9,812 matches
-
De la fusiforma zbatere de aripi a păsării Iris până la descoperirile sacrosancte ale arheologiei sec. XX, absolut totul se subordonează acestei predestinări neantice.“ Culmea este că și descrierea actului sexual suferă de aceeași artistizare forțată, lipsită de grație: „O simțeam cum tremură și-i alimentam emulația, fie că stam răsturnați în fânul cosit proaspăt, pe scarpă, la Milcov, fie vrășuliți, în pat, peste cearceaful alb, apretat. Palpam, răspuns la manevra ei, aceeași porțiune de tubercul în creștere plată.“ Este fără îndoială tulburător
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
clinic realizat de Mihaela Nicoleta Grigore este caraghios-terifiant: „Luni de zile nu este capabil să scrie nimic, preocupat fiind de beteșugurile sale. Apăsarea creierului îl face inutilizabil, răceala nu-l lasă să respire, somn nu are, oasele îi troznesc, carnea tremură... etc.“ M. Blecher avea probleme de sănătate mai grave, dar nu „împroșca cu răutatea oamenii și divinitatea“. Activitatea creatoare este, în realitate, mult mai complexă și urmează o logică a sa. Dacă n ar fi așa, am putea presupune, la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Valentin Jantea se înfurie des și vituperează, împiedicându-se în cuvinte, împotriva celor din jur: „A adăpat din noi idei / Nici că a ascultat vreo zvoană / El avea una doar în gând / Să fure nouă cântarul poeziei // Și un frigider tremurând / De frig și de idei colmatate / Tocmai în congelatorul plin / De imperfecțiuni // Așa a mai apărut unul / Din noi, aceștia de azi și ieri / Cu rime albe la ochi / Cu puchi ritmați fără rimel“ etc. Puchi ritmați fără rimel?! Aș
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ajungă la nepoței / Să aibe grijă de ei. / Dar... / Nu poate veni mereu / Anii-s mulți, iar drumul greu, / Picioarele o dor / Și abia o mai duc / Și se roagă în gând: Dă, Doamne, cu bine s-ajung! / Întinde brațele tremurând / Cu ochii aproape plângând, / Le strânge la piept pe fetițe: Sunteți gălăgioase ca niște vrăbiuțe! / —Bine-ai venit, bunicuță, / Stai să te conducem de mânuță, / Să te așezi pe un fotoliu să te odihnești, / Și apoi din cartea de povești
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Unchiul Sammler acum Înțelese pe de-a-ntregul cum stătea treaba. Nepotul său Gruner avea În cap un mare vas de sânge, defect din naștere, subțiat și dărâmat de o viață de pulsație. Un cheag se formase de la scurgeri. Toată piftia tremura. Erai chemat la buza negurei. Orice bătaie a inimii putea deschide artera și Împroșca creierul cu sânge. Aceste fapte Își croiră drum unduit În mintea lui Sammler. Venise vremea? Vremea? Ce groaznic! Dar da! Elya urma să moară de hemoragie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la rabinul Ipsheimer, la care Îl târâse Shula ca să-l audă, reformulă vechea zicală. Perle artificiale erau aruncate la porci reali de acești predicatori cu reacție. Gândindu-se la asta, se Înveseli. Mâna sa agitat de elegantă făcu un pod tremurând peste ochelarii colorați, ajustându-i fără să fie nevoie pe nas. Ei, el nu era ce credea Shula că este. Mai mult de atât, nu era ce credea Feffer. Cum putea el să satisfacă nevoile acestor imaginații? Feffer În volbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
schiță lui Elya. — Un lucru pe care trebuie să-l Împiedicăm, prin orice mijloace. — Unchiule Sammler, nu vrei să stai la un antricot cu mine? Fac șnițel. — Mulțumesc, am mâncat. Se duse În camera lui. Cu o lupă de citit tremurând În mâna stângă lungă, Sammler proiecta irizații tremurate pe hârtia de scris. De la lampa de birou, nuclee de strălucire sticloasă urmară cuvintele pe care le scrise. Dragă domnule Profesor Doctor, Manuscrisul dumneavoastră este În siguranță. Femeia care l-a Împrumutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să-l Împiedicăm, prin orice mijloace. — Unchiule Sammler, nu vrei să stai la un antricot cu mine? Fac șnițel. — Mulțumesc, am mâncat. Se duse În camera lui. Cu o lupă de citit tremurând În mâna stângă lungă, Sammler proiecta irizații tremurate pe hârtia de scris. De la lampa de birou, nuclee de strălucire sticloasă urmară cuvintele pe care le scrise. Dragă domnule Profesor Doctor, Manuscrisul dumneavoastră este În siguranță. Femeia care l-a Împrumutat este fiica mea. Nu a vrut să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
numai două ore, și dacă nu reușea să prindă autobuzul Între 86th Street și Second Avenue, avea să fie nevoit să ia un taxi. West End-ul era foarte posomorât. Prefera chiar și Broadway-ul cel fumegând, oftând, Îngrămădit cu neghiobi, tremurând, Împuțit. Cu smocurile de deasupra ochelarilor mătăsoase, sure, Încâlcite, ridicându-se pe când el Înfrunta fenomenul. Nu avea rost să fii observatorul sensibil, turistul (exista oare vreun ținut destul de stabil pentru a face un tur prin el?), rătăcitorul filosofic pe Broadway
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dă-i un milion, mai dă-i Încă un miliard. Iar Dumnezeu? În continuare ascuns, chiar și de această puternică frăție a minților, În continuare inaccesibil? Dar acum Rolls-ul intrase pe alei. Auzeai frunzele noi de primăvară cum foșneau și tremurau la trecerea mașinii argintii. După mulți ani, Sammler tot nu știa cum să ajungă la casa lui Elya din pădurile din suburbie, atâta se Întortocheau micile drumuri. Dar iată casa, În stil Tudor, jumătate lemn, unde respectabilul chirurg și soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de citit cartea. — Și atunci aș fi aflat care e dovada irezistibilă? Sammler zâmbi prin ochelarii fumurii și ochiul orb Încercă să participe. În costumul negru, vechi, dar Îngrijit, cu trupul țeapăn și zvelt stând drept și cu degetele, care tremurau puternic de Încordare, ținându-se ușor de genunchi. O țigară (fuma doar trei sau patru pe zi) ardea Între Încheieturile stângace și păroase ale degetelor. — Voiam doar să spun că ați fi familiarizat cu argumentul meu, pe care Îl bazez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
casă sau de tovarășii de joacă. Când trebuiau să plece musafirii, făceam niște scene grozave. Eram un băiețel adeseori plângăcios. Orice despărțire era așa un chin emoțional că mă Îmbolnăveam. Probabil că simțeam separarea lăuntric până În adâncul moleculelor constitutive și tremuram din miliarde de nuclee. Hiperbolă? Poate, dragă domnule Sammler. Dar am fost convins de la Începutul cercetării mele În biofizica paturilor vasculare (nu te voi deranja cu amănunte), că natura, mai mult decât inginer, este artist. Comportamentul e poezie, este ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În mormânt când flămânzise. Așa că-l convinsese pe Elya să-l lase să se ducă, să-l trimită și Își reînnoise familiaritatea cu un anume fel de fapt. Care, pentru că era mai bătrân și mai fragil, Îi făcuse picioarele să tremure și mai mult; cu cât Încerca să se țină mai tare, cu atât șovăia mai mult. Puține semne exterioare lăsase să se vadă. Dar nu era prea bătrân? Avea vreo treabă să zboare spre un război? Se anunțase la Atena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Dădu drumul pantofilor În crematoriul pentru gunoaie. Nu voia să o audă pe Shula susținând că nu Îi stricase În cuptorul electric. Își trăiseră traiul. O dată mergea și televizorul din hol. Siluete cenușii și albicioase, instabile pe verticală, fâsâiau și tremurau. Sammler se văzu pe ecran palid ca un mort. Imaginea cutremurată a unui om Îmbătrânit. Holul semăna cu unele subsoluri mochetate din teatrele dezafectate - spații de evitat. Nici nu trecuseră două zile de când hoțul de buzunare Îl Împinsese, lipindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
N-ar fi trebuit să treacă deloc pe acasă. Ar fi trebuit să se ducă direct la spital. — Cred că vreau să stau În față lângă tine, Emil. — O, bineînțeles. Sunteți șocat? Îl ajută să se urce. Lui Emil Îi tremura mâna, și și lui Sammler Îi tremurau mâinile și picioarele. O slăbiciune uluitoare Îl cuprindea de jos, de-a lungul picioarelor. Motorul uriaș se aprinse. Răcoarea se revărsă din aparatul de aer condiționat. Apoi Rolls-ul intră În trafic. — Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe acasă. Ar fi trebuit să se ducă direct la spital. — Cred că vreau să stau În față lângă tine, Emil. — O, bineînțeles. Sunteți șocat? Îl ajută să se urce. Lui Emil Îi tremura mâna, și și lui Sammler Îi tremurau mâinile și picioarele. O slăbiciune uluitoare Îl cuprindea de jos, de-a lungul picioarelor. Motorul uriaș se aprinse. Răcoarea se revărsă din aparatul de aer condiționat. Apoi Rolls-ul intră În trafic. — Ce s-a Întâmplat acolo? Aș vrea și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
uscat, dezagreabil, sever, dându-și aere. Cine naiba era el? Hors d’usage. Cu spatele la zid. A la lanterne!1 Foarte bine. Era destul de puțin. Poate nu ar fi trebuit să o provoace pe Angela atât de dureros. Acum el Însuși tremura. Asistenta În gri apăru În acel moment și Îl chemă pe Sammler la telefon. — Dumneavoastră sunteți domnul Sammler, nu-i așa? Tresări. Iute se ridică În picioare. — A! Cine mă caută? Cine e? Nu știa la ce să se aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
proaspăt retezate. A doua siluetă părea mai scundă, dar de la o iscodire mai atentă se vădea a fi un tânăr extraordinar de înalt, cu picioarele rășchirate, pistruiat, cu părul cânepiu și cu un ochi hoțoman care-ar fi făcut să tremure orice femeiușcă mai slabă în vârtute“. Așa începe primul episod din cele 230 ale romanului O sută de ani de zile la Porțile Orientului. O satiră dură la adresa dictaturii „Preacuviosul“ călugăr Metodiu, însoțit de tânărul Iovănuț, își începe aventura în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Ce ți se pare izbitor aici? Lăsând contrastul dintre carnații, relaxarea nimfei și încordarea satirului, care e punctul de fugă al tabloului? E exact privirea satirului, vârful ingrat al unui triunghi ascuțit format de: brațul leșinat al nimfei adormite, brațul tremurând de încordare al satirului (urmărește definiția unui triceps alungit) și linia imaginară ce unește palme nimfei, trecând prin (!!!) ambii ei genunchi superbi, noduroși, albi, cu ochii Iubitorului... Ce anume descoperă satirul lui Watteau? Haide mai departe. Privește atitudinea mâinii stângi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
picioare, dar tânărul nici nu păruse a observa eforturile lui. Îl fixase cu o privire albastră, metalică, și Îi spusese calm: - Plecăm chiar acum. Apoi Îl lăsase jos și ridicase, parcă În joacă, misterioasa desagă. Pescarul se duse la barcă tremurând, dar Își spuse că mai bine ia banii și iese În larg decât să moară acolo, ucis de un demon. Pe mare vântul se Întețise. Valuri mari, cenușii, se spărgeau de firava barcă, cu un catarg și o pânză. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
animale, cai, pietre prețioase, arme, blănuri. Tribul lui era respectat de celelalte triburi, chiar și de merkiți, vechii lor dușmani. Tengri se dovedea senin. Și totuși, la mijlocul acelei veri toride care transforma stepele În imagini Înșelătoare ale unei lumi ce tremura ireal În aburii depărtărilor, un călăreț se ivise, ca o apariție firavă, imposibilă, la linia orizontului. Ajunsese la iurta lui Amir după Încă două ore de galop, asudat, prăfuit și extrem de agitat. Purta semnul șarpelui și săgeții și fusese trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Privi În jur, ca și cum cineva ar fi trebuit să-i spună că nimic din ce auzise nu era adevărat. - Săgeata galbenă, completă celălalt Apărător, Înseamnă invazie a țării și atentat asupra măriei tale. - Deci... spuse Ștefan, simțind că vocea Îi tremură, nu asupra mea e Îndeptat atacul, ci asupra căpitanului Oană! - Da, Doamne, reluă Pietro, dar procedurile Apărătorilor sunt clare! La săgeata roșie voievodul trebuie scos din raza de primejdie și dus la adăpost. Abia după aceea se trece la faza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
așa cum jurase la Începerea atacului. Muriseră, lângă el, toți Apărătorii care nu se aflau alături de Simion. Nu exista, printre ei, nici un rănit. Toți luptaseră până la ultima suflare, căzând sub un număr copleșitor de dușmani. Pietro aflase toate acestea cu carnea tremurând și cu sufletul Încrâncenat. Nu era doar un atac asupra lor, ci era o catastrofă. Două mii de războinici ai Imperiului otoman și ai Hanatului Crimeii ajunși poate cu mai multe zile Înainte pe malul moldovean al Dunării, străjile de hotar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întrebă nimic. Se afla lângă fereastră și abia atunci, din Sala sfatului,văzu ceea ce nu văzuse când intrase În cetate. Apărătorii În curte, nerași, obosiți. Mantiile albe cu semnul scutului și spadei stropite de sânge. Caii, obosiți și ei, unii tremurând de nesomn și de frigul dimineții. Lângă fântână, Ion Moț, așezat pe o treaptă, cu capul În palme. Arcașul Simion, făcându-și de lucru la harnașamentul calului, cu ochii În lacrimi. Pietro neștiind dacă să urce spre sală sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Oană Îl trimite fratelui său Alexandru. Dacă tu ești acela, primește-l și Închină-te În fața adevărului care e mai presus de noi și care ne este destin. Alexandru luă răvașul și Îl deschise, observând cu mirare că mâinile Îi tremură de emoție. Citi primele rânduri, dar Își dădu seama că nu Înțelegea nimic. Era mult prea tulburat. Își dădu seama că toți cei din jur Îl privesc, așteptând un răspuns. Reluă lectura, de data aceasta cu voce tare, ca să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]