8,304 matches
-
În loc să-și exhibe urâțenia accentuată de nefericitul desen, și-o ascunde mai rușinat, sub căciulă. Dar ea iese la lumină atunci când, sub artileria grea a unei mame ce s-ar îngriji chipurile de sănătatea spirituală a fiului său, i se smulge promisiunea (jurământul) că se va spovedi. Să juri e mult mai adânc decât să promiți. A mai jurat el odată fără să-și respecte jurământul și toate relele s-au îngrămădit deasupra-i. Așa că, deși e la distanță de mama
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de a se rupe dintro legătură care le-ar zgâria identitatea. Iubita lui hipioată îl găsește urât, cretin, și slab la pat, deci tot ce-i poate oferi este o ploaie de picioare pe unde nimerește dar nu înainte de ai smulge niște binecuvântate umilințe cum ar fi să cadă în genunchi ori să-i sărute picioarele cu care ea să-l poată lovi în gură. Iubita lui hipioată îl găsește bun doar pentru a-l trimite să se spânzure. Iubita lui
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
să uiți o femeie, mi se pare necesar să zăbovesc nițel. Personajul lui Teodorovici este la vârsta studenției. În școală se întâlnesc tineri demotivați până la depersonalizare. Ar trebui să citească zilnic pasaje întregi din Cartea adolescentului miop pentru a se smulge din teroarea nefăcutului. O carte își poate arunca cititorul, dacă el nu se opune cu încrâncenare, pe o orbită a construirii de sine. Să nu faci nimic cu viața ta, să nu asociezi niciun sens vieții tale, și să fii
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ipoteza contrară: Dar dacă... se schimbă, totuși. Proces obscur, oscilant, nehotărâtor și deci nepericulos pentru regim. De reținut, totuși, cu importante urmări latente. 5. La toate acestea se adaugă și dispariția completă și definitivă a opoziției, lipsa unei rezistențe reale, smulsă din rădăcină, după anii '50. Vechile partide erau complet între onformism și libertate exterminate. Represiunea totalitară a fost radicală și foarte eficace. Vechea pătură politică, nu foarte puternică, a fost repede eliminată. N-a existat la noi, pe de altă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Să renunțăm, în sfârșit, la aroganța și suficiența naționalist-șovină, la izolaționismul și autarhia intelectuală. Să revenim la frumoasa și vechea tradiție a schimburilor culturale în ambele direcții. Cultura română este o cultură europeană. România este în Europa, de unde a fost smulsă metodic, rece, cu un cinism fără seamăn. Să reintroducem libera circulație a valorilor, ideilor, publicațiilor, corespondenței, a deplasării oamenilor de cultură, să încurajăm prezențele românești la toate manifestările culturale, unde vom fi invitați. Să putem colabora și publica fără frică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Revenit la Londra, Urquhart a pledat cauza Principatelor pe lângă factorii de decizie britanici, subliniind avantajele acestor două țări „care au fost cu totul neglijate de oamenii de stat din Apus”. El se arăta convins că Anglia era în stare „să smulgă aceste provincii bogate și importante destinului care le amenința”. Că rezultatele misiunii sale în Principate au fost apreciate, o dovedește și numirea sa ca secretar al Ambasadei din Constantinopol, anunțată la 3 octombrie 1835, ceea ce îi conferea un statut diplomatic
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
după lumea soarelui și a lunii" și care nu putea ieși decât prin "descântecul ființei scris în marea carte a vrăjitorilor": Albă-dalbă Margiolină Ieși din lapte la lumină Lumea să se-nsuflețească Uriașii să-i trezească. Frumoasa din Lapte este smulsă nefiresc din lumea ei, fără descântecul care i-ar fi dat un nume în lumea pământească ("albă-dalbă Margiolină") și ar fi însuflețit-o, făcând posibilă povestea de dragoste cu Scarlat. Scoasă fără acest descântec din fântână, legată printr-un alt
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a ieși din sine și de a se proiecta pe solarele căi ale ascensiunii spiritului (...) este scleroza spiritului, o maladie a nedesăvârșirii, ucigătoare de visuri și speranțe..."56, fiind demnă de dispreț sau de indiferență, filosoful din Lancrăm urmărește să smulgă dogmei virtuți creatoare, să găsească în ea resurse de înnoire a filosofiei. Aceasta nu înseamnă că încearcă să justifice dogmele creștine. Din acest punct de vedere, Blaga se delimitează de interpretarea teologică a dogmelor, care, reducându-le la statutul de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
actualizează, în acest caz procesul de cunoaștere, adică subiectul, intră în necunoaștere, în subconștient, pe când elementul care se virtualizează, adică se obiectivizează, devine obiect al cunoașterii 509. Atunci când conștientizăm un proces, în cazul de față procesul însuși de cunoaștere, îl smulgem necunoașterii sau subconștientului, făcând din el o virtualitate obiectivă 510. Astfel se naște cunoașterea cunoașterii 511. Cunoașterea și cunoașterea cunoașterii sunt invers proporționale: "A cunoaște înseamnă a evolua către noncontradicție; a cunoaște cunoașterea înseamnă a evolua către contradicție și viceversa
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
are deja un trup, transparentă întruchipare a dublei naturi. În această cvasi-lume nehotărâtă, ființările sunt potențe predispuse la creație dar, în același timp, frânate în avântul lor de puterea magnetică a adâncului din care nu s-au desprins cu totul: "smulgându-ne din cercul puterilor latente,/ Vieții universale, adânci, ne vom reda" (Panteism). Ceea ce se dă ca posibil întrupat în transparența strălucirilor avide se re-dă stadiului pre-ființial al originii, universală ascundere a Vieții fondatoare. În Banchizele e exprimată pregnant această subtilă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
adevăratul sens al cuvântului 11. Sunt "forme și figuri ieșind din invizibil prin prezența sensibilă a unei imagini vizibile"12, așa cum, pe de o parte, tăcerea ajunge să spună ceva, e deja dicibilă în trupul luminos al imaginii care o smulge din muțenie și unde lumina apare în discurs drept fenomen sensibil, luminozitate (lumen); la fel cum, pe de altă parte, întunecimea și nemărginitul (imagini ale umbrei vizibil-invizibile) se sublimează (aripează, se înstelează) în transparența rarefiată a ceea ce luminează epifanic (alb
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
calme treceri - noua realitate care se ivește, sufletul operei. Sufletul poetului este sufletul poemului, el se mută în acest loc-separat, al limpezimii din care totul poate începe. Materia sublimată, prefăcută în lucrare cugetată, nu mai e corporeitatea ce umbrește sufletul; smulsă din propria-i negativitate, ea participă la efortul creator al sufletului, devine substanță a artei. Materia nu mai e astfel principiu al răului și al iraționalității, ca în complexul platonician sau în cel gnostic; ea nu mai e damnată, ci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sclipitoare în lumea plăpândă a unui luminiș. Ceea ce luminează în miezul diafan al creației se rostește în prezența de absență a manifestării; actul întemeierii nu intră în discurs, nu poate fi cuvântat, ci doar rostit în numele lucrurilor pe care le smulge din magma informului. Dar ceea ce se desprinde și luminează, rostindu-și temeiul, e însăși ființa, zvonul care deja îi vestește lumina: "un zgomot pe care-l face Ființa înainte de a se lăsa prizonieră oricărui limbaj:/ înainte de orice împărăție ca un
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spune. Deși - sau tocmai pentru că - invizibilul se dă fără măsură ori cuprindere, chipul în care el se înfățișează este o apariție ne-spusă, transcendența departelui care amuțește, provocând "jubilația odihnirii", "bucuria fără margini a descoperirii", "adorație fără cuvânt". Imaginea e smulsă din natura ei mundană, silită să-și părăsească definiția, reflectarea nemijlocită a lucrurilor, răpită și înălțată la finalitatea ei absolută, la "starea transnaturală" (Maurice Blondel). Ceea ce ține acum vederea în suspensie, suspendând totodată proximitatea spectaculară a lumii, este "o depărtare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
într-o stare de vârf de la altitudinea căreia lucrurile se arată fără văl, în natura lor transfigurată, reformată. "Căci lui i-a fost dat să ajungă în acea culme adoratorie, să treacă pragul obișnuit al vederii și să i se smulgă vălul ultim de pe lucruri și să poată adora chipul etern desăvârșit al iubirii lui". Lucrurile dezvăluite nu mai arată decât trecerea pură spre prototipul care le subîntinde imaginea. Ochiul se deschide pe culmea golului de vedere, cel umplut de "icoana
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
limbajului poetic răzbate semnul chemării unei lumi imprezentabile, îndemnul de a părăsi ceea ce suntem pentru a fi ceea ce ne e dat să fim. "Lumea de azi" și "clipa de-acum, bolnavă de-amintire" aparțin deja-trecutului, care "te-ndeamnă să te smulgi din cunoscut". Situație paradoxală, întrucât, pe de o parte, desprinderea nu e rodul voinței sau al intenției unei conștiințe dornice de schimbare; ea e reflexul unui impuls venit din afară, al chemării ce "răsună" prin imaginea norilor trecători. Pe de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vedere așa cum albul stă drept fond nevăzut al culorilor. Tot ce apare se dă acum golului care umple forma, se pre-dă în albul imaginii ce irizează peisajul decolorat, străveziu al unui transfer: "Și piatra-n care mi-am lăsat întâi/ smulse din umeri mâinile-amândouă,/ și drumul care mi-a cerut/ picioarele și i le-am dat să umble,/ și aerul cu trupul îmbrăcat,/ și arborii care-mi rotesc/ fierbinte sângele și sănătos". Tot ce ar mai putea însemna reperele unei lumi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
părăsită. Poetul este "somat" de tainice puteri să o redea vieții, miracolului ei nesfârșit, dezvăluindu-i esența nepieritoare. "Zvârlit în tenebrele neștiutului, el se întoarce în lume, dar nu așa cum a plecat: pe curbura gândului său urmează a scânteia zgrăbunțele smulse din invincibilul lucru în sine"29. Dar tocmai în această smulgere (și am văzut ce semnificație comportă ea în deschiderea noii perspective) lumea e pierdută, lumea deja-dată, configurată, imaginată în datele ei imediat explicite. Singura lume care apare, cu toată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
veșmântul sclipitor al celor trecătoare? A treia și ultima încercare le împlinește pe cele anterioare, recapitulându-le printr-o revenire superioară (parousiacă) la ceea ce le-a făcut cu putință, cuprinzându-le în acolada unei singure mișcări: vederea nelimitată. Acum cuvântul - smuls din materia discursivității, golit de rostirea ce-și egalează rostitul, căzut în binecuvântarea propriei orbiri - vorbește în numele luminii, vede nelimitat. Cuvânt care nu mai poate fi închis, căci despovărat, imponderabil, absorbit de darul noii vederi, el rămâne veșnic deschis precum
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cuvinte, poetul cântă mai frumos" (XX. Cu insula nălucă, în ed. cit., p. 45). 6 "O pace veșnică" (ibidem). "Paradis plutitor, aureolă" ce "strălucește în slavă"; Și noi vom merge fără să ne oprim prin această veșnicie suavă" (XI. Păsări smulse cu rădăcinile, în ed. cit., p. 26). 7 "Fără trecut. Fără viitor. Fără să știi când/ Și cum și unde" (XV. Eu sunt acel fără odihnă, în ed. cit., p. 44). 8 "Suflet ducând înăuntru/ Insula fantomă ca o lampă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu este doar un gen de artă filosofică, ci, într-o anumită măsură, și o concepție teologică" (op. cit., p. 54). 82 O clipită a începutului nesfârșit în care "prezentul este înghițit de veșnicie" (ibidem, p. 81). 83 Excluzând aprezentabilul, "pictura smulge privirea de atracția pământului, de fascinația singurului ei peisaj" (Jean-Luc Marion, În plus. Studii asupra fenomenelor saturate, Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 75). 84 Este modul de a-l slăvi pe Dumnezeu prin cunoașterea necunoașterii, adică "prin negarea tuturor celor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sunt altceva decât urcarea la cer și coborârea pe pământ" (Sf. Bonaventura, Predica "Aveți un singur Învățător, Hristos", în Itinerariul minții în Dumnezeu, Editura Științifică, București, 1994, p. 122). 38 "Fericirea de a găsi - notează Sf. Bernard de Clairvaux - nu smulge sfânta dorință, ci o lărgește. Culmea bucuriei ar fi oare epuizarea dorinței? E mai degrabă uleiul, căci dorința este ea însăși flacără. Așa este. Bucuria va covârși, dar nu va fi sfârșitul dorinței, nici - cu atât mai puțin - al căutării
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
degenerării. Deprinși cu dese și surprinzătoare schimbări de conjunctură, nomazii se dedau repausului casnic doar furtiv și intermitent, gata oricând să ridice tabăra; dar tocmai această precaritate îi ajuta să aprecieze mai intens fragmentele încă fumegânde de tihnă de-abia smulse din focarul incandescent al devenirii. Își doreau ei sincer liniștea de netulburat a unui cămin stabil? În definitiv, cât puteau fi de jinduite deliciile ei, de vreme ce ea strângea ghem omul, nemailăsându-l să scape de sine, tăindu-i parcă suflarea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mari și străine rătăcind întrebător pe șoldurile mamei sale, ale cărei priviri rămâneau inexplicabil pierdute în cu totul altă direcție, furate de clovnul nătâng, rostogolindu-se în tumbe caraghioase și hohote stridente, după isprava-i gustată inegal de public. Le smulsese furios de pe flanela moale și prea îngăduitoare a fustei ei, în care își afundase apoi fața pentru tot restul spectacolului, strângând-o din răsputeri în brațele lui scurte și cu atât mai posesive cu cât nu o puteau defel cuprinde
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
torentul de adversitate nu curgea pe lângă, ci prin el, absorbit de pielea lui avidă de neant și transformat în frison dement, incapabil să se oprească în fața voiei ei răspicat exprimate ca dinaintea unui altar. Lovea obstacolul ca pentru a-i smulge reacțiunea propulsoare și a se lansa cu frenezie dincolo de el. Pentru Rică, problema existenței umane nu se punea la nivelul conștiinței și formulărilor ei explicite, ci la acela al denivelărilor de pe fund, ce fac valurile să se înalțe și încovoaie
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]