluj, Timișoara, Craiova, Sibiu, Brașov, Târgu-Mureș, Bacău, Constanța. Repertoriul foarte bogat (preclasic, clasic, romantic, contemporan) din creația națională și internațională, colaborările corului cu Filarmonica “George Enescu” pentru lucrări în primă audiție în România, l-au făcut cunoscut pe maestrul Stelian Olariu ca unul dintre cei mai buni dirijori de
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
România. Din dorința de a oferi iubitorilor de muzică posibilitatea de a intra în contact cu muzica de calitate, dezvoltă concepte muzicale originale și novatoare, transpuse pe scena stagiunii anuale Salut CULTURA!. Orchestra Simfonică București abordează o paletă variată de repertoriu, de la muzica clasică până la stiluri mai puțin convenționale, precum muzică de film, pop/rock și crossover. Misiunea Orchestrei Simfonice București este promovarea excelenței în muzică și atragerea tinerilor către sălile de concert. Orchestra Simfonică București a concertat alături de artiști de
Orchestra Simfonică București () [Corola-website/Science/325556_a_326885]